ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 468/2025

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu Agenția Națională pentru Protecția Mediului, a solicitat anularea Adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin care s-a luat măsura încetării valabilității Autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) nr. 94/04.03.2021 și măsura suspendării accesului la contul deținut de societate în Registrul Uniunii al emisiilor de gaze cu efect de seră aflat sub jurisdicția Statului Român (RUEGES) și a Adresei nr. x/26.05.2023 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin care s-a respins plângerea societății împotriva măsurilor dispuse de pârâtă.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 189/2023 din 20 decembrie 2023, a respins excepția lipsei de interes a acțiunii, a admis excepția inadmisibilității petitului privind anularea Adresei nr. x/26.05.2023 emisă de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, a respins petitul privind anularea Adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ca nefondat și, totodată, a respins petitul privind anularea Adresei nr. x/26.05.2023 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ca inadmisibil.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că prima instanța a considerat că susținerea potrivit căreia măsura dispusă de Agenția Națională pentru Protecția Mediului își găsește temeiul în prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din procedura aprobată prin Ordinul nr. 1256/2020, nu poate fi primită, pentru simplul motiv ca prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) nu sunt aplicabile speței, astfel că, prin hotărârea atacată, practic, Curtea de Apel Brașov a adăugat la lege.

În opinia recurentei-reclamante nu există niciun temei legal pentru încetarea valabilității autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră si, implicit, nici pentru măsura suspendării contului RUEGES. Prevederile extrem de clare ale art. 10 din Ordinul nr. 1.256/2020 invocate de către intimată în luarea măsurii, și validate de instanța de fond reglementează limitativ, în ceea ce privește măsura încetării autorizației GES, trei cazuri distincte si ușor de identificat, fiind cât se poate de evident faptul că nu se încadrează în niciunul dintre acestea.

Prevederile Ordinului nr. 1.256 din 12 iunie 2020 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, conțin norme juridice extrem de clare si neinterpretabile, reglementând prin texte previzibile, modalitatea de intrare in vigoare si, respectiv, de încetare a valabilității autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră. Relevant este textul art. 10 alin. (2) lit. a), care face obiectul litigiului și care prevede că autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră își încetează valabilitatea atunci când autorizația integrată de mediu și/sau autorizația de mediu a expirat sau a fost anulată, iar instalația nu se află în procedură de obținere a unei noi autorizații integrate de mediu și/sau a unei noi autorizații de mediu.

Or, în speță, autorizația integrată de mediu pe care o deține societatea nu a expirat și nu a fost anulată (și, în mod logic, nefiind expirată sau anulată, nu a demarat o procedură de obținere a unei noi autorizații integrate de mediu). Așa fiind, concluzia instanței de fond, potrivit căreia nu mai deținea o autorizație de mediu valabilă este lipsită de orice fundament legal, reprezentând o adăugare la lege și, implicit, o aplicare greșită a normelor de drept material supuse dezbaterii, respectiv cele ale art. art. 10 alin. (2) lit. a) din Norme.

Recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Astfel, se arată că în cadrul dosarului nr x/2023 al Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ si Fiscal, societatea a cerut instanței de judecată anularea rapoartelor de inspecție emise de către Garda Națională de Mediu, prin care s-a dispus măsura interzicerii desfășurării activității, precum si suspendarea efectelor acestor acte administrative, pana la soluționarea definitivă a acțiunii in anulare.

Prin încheierea de ședința din data de 02.05.2023, instanța admite cererea și, pe cale de consecință, dispune suspendarea executării actelor administrative constând în cele doua rapoarte de inspecție emise de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Brașov, până la soluționarea definitivă a cauzei, ceea ce înseamnă că, la acest moment, măsura interzicerii desfășurării activității nu produce niciun efect.

În acea cauza, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Brașov dispusese măsura interzicerii exclusiv pe considerentul că nu deținea autorizație integrată de mediu, ceea ce înseamnă că, urmare a acelei hotărâri judecătorești, se naște o prezumție puternică în sensul că deține autorizație integrată de mediu, întrucât, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., " Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată ", iar, potrivit alin. (2) din același text de lege, "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă ".

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanta a solicitat, în principal, anularea Adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, prin care s-a luat măsura încetării valabilității Autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) nr. 94/04.03.2021 și măsura suspendării accesului la contul deținut de societate în Registrul Uniunii al emisiilor de gaze cu efect de seră aflat sub jurisdicția Statului Român.

Agenția pentru Protecția Mediului Brașov, prin Adresa nr. x/25.04.2023, a informat asupra faptului că Autorizația integrată de mediu nr. 02/12.05.2015 emisă de A.P.M. Brașov pentru instalația A., și-a încetat valabilitatea ca urmare a faptului că reclamanta nu a obținut viza anuală pentru anul 2022.

Astfel, ca urmare a acestei informări, intimata, prin Adresa nr. x/26.04.2023, a adus la cunoștință reclamantei A. S.R.L. faptul că, începând cu data de 26.04.2023, autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră (G.E.S.) nr. 94/04.03.2021, emisă pentru desfășurarea activității producerea de var sau calcinarea dolomitei sau a magneziului în cuptoare rotative sau în alte cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi, și-a încetat valabilitatea.

Având în vedere că prevederile art. 10 alin. (2) lit. a) din Ordinul nr. 1256/2020 care condiționează valabilitatea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră de valabilitatea autorizației integrate de mediu, Înalta Curte apreciază, așa cum a reținut și instanța de fond, că în mod legal s-a constatat încetarea valabilității Autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera (GES) nr. 94/04.03.2021, ca urmare a încetării valabilității Autorizației integrate de mediu nr. 02/12.05.2015 emisă de A.P.M. Brașov.

Instanța de fond a respins petitul privind anularea adresei nr. x/26.04.2023 emisă de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ca nefondat, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește.

Înalta Curte reține că autorizațiile privind emisiile de gaze cu efect de seră sunt valabile atât timp cât activitatea desfășurată de operator în instalație se realizează în conformitate cu prevederile din autorizația emisa și își păstrează această valabilitate pe toată perioada în care beneficiarii lor obțin viza anuală.

Prin urmare, în mod temeinic și legal s-a reținut că recurenta-reclamantă nu deține această viză anuală și obligatorie.

O altă critică pe care înțelege recurenta-reclamantă să o aducă sentinței o reprezintă încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii de ședință pronunțată în data de 02.05.2023, în dosarul nr. x/2023, de Tribunalul Brașov.

Înalta Curte are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 430 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, ipoteză valabilă în cauza dedusă judecății.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente esențiale ale judecății -respectiv obiect cauză și părți - care se impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat se referă la calitatea părților care trebuie să participe în procese în aceeași calitate procesuală, ca urmare a faptului că hotărârile judecătorești produc efecte doar între părțile litigiante.

Înalta Curte reține că în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, față de care se invocă autoritatea de lucru judecat, nu sunt aceleași părți procesuale ca în prezenta pricină, întrucât calitatea procesuală de pârât o are Garda Națională de Mediu Comisariatul Județean Brașov, iar calitatea procesuală de reclamantă o are A. S.R.L..

În cauza de față, calitatea procesuală de pârâtă o are Agenția Națională pentru Protecția Mediului, iar calitatea procesuală de reclamantă o are A. S.R.L..

Rezultă, așadar, că între cele două cauze nu există identitate de părți, întrucât în cele două dosare calitatea de pârâte o dețin două instituții publice diferite, cu personalitate juridică distinctă, astfel că prima condiție impusă de legiuitor cu privire la existența autorității de lucru judecat, referitoare la identitatea de părți, nu este îndeplinită, deși recurenta-reclamantă, în mod neîntemeiat, susține contrariul.

În privința obiectului, Înalta Curte constată că nici acesta nu este identic. Scopul final urmărit de recurenta-reclamantă nu este același în ambele dosare întrucât în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a solicitat suspendarea actelor administrative constând în Raportul de Inspecție nr. 142/CP/01.11.2022 și Raportul de Inspecție FN/CP/23.12.2022, acte emise de către Garda Națională de Mediu Comisariatul Județean Brașov, iar în prezenta pricină a solicitat anularea Adresei nr. x/26.04.2023.

Cât privește cel de-al treilea element, respectiv cauza, trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cele două cereri, care nu se confundă nici cu cauza acțiunii, dar nici cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic, de unde rezultă că între cele două cauze nu există identitate de cauză întrucât într-o cauză se solicită suspendarea executării unui act administrativ, iar în cealaltă cauză se solicită anularea unui act administrativ.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 189/2023 din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.