ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24.02.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, petenta A. S.R.L. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1064 din C. proc. civ., restituirea cauțiunii în cuantum de 17.775 RON, consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din data de 28.09.2021, emisă de B., în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din 21 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petenta A. S.R.L. și a dispus restituirea cauțiunii de 17.775 RON, consemnată prin Recipisa de consemnare nr. x din 28.09.2021, emisă de B..

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, solicitând casarea încheierii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de restituire formulată de petentă.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 din C. proc. civ. pentru a se dispune restituirea cauțiunii, și anume încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus, nefiind relevantă în acest context chestiunea judecării în mod definitiv a cauzei vizând suspendarea, întrucât efectul sentinței pronunțate intervine până la o lămurire în fond a legalității actului administrativ contestat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând încheierea atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ.:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport cu aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii și anume să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În cauza de față, cauțiunea consemnată conform recipisei nr. x din data de 28.09.2021 a fost stabilită de instanța de judecată în dosarul nr. x/2021, pentru soluționarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/09.11.2020 emise de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Cererea de suspendare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1351/04.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., conform cărora dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă se va dispune și restituirea cauțiunii.

Sunt nefondate criticile recurentei potrivit cărora că nu poate fi restituită cauțiunea până la lămurirea în fond a legalității actului administrativ fiscal contestat, din moment ce cauțiunea a fost stabilită potrivit dispozițiilor legale pentru soluționarea cererii de suspendare și nu a acțiunii în anularea deciziei de impunere contestate în cauză.

În consecință, instanța de fond în mod corect a procedat la restituirea sumei consemnate cu titlu de cauțiune.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva încheierii din 21 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.