ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 februarie 2023, sub nr. x/2022, urmare a declinării competenței teritoriale, prin sentința nr. 14/2023/9.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători și Tribunalul Iași, deoarece Ministerul Justiției, prin Adresa nr. x din 07.04.2022 nu răspunde concret și efectiv cererii sale adresată Ministerului Justiției la data de 23.03.2022, Consiliul Superior al Magistraturii prin Adresa nr. x/2022 din 05.05.2022 nu răspunde concret și efectiv cererii sale din 26.04.2022, formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 317/2004 art. 41 alin. (1), iar Tribunalul Iași, prin Adresa nr. x/23.02.2022 nu răspunde integral cererii sale din 19.02.2022, înregistrată sub nr. x/B.P./23.02.2022 și nici prin Adresa nr. x/26.05.2022 nu răspunde integral cererii sale din 26.04.2022 înregistrată sub nr. x/B.P./28.04.2022 și nici Adresa Tribunalului Iași nr. 57/B.P./08.06.2022 nu soluționează punctele 5 și 6 din Cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii care a înaintat-o spre soluționare Tribunalului Iași cu nr. x/2022 unde a fost înregistrată sub nr. x/B.P./10.05.2022, prin care i se comunică:

"Tribunalul Iași nu deține informațiile solicitate de dumneavoastră la punctele 5 și 6 din prezentul memoriu, cu privire la modalitatea de calcul a complexității dosarelor, având în vedere faptul că implementarea la nivelul aplicației Ecris a modificărilor sistemului de stabilire a gradului de complexitate a cauzelor intră în atribuțiile Direcției Tehnologia Informației din cadrul Ministerului Justiției".

Prin urmare, a solicitat instanței ca pârâții să-i răspundă integral cererilor adresate acestora, și anume:

(1)să dispună ca Tribunalul Iași, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției să precizeze autoritatea publică/persoana care trebuie să rectifice și să radieze înregistrarea dosarului penal nr. x/2021 de către Tribunalul Iași, secția penală si să-l înregistreze sub nr. x/2016, număr sub care a fost înregistrat inițial de Tribunal Botoșani, secția penală unde a fost judecat în camera preliminară în dosar penal nr. x/2015, dar în calea de atac a camerei preliminare a fost strămutat la Curtea de Apel Iași, secția penală, ca urmare a sentinței penale nr. 330 din 29 mai 2018 pronunțată în dosar penal nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dar din eroare sau neglijență a fost retrimis pentru judecarea fondului în dosar penal nr. x/2016 la Tribunalul Botoșani, secția penală, instanță care și-a declinat competența abia ca urmare a invocării de către inculpata A. a excepției necompetenței teritoriale, instanța motivând la pagina 8 paragraf 11 din sentința penală nr. 146 din 15.11.2021 pronunțată în dosar penal nr. x/2016 Tribunal Botoșani, secția penală definitivă fără cale de atac "nu este vorba despre o simplă necompetență teritorială ce poate conduce la o nulitate relativă și care ar fi putut fi invocată într-un anumit termen conform art. 282 a 1.4 C. proc. pen., ci despre o veritabilă prorogare judiciară de competență;

(2)să dispună ca Tribunalul Iași și/sau Ministerul Justiției - Direcția Tehnologia Informației să rectifice și să radieze înregistrarea dosarului penal nr. x/2021 de către Tribunalul Iași, secția penală și să-l înregistreze sub nr. x/2016, număr sub care a fost înregistrat inițial de Tribunal Botoșani, secția penală unde a fost judecat în camera preliminară în dosar penal nr. x/2015, dosarul fiind strămutat la Curtea de Apel Iași, secția penală, în calea de atac a camerei preliminare, ca urmare sentinței penale nr. 330 din 29 mai 2018 pronunțată în dosar penal nr. x/2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală;

(3)să dispună ca Tribunalul Iași, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției să respecte și să aplice dispozițiile din Regulament din 17 decembrie 2015 de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1.375 din 17 decembrie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 970 din 28 decembrie 2015 art. 111 alin. (1) - "În cazul trimiterii cauzei de la o secție la alta în condițiile legii, dosarul își păstrează numărul și este repartizat aleatoriu. Aceeași regulă se aplică în cazul trimiterii dosarului la sau de la un complet specializat";

(4)să dispună ca Tribunalul Iași, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției să precizeze cine trebuie să corecteze și să dispună corectarea "cifrei complexității dosarului nr. x/2021 de 219" și cifra complexității dosarului penal nr. x/2016 și numărul de părți de "49", care se regăsește în formula de calcul a complexității dosarului penal, deoarece este incorect numărul 49 al părților, care include inculpata A. și părțile civile vătămate cu încălcarea art. 32 alin. (2)" Părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente", deci nu și părțile vătămate.

(5)să dispună ca Tribunalul Iași, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției să precizeze dacă "cifra complexității dosarului nr. x/99.2021 este de 219" a fost stabilită potrivit modalității de calcul prevăzută în luna octombrie 2010 de "Grupul de lucru privind stabilirea volumului optim de muncă și asigurarea calității activității în instanțe din cadrul CSM" sau a fost stabilită potrivit modalității de calcul prevăzută de Hotărâre C.S.M., secția pentru judecători nr. 609/2016.

(6)să dispună ca Tribunalul Iași, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției să dispună măsuri în vederea corectării și completării art. 39 din Ordinul de serviciu pentru anul 2021 pentru Tribunalul Iași anexă la Decizia nr. 83 din data de 20.12.2020 privind organizarea activității administrativ-judiciare la Tribunalul Iași pentru anul 2021, cu privire la procedura de înregistrare a unui dosar penal după declinarea competenței teritoriale a unei alte instanțe penale, urmare a strămutării cauzei în calea de atac a camerei preliminare, respectiv cu păstrarea numărului de dosar penal de la instanța la care a început judecata în camera preliminară în care instanța s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor și a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu.

(7)obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 43 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Suceava:

- a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii;

- a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Tribunalul Iași;

- a admis excepția inadmisibilității cererii completatoare, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a respins această cerere ca inadmisibilă;

- a respins cererea de chemare în judecată introductivă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și Tribunalul Iași, ca nefondată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta A. formulează critici de nelegalitate împotriva sentinței civile nr. 43/05.04.2023 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susținând că hotărârea este afectată de vicii procedurale, de lipsa unei motivări efective și de o aplicare greșită a normelor de drept material incidente în materia contenciosului administrativ.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate în acțiunea introductivă și în completarea acesteia, depusă la primul termen de judecată. Instanța nu a analizat solicitările privind rectificarea și radierea înregistrării dosarului penal nr. x/2021, respectarea dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, corectarea cifrei complexității dosarului, precum și măsurile administrative necesare pentru remedierea situației create prin încălcarea normelor regulamentare. De asemenea, instanța nu a indicat autoritatea competentă să dispună măsurile solicitate, deși acestea vizau acte administrative infralegale și operațiuni administrative care puteau fi supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea este nemotivată, întrucât nu cuprinde considerentele esențiale care să justifice soluția de respingere a cererii. Instanța a omis să analizeze în mod concret dacă răspunsurile primite de la autoritățile publice vizate au fost conforme cu obligațiile legale de soluționare a cererilor administrative, în special în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și i), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (5) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanța nu a motivat de ce nu a considerat incidentă ipoteza refuzului nejustificat de soluționare a cererii, deși recurenta a invocat expres această situație și a probat existența unei vătămări a dreptului său de a beneficia de o înregistrare corectă și legală a dosarului penal, conform normelor regulamentare aplicabile.

Cu privire la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, în special cele din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 317/2004, ignorând faptul că refuzul autorităților de a dispune măsuri administrative pentru corectarea înregistrării dosarului penal și pentru verificarea eficienței manageriale a instanțelor implicate constituie acte administrative asimilate, susceptibile de control judiciar. Instanța a apreciat în mod eronat că nu există o vătămare a dreptului sau interesului legitim, deși recurenta a indicat în mod clar dispozițiile regulamentare încălcate, a probat existența unei decizii infralegale contrare reglementărilor superioare și a arătat că autoritățile nu au răspuns concret și efectiv cererilor sale. În plus, instanța a validat o practică administrativă nelegală, prin care dosarul penal a fost înregistrat sub un alt număr, cu încălcarea principiului păstrării numărului dosarului în caz de strămutare sau declinare de competență, consacrat de art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 43/2023 și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu a analizat fondul cauzei în mod complet și legal, nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și a pronunțat o hotărâre nemotivată, cu încălcarea normelor de procedură și de drept material aplicabile în materia contenciosului administrativ.

4.1. Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

4.2. Intimatul-pârât Tribunalul Iași a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat admiterea excepției nulității recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

Excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Tribunalul Iași, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă A. critică soluția pronunțată de instanța de fond, criticile formulate fiind circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

a) Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - neanalizarea tuturor capetelor de cerere

Recurenta susține că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, în special cele vizând rectificarea și radierea înregistrării dosarului penal nr. x/2021, respectarea art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, corectarea cifrei complexității dosarului și identificarea autorității competente.

Această critică este nefondată. Din analiza sentinței atacate rezultă că instanța de fond a examinat în mod detaliat fiecare solicitare formulată de reclamantă, inclusiv cele din cererea completatoare. Instanța a reținut că răspunsurile autorităților pârâte au fost formulate în limitele competențelor legale și că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanța a analizat și excepția inadmisibilității cererii completatoare, pe care a admis-o motivat, constatând că nu a existat o solicitare prealabilă adresată autorității competente, ceea ce exclude incidența unui refuz nejustificat.

Prin urmare, instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, iar simpla nemulțumire a recurentei față de soluția adoptată nu echivalează cu o neanalizare a acestora. Nu se poate reține o încălcare a normelor de procedură care să atragă nulitatea hotărârii.

b) Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - lipsa motivării hotărârii

Recurenta susține că hotărârea este nemotivată, întrucât nu ar cuprinde considerentele esențiale care să justifice soluția de respingere a cererii. Această susținere este contrazisă de conținutul sentinței civile nr. 43/2023, care cuprinde o analiză detaliată a cererii introductive, a cererii completatoare, a întâmpinărilor formulate de pârâți, precum și a excepțiilor invocate. Instanța a motivat în mod clar de ce nu se poate reține existența unui refuz nejustificat, indicând dispozițiile legale incidente [art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004], precum și jurisprudența relevantă în materie, potrivit căreia simpla nemulțumire față de conținutul unui răspuns nu echivalează cu un refuz nejustificat.

De asemenea, instanța a analizat competențele legale ale fiecărei autorități pârâte, reținând că Ministerul Justiției nu are atribuții privind înregistrarea dosarelor pe rolul instanțelor, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are competență în soluționarea aspectelor administrative invocate, acestea fiind de resortul Inspecției Judiciare, deja sesizată.

În concluzie, hotărârea este motivată în mod suficient și pertinent, în conformitate cu cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

c) Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea greșită a normelor de drept material

Recurenta susține că instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 317/2004, ignorând caracterul de acte administrative asimilate al refuzurilor autorităților de a dispune măsuri administrative.

Această critică este, de asemenea, nefondată. Instanța de fond a analizat în mod corect natura juridică a răspunsurilor emise de autoritățile pârâte, reținând că acestea nu constituie refuzuri nejustificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu exprimă o voință explicită de a nu soluționa cererea, ci reprezintă răspunsuri formulate în limitele competențelor legale. Mai mult, instanța a constatat că nu există o vătămare concretă a unui drept sau interes legitim, întrucât recurenta nu a indicat în mod clar care ar fi dreptul afectat și în ce mod ar fi fost prejudiciată.

În ceea ce privește aplicarea art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, instanța de fond a reținut că dispozițiile regulamentare invocate nu au fost încălcate, întrucât înregistrarea dosarului sub un nou număr s-a realizat conform Ordinului de serviciu pentru anul 2021 al Tribunalului Iași, aprobat prin Decizia nr. 83/30.12.2020, care permite această procedură în caz de declinare de competență.

În concluzie, instanța de fond a aplicat corect normele de drept material incidente, iar critica formulată de recurenta sub acest aspect nu poate fi primită.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea sentinței recurate, întrucât aceasta este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor procedurale și materiale aplicabile în materia contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 43 din data de 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.