ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2025

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.08.2023, sub nr. x/2023 reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au solicitat admiterea acțiunii; anularea în parte a Ordinului nr. 587/2023, cu privire la anexa acestuia și obligarea pârâtului la recalcularea și înlocuirea anexei privind drepturile salariale ale specialiștilor, stabilite în anexa la Ordinul nr. 587/26.04.2023, prin emiterea unor noi grile cu luarea în considerare a:

- majorării salariului de bază cu 25% față de nivelul lunii decembrie 2017, cu respectarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017;

- includerea în salariului de bază a procentelor corespunzătoare gradației de vechime în muncă, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (4) din același act normativ;

- majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, cu respectarea dispozițiilor pct. 3 din Nota I a Cap. I lit. A) al Anexei VIII la Legea nr. 153/2017, în sensul recunoașterii dreptului la majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, beneficiu aflat în plată în acest moment;

- respectarea dispozițiile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în sensul asigurării unei salarizări similare cu cea a specialiștilor IT;

- includerea în anexă a procentului de 25 % suplimentul treptei și 25 % suplimentul postului;

- acordarea accesoriilor, respectiv actualizarea debitelor salariale (diferențelor) recunoscute benevol, chiar peste termenul de prescripție de 3 ani, cu rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 912 din 22 mai 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția de prescripție a dreptului la acțiune ca nefondată, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 912 din 22 mai 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții A. și B., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (6) C. proc. civ., au considerat că soluția instanței de fond este nemotivată, bazată pe motive străine de dreptul pretins de reclamanți, atâta timp cât, deși se precizează că reclamanții nu au beneficiul sporului pentru vechimea în funcție, rămânând din acesta perspectivă la o vechime de "0" ani, ulterior se susține că se acumulează o vechime pentru funcția de specialist deținută, calculată pentru timpul servit în această calitate, adică cele 7 gradații prevăzute în anexa nr. VI la Legea nr. 153/2017.

În opinia recurenților-reclamanți, este evident faptul că, în măsura în care se recunoaște beneficiul acumulării vechimii în funcția de specialist, chiar prin raportare la cele 7 gradații reglementate pentru funcționarii publici cu statut special despre care reglementează Anexa VI, art. 11, instanța nu și-a argumentat juridic soluția de respingere pronunțată din perspectiva faptului că, prin ordinul atacat, nu li s-a stabilit reclamanților beneficiul sporului pentru vechimea acumulată în funcția de specialist.

Dând dovadă de superficialitate și grabă nejustificată, în contextul în care s-a invocat în fața instanței de fond nevoia acordării unui nou termen de judecată cauzei pentru a se administra proba cu înscrisuri, cu respectarea principiului răsturnării sarcinei probei în litigiile asimilate litigiilor de muncă, instanța de fond a rămas în pronunțare la primul termen de judecată de după stabilirea competenței sale în soluționarea litigiului, considerându-se lămurită. Procedând astfel, deși a fost informată că, în legătură cu aceleași drepturi, din perspectiva emiterii în baza Ordinului nr. 587/2023 și a Ordinului nr. 617/2023, în dosarul nr. x/2023, pe rolul Curții de Apel București, se administrează proba cu înscrisuri, prin care Parchetul este obligat să depună înscrisurile din care să rezulte elementele care compun salariul de bază, pentru a se determina, față de beneficiul anterior al majorării salarile cu 15% pentru complexitatea muncii, conform Anexei VIII la Legea nr. 153/2017, a modului de calcul a sporului pentru gradația de vechime în muncă și reflectarea acestuia în salariul de bază, instanța de fond a statuat aprioric și evident insuficient motivat asupra dreptului pretins.

În continuare, au precizat că recurentul-reclamant B. a realizat o acumulare a vechimii în funcția de specialist din anul 2014, ceea ce presupune că, potrivit art. 11 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, trebuia să aibă beneficiul majorării salariului de bază cu 6 %, respectiv 3% pentru gradația I și 3% pentru gradația II de vechime în funcție. La fel se impunea verificarea și fată de recurenta-reclamantă A., ceea nu s-a realizat.

Au mai arătat că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, raportat la prevederile cap I, lit. B), nr. crt. 4 din anexa V, coroborate cu dispozițiile art. 22 alin. (1) din Secțiunea a 6-a a capitolului VII din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017 și cu cele ale art. 38 alin. (6) din actul normativ.

Astfel, au susținut că grila pe anul 2022 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 este referențială doar din perspectiva salariului de bază, or din această perspectivă, potrivit cap I, lit. B), nr. crt. 4 din anexa V, procurorul cu grad de judecătorie are stabilit salariul de bază cu includerea în el a sporului pentru vechimea în funcție. Ca atare, chiar dacă specialistul din cadrul Parchetelor nu este personal asimilat procurorului cu grad de judecătorie, îi este recunoscut același beneficiu din perspectiva prevederilor art. 11 din Anexa VI. Cu alte cuvinte, atâta timp cât recurenților-reclamanți li s-a stabilit salariul de bază pentru procuror cu grad de judecătorie minus componenta sporului pentru vechimea în funcție regăsit în salariul de bază al acestuia, atunci, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, trebuia să li se asigure reclamanților un salariu de bază egal sau până acolo unde îl concură salariul de bază majorat cu procentele pentru gradația de vechimea în funcția de specialist.

Cu privire la nelegalitatea ordinului propusă din perspectiva prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, judecătorul fondului a înlăturat acest motiv de nelegalitate pretinzând că reclamanții ar fi beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 cu 25%, până la nivelul salariului de bază prevăzut la cap I, lit. B), nr. crt. 4 din anexa V, ocazie cu care au beneficiat și de majorarea cu 25 % a sporurilor aflate în plată în luna decembrie 2017.

Realizarea ambelor motive de nelegalitate, cele reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., rezultă din chiar considerentele redate apoi de judecătorul fondului prin care a reținut că în același timp, pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicare procentelor prevăzute la art. 4 și art. 56 din cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, respectiv 30 % din salariul de bază.

Salariul de bază reglementat la cap I, lit. B), nr. crt. 4 din Anexa V din Legea nr. 153/2017 este referențial la aplicarea acestei legi doar față de survenirea incidenței prevederilor art. 38 alin. (6) din actul normativ, în perioada de aplicare etapizată a legii, în sensul că nu va putea fi acordat un salariu de bază mai mare decât cel din anexa pe anul 2022, așa cum este reglementat pentru funcția de specialist în cadrul Parchetelor, la gradația 0. Cu alte cuvinte, ca efect a realizării incidentului reglementat de art. 38 alin. (6), nu este incidentă aplicarea salarizării reglementate de Legea nr. 153/2017, prin anexele sale, atât în ceea ce privește salariul de bază, cât și sporurile reglementate prin aceasta.

În timp ce sporurile din anexa V la Legea nr. 153/2017, cap. VIII sunt reglementate la 30 % din salariul de bază, salarizarea, din perspectiva sporurilor aflate în plată în perioada aplicării etapizate a legii, se face prin raportare la prevederile art. 25 alin. (1) din actul normativ, respectiv nu pot depăși 30 % din suma salariilor de bază. Distincția este evidentă și nu a fost sesizată de judecătorul fondului, nici în ceea ce privește faptul că salariul de bază al specialiștilor din cadru Parchetelor se raportează, doar fată de incidența de limitare instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 la salariul de bază pentru procurorul cu grad de judecătorie, până la aplicarea salariului conform anexelor la lege, urmând ca, la acordarea salariului conform anexelor la lege, salariul de bază al specialiștilor din cadrul parchetelor să fie cel rezultat din înmulțirea coeficienților reglementați cu salariul minim brut garantat în plată pe țară în vigoare, corespunzător salariului rezultat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie.

Interpretând greșit legea, judecătorul fondului nu a sesizat distincția și faptul că procentul de 30 % din salariul de bază, pentru sporurile reglementate în anexa V, este valabil atunci când salariile de bază vor fi cele rezultate din aplicarea efectivă a salariul stabilit prin anexele la Legea nr. 153/2017, moment care trebuia să coincidă datei de 01.01.2023, ceea ce nu s-a realizat, urmare a amânării de la aplicare a prevederilor art. 12 din Legea nr. 153/2017.

Funcția de specialist este o funcție publică, ceea ce presupune că, în egală măsură i se aplică prevederile Anexei VIII la Legea nr. 153/2017 și beneficiile rezultate din salarizarea avută ca funcționari publici înainte de transferul lor pe funcția de specialist în cadrul parchetelor.

Aplicându-se prevederile art. 38 alin. (3) lit. a), această aplicare s-a făcut, cu data de 01.01.2018, față de salariile de bază și sporurile deținute de specialiștii din cadrul parchetelor, salarizare dispusă în baza legilor de salarizare anterioare Legii nr. 153/2017, motiv pentru care, este total inexactă motivarea judecătorului fondului, aceea că ar fi fost dispusă, prin Ordinul nr. 587/2023, majorarea cu 25% a sporurilor, odată pentru că Ordinul nr. 587/2023 este emis la 5 ani după ce se realizare majorarea salariului de bază și a sporurilor în baza art. 38 alin. (3) lit. a), iar calcului salariului de bază prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON nu este de natură să convingă prin ea însăși realizarea cerinței asigurării salarizării conforme a personalului care, anterior transferului, a ocupat funcția publică de inspectori fiscali.

Pe de altă parte, aplicarea valorii de referință sectorială de 605.225, retroactiv, nu poate fi incidentă momentului 01.01.2018 și implicit nu poate fi considerată față de incidența prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2016, atât timp cât această valoare de referință era datorată cu mult anterior datei de 01.01.2018.

În altă ordine de idei, Ordinul nr. 587 dispune salarizarea începând cu data de 7 decembrie 2018, or instanța nu a sesizat că aplică norme incidente momentului 01.01.2018 raportului juridic, refuzând să se pronunțe față de realitatea cauzei, aceea că reclamanții au beneficiat de incidența art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) față de salariul avut la data de 31.12.2017, împrejurare în care trebuia să considere că salariul de bază pentru procurorii cu grad de judecătorie devine incident doar ca limitare pentru salariul de bază al specialiștilor, fără ca acest salariu să devină generator pentru aplicarea salarizării în baza art. 12 alin. (2) din Legea nr. 153/2017.

În cele din urmă, judecătorul fondului a analizat restul pretențiilor reclamanților însumate ca sporuri și tranșe de vechime în muncă, cu toate că au pretins:

- includerea în salariului de bază a procentelor corespunzătoare gradației de vechime în muncă, cu respectarea dispozițiile art. 10 alin. (4) din același act normativ;

- majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, cu respectarea dispozițiilor pct. 3 din Nota la Cap. I lit. A) al Anexei VIII la Legea nr. 153/2017, în sensul recunoașterii dreptului la majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, beneficiu aflat în plată la momentul emiterii Ordinul 587;

- respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (7) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în sensul asigurării unei salarizări similare cu cea a specialiștilor IT;

- includerea în anexă a procentului de 25 % suplimentul treptei și 25 % suplimentul postului;

În acest context, judecătorul fondului s-a pronunțat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, făcând trimitere, în verificarea legalității Ordinului nr. 587, la prevederile art. 38 alin. (1)-(6) din Legea nr. 153/2017, respectiv art. 4 și 5 din Cap. VIII din Anexa V la actul normativ, propunând această legalitate față de faptul că, începând cu data de 01.01.2018, salariile de bază devin cele din Anexa pe anul 2022, deși legea nu distinge între anexele aplicate, iar salarizarea reclamanților, anterior datei de 7 decembrie 2018, cea a producerii efectelor Ordinului nr. 587, a fost realizată conform salariului și sporurilor reglementate pentru funcții publice, fără nicio legătură cu salarizarea procurorului în grad de judecătorie.

Faptul că s-a luat ca referință pentru funcția publică de specialist, începând cu data de 07.12.2018, salariul din grila pe anul 2022 a procurorului în grad de judecătorie, nu este de natură să ducă la aplicarea prevederilor art. 4 și 5 de la cap. VIII din anexa V și cu atât mai mult, nu putea fi interpretată legea în sensul limitării beneficiului deja câștigat, respectiv cel al sporurilor majorate cu 25%, cu data de 01.01.2018.

Pe de altă parte, contrar chiar interpretării date de judecătorul fondului legii, acesta nu a sesizat că reclamanții nu au primit beneficiul sporurilor conform art. 4 și 5 cap. VIII anexa V din Legea nr. 153/2017, nu a constatat că ordinul nu a respectat cerința legii aplicate, respectiv a acordat sporul în procent de 25% din salariul de bază, în timp ce la categoria profesională față de care s-a făcut plafonarea a avut beneficiul stabilirii și plății sporurilor la nivelul maxim.

Mai mult, instanța de fond nu a observat faptul că în salariul de bază al procurorului cu grad de judecătorie pe anul 2022 este inclusă majorarea de 15 % pentru complexitatea muncii, apreciind în schimb că această majorare se poate acorda doar personalului salarizat conform Anexei VIII.

Instanța de recurs, față de motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8, va putea să rețină nelegalitatea hotărârii instanței de fond, cea care nu a făcut distincția dintre personalul menționat la art. 4 și 5 cap. I anexa V și funcționarii publici din cadrul familiei ocupationale Justiție, cei din urmă nefiind nominalizați spre beneficiul sporurilor reglementate aici, ceea ce implicit presupune că, în afara limitei instituite de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, strict cu privire la salariul de bază pentru anul 2022, acestor funcționari publici li se aplică prevederile anexei VIII din actul normativ.

Față de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de recurs, în considerarea prevederilor art. 425 C. proc. civ., va putea reține faptul că hotărârea pronunțată nu soluționează acțiunea din perspectiva capetelor de cerere privind:

- includerea în salariului de bază a procentelor corespunzătoare gradației de vechime în muncă, cu respectarea dispozițiile art. 10 alin. (4) din același act normativ, în condițiile în care, chiar și față de modul de stabilire a salariului de bază și sporurilor prin Ordinul nr. 587, s-a demonstrat faptul că au fost aplicate greșit prevederile art. 10 din Legea nr. 153/2017, incluzându-se în salariul de bază un procent al gradației de vechime în muncă mai mic decât cel datorat;

- respectarea dispozițiile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în sensul asigurării unei salarizări similare cu cea a specialiștilor IT, în condițiile în care trebuie verificată incidența dreptului față de obligația de egalizare, așa cum a fost instituită prin art. 39 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018;

- includerea în anexă a sporului de 25 % pentru suplimentul treptei și a sporului de 25 % pentru suplimentul postului, în condițiile în care este evident faptul că acest beneficiu al sporurilor a fost recunoscut altor categorii de funcționari publici din familia ocupațională Justiție, iar sporurile, ca și nivel de acordate, nu a intrat sub incidența prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, ci intră sub incidența prevederilor art. 25 alin. (1) din actul normativ, respectiv în limita a 30 % din suma salariilor de bază.

În atare condiții, recurenții-reclamanți au considerat că nu se poate realiza controlul jurisdicțional al instanței ierarhic superioare, cea care, prin recurs, are abilitatea să verifice strict legalitatea sau nelegalitatea hotărârii instanței de fond, din perspectiva motivelor de casare dezvoltate de partea recurentă, fără nicio competență devolutivă, motiv pentru care remediul juridic-procesual este cel al casării în tot a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Pentru toate aceste considerente, au solicitat admiterea cererii de recurs.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu a fost formulată întâmpinare.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a arătat că recurenților-reclamanți le sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 31 din 17.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere categoria profesională din care aceștia fac parte, care nu are o grilă de salarizare proprie. Specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

A mai învederat că, majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, aplicată pentru funcționarii publici salarizați potrivit Anexei VIII a Legii nr. 153/2017 este exceptată de la calculul salariului de bază al specialiștilor. Salarizarea recurenților-reclamanți se realizează potrivit prevederilor Anexei V din Legea nr. 153/2017, prin raportare la indemnizația de încadrare a unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Litigiul s-a născut în legătură cu Ordinul Procurorului General Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 587/26.04.2023 prin care s-a dispus salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin raportare la VRS 605,225 RON. În aplicarea dispozițiilor acestui ordin, a fost emis Ordinul nr. 617/28.04.2023, prin care s-au stabilit drepturile salariale pentru personalul menționat în Ordinul nr. 587/26.04.2023.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au pretins că sunt îndreptățiți la stabilirea drepturilor lor salariale cu luarea în considerare a:

- majorării salariului de bază cu 25% față de nivelul lunii decembrie 2017, cu respectarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017;

- includerea în salariului de bază a procentelor corespunzătoare gradației de vechime în muncă, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (4) din același act normativ;

- majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, cu respectarea dispozițiilor pct. 3 din Nota I a Cap. I lit. A) al Anexei VIII la Legea nr. 153/2017, în sensul recunoașterii dreptului la majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, beneficiu aflat în plată în acest moment;

- respectarea dispozițiile art. 131 alin. (7) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în sensul asigurării unei salarizări similare cu cea a specialiștilor IT;

- includerea în anexă a procentului de 25 % suplimentul treptei și 25 % suplimentul postului;

- acordarea accesoriilor, respectiv actualizarea debitelor salariale (diferențelor) recunoscute benevol, chiar peste termenul de prescripție de 3 ani, cu rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare.

Prin sentința recurată s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, reclamanții criticând soluția instanței de fond din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. care vor fi analizate punctual de instanța de recurs.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenții-reclamanți circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care s-a invocat o nemotivare a sentinței în sensul că acțiunea nu a fost soluționată din perspectiva tuturor capetelor de cerere. În susținerea acestui motiv de casare, recurenții își exprimă, de fapt, dezacordul cu privire la soluția instanței de fond, neputând împărtăși modul în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se subsumează celui de-al doilea motiv invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți nu sunt de acord cu soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Înalta Curte apreciază că sentința recurată satisface exigențele instituite de acest text de lege, iar motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, și nu una de volum. Așadar, instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurenților neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește celelalte teze ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acestea se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă. Or, niciuna dintre aceste situații nu se identifică în cauză, recurenții-reclamanți criticând, așa cum s-a reținut anterior, argumentele instanței vizând interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță a făcut o corectă dezlegare a problemei de drept supusă analizei, nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., invocat de recurenții-reclamanți.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Anexa V - Cap. VIII - Secțiunea a 6-a din Legea-cadru nr. 153/2017, "Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4".

Din aceste dispoziții legale, reiese că salariile de bază ale specialiștilor din cadrul PÎCCJ și al celorlalte parchete se stabilesc, ca și salariile specialiștilor DNA și DIICOT, la care se referă decizia pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 31/2021, prin raportare la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

Așadar, chiar dacă Decizia nr. 31/2021, pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizează situația specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care nu au o grilă proprie de salarizare, raționamentul prezentat în cuprinsul acestei decizii prezintă relevanță în analiza legislației aplicabile în litigiul de față.

Prin decizia pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 31/2021, ÎCCJ a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție".

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public este stabilit conform lit. B), nr. crt. 4, din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Vechimea în funcție este definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017 ca fiind vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Recurenții-reclamanți susțin în mod neîntemeiat că la stabilirea salariilor specialiștilor trebuie avută în vedere vechimea în funcție prin raportare la vechimea în funcția de procuror și, prin urmare, și la pragurile de vechime în această funcție.

Înalta Curte reține că salariile funcționarilor publici sunt stabilite în baza Anexei VIII a Legii nr. 153/2017 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație". În schimb, drepturile salariale aferente funcției de specialist sunt stabilite în conformitate cu Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională". Prin urmare, salarizarea pentru funcția de specialist se realizează prin raportare la salarizarea prevăzută pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, conform Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională".

În acest sens, Curtea reține că la art. 22 alin. (1) din Cap. VIII al Anexei V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că "Drepturile salariale ale specialiștilor se stabilesc prin raportare la drepturile salariale ale procurorilor cu grad de parchet de pe lângă judecătorie", iar potrivit alin. (2), "Specialiștii beneficiază și de alte drepturi salariale prevăzute de lege pentru funcționarii publici, dacă este cazul, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază al funcționarilor publici".

Or, raportat la conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că specialiștii al căror salariu a fost determinat prin trimitere la salariul de bază corespunzător celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu beneficiază decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru vechimea de 0-3 ani, întrucât nu există nicio normă care să dea relevanță vechimii în funcția de specialist, acumulată în cadrul parchetului. Astfel, prin exercitarea activității în cadrul parchetelor, specialiștii nu pot acumula vechime în funcția vizată de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Mai mult, prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în cap. I lit. B) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede expres că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție. Așadar, ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute de lege, iar nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" (asimilare) la coeficientul de ierarhizare. Mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol respectivă.

Prin urmare, Înalta Curtea reține că deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea bazei de salarizare, o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție.

Specialiștii din cadrul parchetelor nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului limitativ indicat în textul Notei și, în consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat. Faptul că legea a asimilat doar parțial salarizarea procurorilor și a specialiștilor (două categorii profesionale cu atribuții și competențe total diferite) nu reprezintă "discriminare", ci doar "diferență" care se înscrie în marja largă de apreciere pe care legiuitorul o are în domeniul salarizării.

În acest context, Înalta Curtea constată că pârâtul PÎCCJ a stabilit în mod corect că salariul de bază al recurenților-reclamanți se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

De asemenea, în mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile referitoare la majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii. Această majorare este acordată de legiuitor doar anumitor categorii de salariați prevăzuți în Anexa VIII din Legea-cadru nr. 153/2017, Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", neputând fi aplicată specialiștilor din prezenta cauză care sunt salariați potrivit unei alte anexe, respectiv Anexei V din Legea-cadru nr. 153/2017.

În ceea ce privește recalcularea drepturilor salariale prin includerea suplimentului postului (25%) și a suplimentului treptei de salarizare (25%), contrar susținerilor recurenților-reclamanți, Înalta Curte reține că Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 nu dă naștere unor drepturi de natură salarială noi, întrucât potrivit art. 147 din Constituție, efectele constatării ca neconstituționale a unor dispoziții legale sunt reprezentate de încetarea efectelor juridice, deci inaplicabilitatea normelor legale declarate neconstituționale. Așadar, o decizie a Curții Constituționale nu poate da naștere unor drepturi salariale propriu-zise, ci impune ca aplicarea normelor de drept material incidente în cauză să se realizeze în lumina dezlegărilor obligatorii ale Curții Constituționale.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 și s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1^1) și (1^3) din același act normativ, acestea din urmă fiind constatate constituționale în raport cu criticile formulate.

Potrivit art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, în vederea determinării nivelului maxim de salarizare se compară salariile de bază/indemnizațiile de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate. Acest text de lege nu conferă temei pentru determinarea nivelului maxim de salarizare prin raportare la alte funcții decât cea deținută de persoana interesată.

În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale pe care se întemeiază recurenții-reclamanții, în cuprinsul cărora se arată că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, care potrivit instanței de contencios constituțional trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești, este cel corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate (a se vedea în acest sens, spre exemplu, considerentul 31), instanța de contencios constituțional analizând, în cadrul controlului de constituționalitate, situația unor salariați aflați în situații identice din perspectiva încadrării.

Cu alte cuvinte, constatarea neconstituționalității art. 3

1

alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 prin Decizia CCR nr. 794/2016 produce efecte obligatorii doar în ceea ce privește nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se raportează angajatorul, care trebuie să cuprindă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești - dacă acestea există și dacă sunt dovedite - însă pentru aceeași funcție și în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, din moment ce decizia menționată constată constituționalitatea art. 3

1

alin. (1^1) și (1^3) din același act normativ, dispoziții legale care stabilesc semnificația noțiunilor "fiecare funcție" și "instituție sau autoritate publică".

Prin urmare, contrar susținerilor recurenților-reclamanți nicio dispoziție legală nu justifică salarizarea reclamanților la nivelul întregii familii ocupaționale.

Înalta Curte reține că sunt nefondate și criticile de nelegalitate ale Ordinului nr. 587/2023 din perspectiva încălcării prevederilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, deoarece nu cuprinde majorarea cu 25 % față de nivelul lunii decembrie 2017.

În acest sens, se constată că majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018, se acordă numai în măsura în care angajatorii nu au acordat deja această majorare, astfel încât, atâta vreme cât ordonatorul de credite a dispus calcularea salariului de bază/indemnizației de încadrare în raport cu o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, iar majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 fusese deja pusă în aplicare de la 1 ianuarie 2018, nu se mai putea majora încă o dată valoarea de referință sectorială cu 25% (la 756,53 RON) în temeiul acestei prevederi legale, întrucât majorarea prevăzută de lege fusese deja acordată.

În speță, în mod just a reținut instanța de fond în raport cu actele administrate în cauză, că specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, concomitent cu majorarea cu 25 % a cuantumului sporurilor aflate în plată în luna decembrie 2017. În același timp, pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 și art. 5 din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, respectiv 30 % din salariul de bază (din care 15 % spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității și 15 % spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Prin urmare, soluția primei instanțe, analizată în raport cu aspectele incidente la momentul pronunțării sale, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanți ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 912 din 22 mai 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.