ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.08.2020, petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, a solicitat restituirea cauțiunii consemnată prin chitanța nr. x/06.10.2017, stabilită prin raportare la valoarea obiectului executării.
Hotărârea primei instanțe
Prin încheierea din data de 23 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a admis cererii de restituire a cauțiunii formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea și, totodată, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 16.917 RON consemnată de către S.C. A. S.R.L., conform recipisei de consemnare nr. x/18.10.2017, în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, modificarea în tot a încheierii recurate, respectiv respingerea, ca nefondată, a cererii de restituire a cauțiunii formulată de reclamanta A. S.R.L.
Susține că soluția instanței de fond este nefondată, deoarece din interpretarea dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ., rezultă că admisibilitatea cererii de restituire a cauțiunii este condiționata de îndeplinirea cumulativa a doua condiții, si anume existenta unei hotarari definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei si neformularea de către cei îndreptățit a unei cereri de despăgubiri in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotararii care a soluționat fondul cauzei. Or, sub acest aspect arată ca dosarul de fond nu a fost solutionat printr-o hotărâre definitiva, acesta aflându-se in sistemul cailor de atac, in procedura recursului, cu termen fixat pentru data de 27.01.2022 . Așadar, având in vedere dispozitiile art. 20 alin. (1) si alin. (2) teza 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora recursul formulat împotriva hotărârii pronunțate în prima instanța suspendă executarea acesteia si se judeca de urgenta, rezulta ca in cauza având ca obiect cererea de anulare act administrativ fiscal nu este pronunțată o solutie definitiva și executorie.
In speța, nu sunt îndeplinite condiții cerute de lege, pentru eliberarea cautiunii achitate prin conform recipisei de consemnare nr. x din data de 18.10.2017, stabilita de instanta de judecata investita cu cererea de suspendare act administrativ fiscal si consemnata in dosarul nr. x/2017 al Curtii de Apel Bucuresti, secția a VIII.a contencios administrativ si Fiscal.
Aceasta cautiune a fost stabilita, in temeiul art. 279 alin. (2) lit. d) din Lg. nr. x privind Codul de procedură fiscală, ca și conditie egala pentru solutionarea cererii reclamantei de suspendare a executarii Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, emisa de AJFP Vrancea.
Prin Sentinta Civila nr. x pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti sectia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal in data de 01.02.2018, cererea de suspendare a fost admisa in parte, instanța de judecata dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x emisă de pârâta DGRFP Galați - AJFP Vrancea, respectiv în partea ce privește obligația fiscală suplimentară de plată cu titlu de TVA În cuantum de 1.452.238 RON, ce a fost achitată de reclamantă, până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anulare. Actiunea in anularea Deciziei de impunere nr. - F-VN 245130.06.2017 emisă de pârâta DGRFP Galați - AJFP Vrancea, nu a fost solutionata definitiv de către instanța de judecată legal investită, context în care nu sunt îndeplinite condițiile art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ.
Din interpretarea acestor dispozițiilor art. 1064 alin. (1) din C. proc. civ. rezultă că admisibilitatea cererii de restituire este condiționată de îndeplinirea cumulativa a doua condiții: si anume existenta unei hotărâri definitive prin care s-a solutionat fondul cauzei, sau incetarea efectelor masurii pentru care aceasta s-a consemnat, si neformularea de catre cel indreptatit a unei cereri de despagubiri in termen de 30 de zile de la ramanerii definitive a hotararii, sau dupa caz de Ia data incetarii efectelor masurii - art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ. .
In speta, apreciază că se impunea ca instanța sesizată cu cererea de restituire a cautiunii să constate ca aceste două conditii nu au fost îndeplinite, respectiv condiția privind soluționarea definitiva a fondului cauzei, reclamanta beneficiind in continuare de efectele sentintei de suspendare a titlului de creanta.
Susține că, nici condiția privind neformularea unei cereri de despăgubire de către cel îndreptățit nu este indeplinita, pentru că, termenul de 30 de zile nu a început să curga, acesta fiind data soluționării definitive a fondului cauzei .
Cauțiunea prevăzută de art. 278 alin. (2) lit. d) din Lg. nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală are drept scop constituirea la îndemâna autoritatii emitente a actelor de impunere fiscala a unei garanții pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite.
Fata de considerentele expuse. solicită instantei de control judiciar sa constate ca in cauza exista motive intemeiate de modificare in tot a incheierii atacate, deoarece cererea de restituire a cautiunii nu indeplineste conditiile de admisibilitate.
Apărările intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea în integralitate a încheierii recurate ca fiind legală și teminică. Totodată, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Cererea de suspendare în parte a executării deciziei de impunere nr. x/30.06, pentru care petenta-reclamantă a depus recipisa de consemnare nr. x/18.10.2017 în cuantum de cuantum de 16.917 RON a fost soluționată definitiv în sensul admiterii acesteia.
Prin sentința civilă nr. 324 din 01.02.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vrancea, a suspendat în parte, până la pronunțarea instanței asupra acțiunii în anulare, executarea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Vrancea, respectiv în partea ce privește obligația fiscală suplimentară de plată cu titlu de TVA în cuantum de 1.452.238 RON, ce a fost achitată de reclamantă și a respins, în rest cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Înalta Curte reține că, acțiunea în anulare a aceluiași act administrativ ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 158/2020 din 16 iunie 2020 în sensul admiterii acțiunii precizată (restrânsă) privind pe reclamanta A. S.R.L., a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 170/03.04.2018 de respingere a contestației fiscale formulată de reclamantă, în ceea ce privește suma totală de 2.257.877 RON reprezentând: 1.845.343 RON taxa pe valoare adăugată și 412.534 RON impozit pe profit și Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/30.06.2017, în ceea ce privește suma totală de 2.257.877 RON reprezentând: 1.845.343 RON taxa pe valoare adăugată și 412.534 RON impozit pe profit în sensul că a stabilit în minus suma de 2.264.936 RON, reprezentând impozit pe profit în cuantum de 905.974 RON și TVA în cuantum de 1.358.962 RON, declarate și plătite de reclamantă și a obligat pârâta AFCM la restituirea către reclamantă a sumei totale de 4.667.975 RON constând în obligații fiscale de plată stabilite suplimentar și stinse de reclamantă și pârâte la plata către reclamantă a sumei de 101.582,66 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 461,15 RON taxă judiciară de timbru, suma de 2500 RON onorariu expert și suma de 98.621,51 RON onorariu avocat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs toate pârâtele, iar recursul aflat pe rolul Î.C.C.J. - S.C.A.F. a primit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2022.
Conform prevederilor art. 1064 din C. proc. civ.:
"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(3) Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunțată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă.
(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."
Înalta Curte reține și că în fața instanței de fond nu au fost aduse nici un fel de critici din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală cererii de restituire a cauțiunii achitată în dosarul x/2017, iar formularea unor critici noi în recurs este interzisă expres de dispozițiile art. 478 C. proc. civ., aplicabile și în recurs conform art. 494 din același cod. Prin urmare, în lipsa unor critici concrete formulate în fața Curții de Apel cu privire la nelegalitatea admiterii cererii de formulate de către intimata-reclamantă și cum în recurs nu a fost dovedită o situație de fapt contrară, se constată că sunt nefondate toate criticile, reținând corecta aplicare a dispozițiilor legale de către instanța de fond învestită cu soluționarea cererii.
Totodată, analizând condițiile necesare restituirii cauțiunii, cercetând actele și lucrările dosarului, se poate observa că în mod legal instanța de fond a conchis că acestea sunt îndeplinite și se impune restituirea cauțiunii către reclamantă.
În ceea ce privește susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora instanța de fond ar fi interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, considerând că în cauză cauțiunea nu trebuia restituită întrucât dosarul de fond nu a fost soluționat definitiv și că, dată fiind aceasta situație, condiția impusă de dispozițiile art. 1064 C. proc. civ. nu este îndeplinită, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă interpretează în mod vădit eronat textul de lege aplicabil, întrucât a fost soluționat definitiv dosarul nr. x/2017, prin decizia nr. 1437/15.03.2019, luându-se act de renunțarea recurentei - pârâte la calea de atac a recursului, care nu a formulat nici cerere de despăgubire în termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă, conform dispozițiilor art. 1064 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Așa cum a reținut în mod legal instanța de fond, prin soluționarea în mod definitiv a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, s-a deschis calea procedurală a formulării de către reclamantă a cererii de restituire a cauțiunii. De asemenea, astfel cum precizează și prin cererea de recurs recurenta-pârâtă, aceasta nu a solicitat pe cale separată acordarea de despăgubiri ca efect al suspendării admise.
În consecință, în mod judicios a constatat prima instanță că în raport de dispozițiile art. 1064 C. proc. civ. se impune restituirea cauțiunii către reclamantă.
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.