ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2024

Ședința publică din data de 7 februarie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 22 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat anularea în tot a deciziei nr. 1079 din 8 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023, respectiv a deciziei nr. 4059 din 21 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor, contestatorul a menționat că deciziile contestate sunt rezultatul unor "erori materiale de ordin procedural", ce constau în confundarea, de către instanțele de judecată, a obiectului cauzelor.

Astfel, a precizat că, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat în mod eronat că decizia nr. 138 din 4 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal este o hotărâre pronunțată în recurs.

În ceea ce privește dosarul nr. x/2023, a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a apreciat în mod eronat că decizia nr. 91 din 19 ianuarie 2023 a aceleiași instanțe, împotriva căreia a declarat recurs, a soluționat o cerere de revizuire, când aceasta a vizat, de fapt, calea de atac a apelului.

A concluzionat în sensul că hotărârile atacate încalcă dispozițiile art. 1, art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, art. 124 și art. 125 din Constituție și că, în conformitate cu art. 174 și art. 176 C. proc. civ., este incidentă sancțiunea nulității absolute a acestora.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1079 din 8 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 91 din 19 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 4059 din 21 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 138 din 4 februarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

În cauză nu a fost formulată întâmpinare de către intimat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

- În ceea ce privește contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 1079 din 8 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanță de urgență, iar, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță.

De asemenea, conform art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel, iar, potrivit dispozițiilor art. 197 din același cod, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.

Prin rezoluția de primire s-a stabilit în sarcina contestatorului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Analizând actele dosarului, se observă că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON i-a fost comunicată contestatorului în data de 21 decembrie 2023, împreună cu citația pentru termenul de judecată din 07 februarie 2024 (dovada de înmânare fiind la dosar).

Deși contestatorului i-a fost adusă la cunoștință obligația procesuală menționată, acesta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 100 RON, până la termenul de judecată stabilit în cauză.

Or, plata taxei judiciare de timbru este o condiție legală extrinsecă cererii, astfel încât neîndeplinirea ei atrage nulitatea acesteia, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Prin urmare, dată fiind nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză, intervine sancțiunea nulității contestației în anulare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1079 din 8 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

- În ceea ce privește contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 4059 din 21 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal:

Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) C. proc. civ.: "contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă".

Așadar, în materia soluționării contestației în anulare, competența de a soluționa calea de atac revine instanței care a pronunțat hotărârea împotriva căreia se exercită contestația în anulare.

Astfel cum s-a menționat anterior, în cauza pendinte, contestatorul a formulat contestație în anulare inclusiv împotriva deciziei nr. 4059 din 21 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În aplicarea dispozițiilor legale precitate, dat fiind faptul că instanța care a pronunțat această hotărâre este Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, înseamnă că revine acesteia competența de soluționare a căii de atac extraordinare îndreptate împotriva respectivei decizii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4059 din 21 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, și va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1079 din 8 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Disjunge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4059 din 21 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.