ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4860/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, anularea Ordinului nr. 2882, poziția în lista 1032, cod lista IS-II-m-B-03871, publicat în Monitorul Oficial 113 bis/15.02.2016 prin care a fost înscrisă ca și monument imobilul situat în Municipiul Iași, str. x, o casă construită în anul 1923, așa cum figurează în lista la poziția 1032.

Prin sentința civilă nr. 994 pronunțată la 22 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțată la 22 iunie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării inscrierii ca monument a imobilului - proprietate privata pentru ca a fost inscris la cererea unor persoane ce nu aveau calitate de proprietari asa cum prevede Legea 422.

Prin decizia nr. 2673 din 18 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțate de 22 iunie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei antemenționate, A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata-pârâtă Inspecția judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere considerentele în continuare expuse.

Înalta Curte reține că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

În sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate aspecte reiterate de revizuent în cadrul cererii de recurs.

Înalta Curte constată că aceste motive au fost invocate de către revizuent atât în cererea formulată inițial cât și în prezenta cerere.

Din analiza motivelor invocate de către revizuient rezultă în mod evident faptul că acestea nu conțin elemente care sa aibă vreo relevanță în cauză, și nici nu au calitatea de a modifica hotărârea instanței.

Pe de altă parte, revizuentul critică soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul unor chestiuni care vizează fondul litigiului (... funcționarii acestor instituții mint cu nerușinare atunci când afirmă că clasificarea a fost făcută în anul 1992 fapt infirmat de documentul înregistrat ca aviz nr. x/2011/Z la data de 19.01.2011, în care se specifică clar că documentația care susține cererea de clasare, a fost depusă la DCPN Iași și înregistrată sub nr. x/05.01.2011. În acest document se specifică că se aprobă clasificarea și înscrierea în lista monumentelor a monumentului denumit generic ansamblu Caselor A..".

Reiese foarte clar că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se reține că revizuentul invocă încălcarea prevederilor Convenției ONU privind protecția persoanelor cu dizabilități.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

"(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), și hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere".

Prima condiție de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rezultă implicit și indubitabil din textul legal menționat, este aceea a aplicabilității dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecății.

În aceste condiții și în raport cu prevederile legale citate, Înalta Curte remarcă împrejurarea că motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice.

Astfel, se constată că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nicidecum aspectele invocate de revizuent.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

Totodată, instanței de judecată îi revine obligația să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecății.

Prin urmare, nemulțumirea revizuentului de modul cum a fost soluționată cauza nu poate constitui motiv de revizuire concretizat în încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, care presupune că cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Principiile de drept unional sau drepturile fundamentale prevăzute în Cartă sunt incidente numai în situațiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecății întrucât protecția acestor principii generale ca și a drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă este asigurată când statele membre acționează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene.

Când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu își găsesc aplicabilitatea nici principiile generale de drept unional, nici drepturile fundamentale garantate prin Cartă.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2673 din 18 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2673 din 18 mai 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.