ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2673/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2021, sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, anularea Ordinului nr. 2882, poziția în lista 1032, cod lista x, publicat în Monitorul Oficial 113 bis/15.02.2016 prin care a fost înscrisă ca și monument imobilul situat în Municipiul Iași, str. x, o casă construită în anul 1923, așa cum figurează în lista la poziția 1032.

Prin sentința civilă nr. 994 pronunțată la 22 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțată la 22 iunie 2021 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării inscrierii ca monument a imobilului - proprietate privata pentru ca a fost inscris la cererea unor persoane ce nu aveau calitate de proprietari asa cum prevede Legea 422.

În cuprinsul motivelor de recurs reclamantul susține că Ministerul culturii minte cu nerusinare și în necunostiința de cauză spunând că există un document care atesta că, în anul 2011, fără să aiba calitatea de proprietari B., C. si D. au cerut Direcției de Cultura Iași inscrierea ca și monument a unui imobil din cele trei ce se afla

construite în perimetru terenului situat în Iasi str. x.

Precizează că în 1992 unul din imobile construit la finele secolului 19 a fost declarat monument istoric. A doua casă, construită în 1923 a fost inscris ca si monument prin ordinul nr. 2828/2015 si este - inscris pe str. x. Potrivit înscrisurilor emise de Primăria Iași, acest număr nu exista.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepției și admiterea recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 18 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă prin recurs se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la argumentele care au întemeiat soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se reține că, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

În concret, instanța de fond a constatat că, "imobilul situat în str. x, Municipiul Iași, a fost clasat ca monument istoric și inclus în anul 1992 în Lista Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (LMASI) aprobată de Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (CNMASI), înființată conform Decretului nr. 91/1990, sub denumirea "Casa", sub indicativul 24 B 180, iar ulterior a fost preluat în listele actualizate în 2004, 2010 și 2015 conform dispozițiilor art. art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.

Prin urmare, contrar celor susținute de reclamant, nu Ordinul nr. 2828/2015 este actul care eventual l-a vătămat, prin clasarea imobilului, acesta preluând în virtutea dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 în listă imobilul clasat anterior. Astfel, nu pot fi susținute afirmațiile reclamantului potrivit cărora clasarea imobilui s-a efectuat prin ordinul contestat. În același sens, aspectele învederate de reclamant care a arătat că persoane care au solicitat clasarea imobilului în 2011 nu mai erau proprietari la momentul emiterii actului contestat sunt lipsite de pertinență, câtă vreme, după cum s-a arătat în cele ce preced, clasarea s-a dispus încă de la nivelul anului 1992.

La aceasta se adaugă și faptul că radierea imobilului din Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil se face prin procedura de declasare (art. 18 din Legea nr. 422/2001) care poate fi declanșată inclusiv prin cererea reclamantului. Or, reclamantul nu a declanșat această procedură neînțelegând să sesizeze autoritatea competentă în acest sens."

Prin motivele de recurs, recurentul A. a susținut că "Ministerul culturii minte cu nerusinare și în necunostiința de cauză spunând că există un document care atesta că, în anul 2011, fără să aiba calitatea de proprietari B., C. si D. au cerut Direcției de Cultura Iași inscrierea ca și monument a unui imobil din cele trei ce se afla

construite în perimetru terenului situat în Iasi str. x.

Totodată a precizat că în 1992 unul din imobile construit la finele secolului 19 a fost declarat monument istoric. A doua casă, construită în 1923 a fost inscris ca si monument prin ordinul nr. 2828/2015 si este - inscris pe str. x. Potrivit înscrisurilor emise de Primăria Iași, acest număr nu exista."

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici ale argumentelor care au întemeiat soluția pronunțată prin hotărârea recurată, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțate de 22 iunie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 994 pronunțate de 22 iunie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 mai 2023.