ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4925/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, reclamanta PAROHIA ORTODOXA "APĂRĂTORII PATRIEI II" a chemat în judecată pârâta COMISIA SPECIALĂ de RETROCEDARE a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea în tot a Deciziei nr. 9913/25.11.2021 ca fiind totalmente neîntemeiată; în principal, obligarea pârâtei la reconstituirea și restituirea în natură terenului în suprafață de 2000 m.p.(reprezentând fosta vatră a Mănăstirii Văcărești, asa cum a decisă prin sentința civilă nr. 5363 pronunțată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2009 rămasă definitivă și irevocabilă, prin care obliga pârâtele Subcomisia Sectorului 4 și Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2000 mp) din rezerva terenurilor agricole aflate la dispoziția Subcomisiei Sectorului 4 pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor, de aceeași calitate și echivalent valoric ca cel naționalizat, în situația în care nu se găsește un asemenea teren; în subsidiar, obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru terenul în suprafață de 2000 m.p.descris mai sus după efectuarea unei expertize tehnice imobiliare -prețuitoare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata pe care le va face cu judecarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 1847 din data de 18.10.2022, Curtea de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta PAROHIA ORTODOXĂ APĂRĂTORII PATRIEI II, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs reclamanta PAROHIA ORTODOXĂ APĂRĂTORII PATRIEI II, întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, anularea în tot a Deciziei nr. 9913/25.11.2021 și, în principal, obligarea pârâtei la reconstituirea și restituirea în natură terenului în suprafață de 2000 m.p. (reprezentând fosta vatră a Mănăstirii Văcărești, asa cum a decisă prin sentința civilă nr. 5363 pronunțată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2009 rămasă definitivă și irevocabilă sau, în subsidiar, obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru terenul în suprafață de 2000 m.p., după efectuarea unei expertize tehnice imobiliare -prețuitoare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea recursului, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că judecătorul fondului nu a făcut o analiză proprie a susținerilor reclamantei ci a făcut un copy-paste a întâmpinării depuse de intimata-pârâtă.

Susține recurenta că, reiterând actele administrative din trecut, instanta de fond a insistat pe aspecte care denotă o "apărare a intimatei-pârâte" neobservând că terenul oferit reclamantei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor pe amplasamentul propus de către această instituție, a terenului în suprafață de 2000 mp, se suprapune cu un alt numar cadastral, este situat la limita dintre București și Com. Jilava, motiv pentru care nu a putut fi acceptat, pentru că nu prezintă aceleași calități și este cu mult diminuat financiar față de cel deținut de reclamantă.

În ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că pârâta în mod nelegal a respins cererea de retrocedare ca "rămasă fără obiect".

Susține recurenta că, deși li s-a oferit un teren, amplasamentul acestuia nu a fost acceptat de Consiliul Parohial, dat fiind faptul că s-a adresat acestei instituții și Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor la reconstituirea dreptului de proprietate, prin executor judecătoresc, să le fie pus la dispoziție lista terenurilor existenta pe raza Sectorului 4 și care să aibă aceleași coordonate cu terenul deținut de noi. Răspunsul primit a fost evaziv, confuz și neclar.

Până la această dată nu a fost semnat niciun proces-verbal de punere în posesie, pârâta respingându-i dreptul în natură prevăzut atât de actul inițial de proprietate, cât și prin sentința civilă nr. 5363 din 25.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr. x/2009, rămasă definitivă și irevocabilă.

Mai arată recurenta că pe terenul solicitat are o valoare de piață, la această dată, de peste 2.000.000 euro, față de cel propus, care valorează aproximativ 5000 euro.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casre prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând, în principal, constatarea nulității recursului și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă arată că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 486, 487 din Noul C. proc. civ. privind indicarea motivelor de recurs și dezvoltarea acestora. Susținerile recurentei-reclamante nu se încadrează în niciunul din motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apreciază că toate susținerile recurentei-reclamante sunt subsumate în mod formal cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. aceasta criticând, în fapt, aspecte de temeinicie, iar nu de nelegalitate, încercând să se obțină o reinterpretare a materialului probator în etapa procesuală a recursului.

În ce priveste fondul recurslui, intimata-prâtă arată că instanța de fond a analizat sub toate aspectele criticile formulate de recurenta-reclamantă, aceasta reținând că Parohia Ortodoxă "Apărătorii Patriei II" a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul altor legi cu caracter reparator.

De la data emiterii Hotărârii nr. 1507, Comisia specială de retrocedare nu mai poate, în niciun fel, să acționeze asupra pretențiilor parohiei sau asupra acuzațiilor aduse de aceasta altor instituții, întrucât, cererea de retrocedare nr. x/05.12.2005 a fost lăsată fără obiect, iar prin Decizia nr. 9913/25.1 1.23021, temeinică și legală, cererea a fost scoasă de pe rolul Comisiei speciale de retrocedare, prin prisma motivului anterior prezentat.

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, potrivit acesteia, în cazurile în care persoanele solicitante au beneficiat de o reparatie în temeiul altor acte normative nu mai beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru terenul în suprafață de 2000 m.p., arată intimata că prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ nu permite instanțelor de judecată să dispună retrocedarea/acordarea de măsuri repratorii în sarcina intimatei, având în vedere că, potrivit art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, Comisia specială de retrocedare va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

Referitor la cheltuieleile de judecată, intimata solicită respingerea acestora sau diminuarea, respectiv exonerarea de la plata acestora.

Recurenta-reclamantă a fromulat răspuns la întâmpinare și Note de ședință.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în sensul că cererea este motivată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, conform art. 487 alin. (1), recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar, potrivit art. 489 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, care se referă la invocarea din oficiu a motivelor de ordine publică.

Contrar susținerilor intimatei-pârâte, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă apreciază ca fiind nelegală soluția instanței de fond de respingere a acțiunii invocând nemotivarea hotărârii prin raportare la faptul că aceasta ar fi preluat copy-paste apărările formulate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, critici ce se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în conformitate cu care "Casarea unor hotărâri se poate cere . . . . . . . . . .când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

Celelalte critici privind nelegala respingere a cererii privind anularea Deciziei nr. 9913/25.11.2021 pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, în conformitate cu care "Casarea unor hotărâri se poate cere … când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Înalta Curtea va respinge, pentru aceste considerente, excepția nulității recursului, ca nefondată.

În ce privește fondul cererii de recurs, analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidență în cauză, instanța de control judiciar constată că hotărârea recurată nu se rezumă la redarea copy-paste a apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, motivarea judecătorului de fond răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamantă în cererea introductivă de instanță.

Nemulțumirea recurentei constând în faptul că prima instanță ar fi preluat necenzurat argumentele părții adverse, nu pot fi reținute ca fiind de natură să atragă incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Chiar dacă judecătorul fondului ar fi preluat în motivare parte din respectivele argumente, acest lucru nu poate echivala cu o necercetare a fondului cauzei câtă vreme acesta a arătat care sunt argumentele și probele administrate care, trecute prin propriul filtru de analiză, au format convingerea instanței în sensul soluției adoptate.

În acest context, verificând conținutul sentinței atacate, Înalta Curte reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești recurate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond expunând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată, ceea ce face ca acest motiv de casare să fie nefondat.

În continuare, examinând sentința atacată și din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond nici din perspectiva unei pretinse aplicări sau interpretări greșite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, preponderent, recurenta-reclamantă a preluat aceleași argumente prezentate în fața instanței de fond, nemulțumirea sa vizând, în esență, modul în care instanța de fond a tranșat cauza în sensul respingerii în tot a pretențiilor deduse judecății.

Înalta Curte reține că, prin HHH otărârea nr. 1507/15.05.2014, Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2000 m.p., situat în Drumul Dealu Pădurii f.n., în beneficiul Parohiei Apărătorii Patriei II.

Hotărârea nr. 1507/15.05.2014 a fost emisă în executarea sentinței civile nr. 5363 pronunțată la data de 25.07.2011 de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr. x/2009, devenită definitivă și irevocabilă.

Prin sentința civilă nr. 3351/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2014, cererea reclamantei de anulare a Hotărârii nr. 1507/15.05.2014, emisă de Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost respinsă fiind constatată legalitatea hotărârii de validare a propunerii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, respectiv terenului în suprafață de 2000 m.p., în beneficiul Parohiei Apărătorii Patriei II.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că este irelevantă împrejurarea că nu s-a efectuat punerea în posesie asupra terenului, atâta vreme cât recurenta-reclamantă a refuzat oferta Comisiei Locale de fond funciar nefiind mulțumită de amplasamentul terenului oferit, procesul-verbal de punere în posesie fiind refuzat a fi semnat, fapt recunoscut prin chiar cererea de recurs, iar actul de reconstituire a dreptului de proprietate în baza altei legi de reparație (Legea nr. 18/1991) este valabil, nefiind anulat.

De asemenea, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3351/17.03.2015, de către Judecătoria Sectorului 4 București, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtor să-i acorde măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 raportat la diferența dintre valoarea terenului intravilan ce a aparținut reclamantei în suprafață de 2000 m.p. și valoarea terenului din str. x f.n., cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Dat fiind că cererea privind acordarea măsuri compensatorii, în condițiile Legii nr. 165/2013, a mai fost formulată în cadrul altui dosar și soluționată definitiv, o nouă cerere în acest sens nu mai poate fi formulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Apărătorii Patriei II împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Parohia Ortodoxă Apărătorii Patriei II împotriva sentinței civile nr. 1847 din 18 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 octombrie 2024.