ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4232/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.05.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, anularea în parte a Deciziei nr. 10092/21.02.2022, respectiv art. 3 din Decizie, iar pe fond, admiterea integrală a cererii nr. x/11.01.2006, precum și obligarea Comisiei la emiterea unei Decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2402 din 20 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată pe reclamanta Arhiepiscopia Bucureștilor, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România; A anulat în parte Decizia 10092/21.02.2022, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, respectiv art. 3 din Decizie; A obligat pârâta să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri compensatorii reclamantei pentru suprafața totală de 3988,67 mp, situată în municipiul București str. x, colț cu str. x (fostă str. x), ce a aparținut Parohiei Ortodoxe Olteni.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2402 din 20 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii introductive, ca neîntemeiate. În esență, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit prevederile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (1)-(4), art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, pct. 13 din Normele metodologice corespunzătoare și art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă Arhiepiscopia Bucureștilor a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 aprilie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de tardivitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 29.12.2023, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 16.01.2024. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 29 decembrie 2023, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 14 ianuarie 2024, ce cădea într-o zi de duminică, situație în raport cu care, conform 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul se prelungea în prima zi lucrătoare, respectiv în data de 15 ianuarie 2024. În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-pârâtă la data de 15 ianuarie 2024. De asemenea, se reține că recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de repunere în termen, în condițiile art. 186 C. proc. civ., și nici nu a făcut dovada faptului că întârzierea s-ar fi datorat unor motive temeinic justificate, astfel cum acest text de lege prevede. Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței nr. 2402 din 20 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. PENTRU ACESTE MOTIVE,