Decizia nr. 5200/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva încheierii nr. 220/2024 a Curții de Apel Constanța

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată la data de 13.06.2024 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - A.J.F.P Constanța și A.N.A.F - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, restituirea cauțiunii în cuantum total de 25.526,91 RON, achitată de aceasta în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea civilă nr. 220 din data de 20 iunie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de restituire a cauțiunii achitată în dosarul nr. x/2018, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin A.J.F.P. Constanța și a dispus restituirea cauțiunii achitată de reclamanta A., în sumă totală de 25.526,91 RON și consemnată la dispoziția Curții de Apel Constanța, astfel: - prin recipisa de consemnare a cauțiunii nr. x/1 emisă de B. la data de 20.03.2018 - suma de 6.280,25 RON; - prin recipisa de consemnare a cauțiunii nr. x/1 emisă de B. la data de 20.03.2018 - suma de 9.567,78 RON; - prin recipisa de consemnare a cauțiunii nr. x/1 emisă de B. la data de 20.03.2018 - suma de 9.678,88 RON.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii civile nr. 220 din data de 20 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1064 alin. (4), art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de restiuire a cauțiunii consemnate cu recipisa nr. x din 20.03.2018 (6.289, 25lei) și nr. x/1 din 20.03.2018 (9.678,88 RON).

Apărările formulate Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea formulat de organul fiscal împotriva încheierii civile nr. 220 din data de 20 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus admiterea cererii vizând restituirea cauțiunii în cuantum de 25.526,91 RON și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea de renunțare la judecata recursului Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 august 2024, recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să ia act de renunțarea la judecata recursului declarat împotriva încheierii civile nr. 220 din data de 20 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă". Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ., în absența oricărei opoziții a părții adverse. Instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de recurs, instanța la cererea intimatei o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată suportate. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, potrivit art. 451 C. proc. civ. "(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. (…)." Așadar, părțile nu pot obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care dovedesc caracterul real, necesar și rezonabil al valorii lor. La dosarul de recurs, se regăsesc factura și dovada achitării de către intimată a onorariului avocațial în sumă de 5950 RON. Față de caracterul concret al activității desfășurate de apărătorul ales al intimatei în recurs, constând în redactarea întâmpinării, prin raportare la criteriile sus-menționate, observând și nivelul redus de complexitate al problemei litigioase, instanța de control judiciar apreciază că se impune reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat la suma de 2500 RON. Pe cale de consecință, Înalta Curte o va obliga pe recurentă la plata către intimata A. a sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus.