ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4634/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 785 din 13 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data 10 ianuarie 2023 și a deciziei nr. 24/R-CONT din 10 ianuarie 2023 ale Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, împotriva deciziei de la pct. 1 a formulat contestație în anulare recurentul-reclamant A., solicitând anularea deciziei nr. 785 din 13 februarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, rejudecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data 10 ianuarie 2023 și a deciziei nr. 24/R-CONT din 10 ianuarie 2023 ale Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul soluționării acestuia pe fond.

Contestatorul a expus, în esență, critici în sensul că decizia a cărei anulare o solicită este nelegală întrucât, deși legea prevede sancțiunea nulității recursului nemotivat, instanța a dispus în mod eronat anularea acestuia.

Consideră că soluția de anulare reprezintă o eroare materială, întrucât nu au fost analizate motivele de recurs invocate și nici nu s-a făcut vreo referire la acestea, hotărârea fiind, astfel, lipsită de fundament juridic și lovită de nulitate absolută. Contestatorul apreciază că prin această soluție i-a fost îngrădit accesul la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce echivalează cu o încălcare gravă a ordinii de drept și cu un tratament discriminatoriu din partea instanței.

În susținerea acestor critici, contestatorul subliniază că instanța nu a motivat în ce temei a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, formulată și pentru taxa judiciară aferentă cererii de repunere pe rol. Arată că această cerere (formulată la data de 14.09.2022) includea în mod expres și taxa de 25 RON datorată pentru repunerea pe rol, pe lângă taxa de 50 RON pentru recurs, astfel încât nu se putea dispune anularea cererii de repunere pe rol ca netimbrată și, implicit, perimarea recursului.

În opinia contestatorului, atât încheierea din 10.01.2023, cât și decizia atacată sunt lovite de nulitate absolută, întrucât omit să răspundă motivelor invocate și să analizeze actele depuse în susținerea recursului.

A invocat, de asemenea, practica anterioară a Curții de Apel Pitești, care, în cauze similare, a solicitat clarificări privind valabilitatea cererii de ajutor public judiciar pentru taxa aferentă cererii de repunere pe rol, iar ulterior aceasta a fost admisă pentru întreaga sumă.

Contestatorul subliniază că în prezenta cauză Înalta Curte nu a făcut nicio referire la aceste aspecte și nici la cererea de reexaminare admisă ulterior, ceea ce confirmă caracterul vădit nelegal al soluției și reaua-credință a instanței, ce se circumscrie abaterilor disciplinare și chiar faptelor penale, atrăgând răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate.

3.1. Intimata Comuna Gușoeni a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei nr. 785/12.02.2024, pronunțată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2021, ca fiind temeinică și legală.

3.2. Legal citați, ceilalți intimați nu au depus întâmpinări față de contestația în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deși contestatorul nu a indicat vreunul dintre motivele contestației în anulare, prevăzute la art. 503 C. proc. civ., se poate deduce că, în opinia sa, dezlegarea dată recursului său este rezultatul unei erori materiale.

În ceea ce privește semnificația conceputului de "eroare materială" cuprins în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În speță, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea nulității recursului nu este rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Așadar, aspectele invocate de contestator nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate, vizând pretinse erori de judecată și constituind un veritabil "recurs la recurs", imposibil de analizat pe cale contestației în anulare.

Cât privește susținerile contestatorului că nu au fost analizate motivele de recurs invocate și nici nu s-a făcut vreo referire la acestea, hotărârea fiind, astfel, lipsită de fundament juridic și lovită de nulitate absolută, Înalta Curte reamintește că recursul a fost soluționat în baza unei excepții, respectiv a excepției nulității pentru neîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind o excepție absolută care face inutilă cercetarea fondului cauzei.

Calea de atac fiind soluționată pe excepție, înseamnă că instanța de control a făcut aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspecte față de care nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nefiind o omisiune în cercetarea motivelor de recurs.

Prin apărările sale, contestatorul solicită, practic, ca această instanță să considere că argumentele invocate prin cererea de recurs pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și că, așa fiind, instanța de recurs a omis să le cerceteze. O astfel de abordare, însă, nu este admisibilă într-o cale de atac de retractare întrucât s-ar repune în discuție modul în care instanța de recurs a soluționat recursul, respectiv excepția de nulitate pentru nemotivare, or, această cale extraordinară de atac nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 785 din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.