ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2580/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat:

(i) anularea în parte a următoarelor ordine:

- Ordinul nr. 243 din 30.01.2018 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus modul de salarizare al procurorilor din cadrul PICCJ începând cu data de 01.01.2018 (indemnizația de încadrare, precum și cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate, precum și al sporului pentru condiții deosebite de muncă pentru fiecare);

- Ordinul nr. 900 din 22.05.2018, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus ca anexele 1-10 ale Ordinului nr. 243/2018 să fie înlocuite, pentru perioada 2.01.2018 - 30.04.2018, cu cele ale Ordinului nr. 900/2018;

- Ordinul nr. 905 din 24.05.2018, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus salarizarea procurorilor din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 01.05.2018;

- Ordinul nr. 897 din 22.05.2018, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-au stabilit diferențele ce se cuvin procurorilor prin majorarea drepturilor salariale având în vedere valoarea de referință sectorială, pentru perioadele: 9.04.2015 - 30.11.2015, 1.12.2015 - 31.07.2016, 1.08.2016-30.09.2016, 1.10.2016- 31.12.2017.

(ii) acordarea unui VRS majorat cu 8,5 %, conform O.G. nr. 13/2008, în loc de 4,5 %, cum greșit s-a aplicat (ca urmare a neaplicării dispozițiilor art. . 2 alin. (2) din O.G. nr. 13/2008), începând cu data de 09.04.2015, după cum urmează:

- pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, majorarea de 8,5 % a VRS-ului prevăzut de O.G. nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinele sus menționate, rezultând un VRS de 25%+8,5%,

- pentru perioada 1.12.2015 - 06.10.2016, majorarea de 8,5 % a VRS-ului prevăzut de O.G. nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinele sus menționate, rezultând un VRS în sumă de 484,18 RON de 25%+8,5% + creștere de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2010;

- începând cu data de 1.01.2018 și în continuare, majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017 să se aplice față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 recalculat prin acordarea VRS-ului de 484,18 RON (VRS 25+8,5% + creștere de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015);

Precizează reclamanții că, începând cu data de 13 martie 2018, H. s-a pensionat și, prin urmare, perioada vizată pentru aceasta este 9 aprilie 2015-13 martie 2018.

(iii) să se menționeze cuantumul pentru fiecare spor în parte și să se aplice, începând cu data de 1.01.2018, majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 la următorul cuantum al celor 3 sporuri: 15% pentru condiții deosebite de muncă, 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, 15% pentru păstrarea confidențialității;

(iv) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să modifice ordinele in sensul celor arătate mai sus;

(v) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata diferenței dintre venitul astfel calculat și venitul efectiv plătit;

(vi) obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5527 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- a obligat pârâtul să achite reclamanților diferențele salariale conform Ordinului nr. 897/22.05.2018, actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- a respins restul pretențiilor reclamanților.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 5527 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În ceea ce privește respingerea capătului de cerere referitor la acordarea unei VRS majorate, recurenții-reclamanți invocă dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, aprobată și completată prin Legea nr. 71/2015, astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 36/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care statuează că soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Mai arată recurenții-reclamanți că, prin Decizia nr. 23 din 29 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice, enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleași autorități sau instituții publice.

De asemenea, prin Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere și personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare."

Recurenții-reclamanți solicită a fi avute în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1

1

- 1

4

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016. Recurenții redau parte din aceste considerente și învederează că, în acord cu această decizie, precum și cu deciziile interpretative ale ÎCCJ, anterior menționate, că personalul care beneficiază de un cuantum mai mic al salariului de bază trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al indemnizației de încadrare, care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești altor categorii de personal.

În acest sens, arată recurenții-reclamanți că, în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1511/2019 a fost admisă acțiunea formulată de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, vizând anularea unor ordine de salarizare emise de procurorul general al acestui parchet, Ministerul Public fiind obligat să emită un nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a VRS pretinsă de reclamanții din dosarul respectiv, care să includă majorarea de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008.

Recurenții-reclamanți solicită a fi avută în vedere și jurisprudența națională în materie, exemplificată prin sentința civilă nr. 3203/13.11.2018 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2018, sentința civilă nr. 104/21.02.2019 a Tribunalului Neamț pronunțată în dosarul nr. x/2018, sentința civilă nr. 522/18.04.2019 a Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2018, sentința civilă nr. 524/18.04.2019 a Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2018.

În concluzie, consideră recurenții-reclamanți că dispozițiile legale privind majoarea VRS cu 8,5% se aplică atât magistraților, cât și personalului auxiliar, trebuind să aibă aceeași valoare pentru tot personalul din domeniul justiției. În același sens s-a pronunțat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, care, prin punctul de vedere nr. 887/2017, a apreciat că nu trebuie să existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale.

Așadar, arată recurenții, în prezent, la nivelul familiei ocupaționale "Justiție" există personal salarizat corespunzător unei valori de referință sectoriale mai mari, de 440,154 RON, respectiv 484,169 RON, în loc de 421,36 RON și, respectiv, 463,50 RON, valori la care sunt salarizați reclamanții. În opinia recurenților-reclamanți, neincluderea în nivelul de salarizare a drepturilor obținute prin hotărâri judecătorești înseamnă menținerea inechităților salariale și persistența discriminării pe care au criticat-o atât instanța spremă, cât și cea de contencios constituțional în jurisprudența indicată.

În ceea ce privește soluția instanței de fond, de respingere a pretențiilor referitoare la recunoașterea și acordarea sporurilor salariale în cuantumul pretins, recurenții-reclamanți susțin că dreptul de a beneficia de cele trei sporuri a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și au fost acordate și pentru viitor, prin legile de salarizare succesive nr. 330/2009 și nr. 284/2010. La data de 31.12.2017, întreg personalul din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor beneficiază de cele trei sporuri, chiar dacă nu în cuantumul procentual total.

Invocă recurenții-reclamanți dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 153/2017, care stabilesc cele trei sporuri, iar în ceea ce privește incidența art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, arată că aceasta este norma generală în materia drepturilor salariale. Norma specială, care are prioritate, este reprezentată de art. 24 din cap. III secțiunea III din Legea nr. 153/2017, care face trimitere la Anexele I - VIII, iar Anexa V prevede sporuri în cuantum total de 45% din salariul de bază.

3.2. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea în parte a sentinței civile nr. 5527 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâtul susține că reclamanții nu au contestat Ordinul nr. 897/22.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data emiterii lui, iar în cuprinsul acestui act administrativ se stipulează că plata diferențelor salariale urmează să se facă după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Public.

Cât privește obligarea sa la plata dobânzii legale, recurentul-pârât consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Potrivit art. 1535 și următoarele din C. civ. și O.G. nr. 13/2011, dobânda reprezintă o sancțiune civilă, aplicabilă în cazul nerespectării unei convenții. Recurentul-pârât a învederat că ambele tipuri de dobânzi reglementate de legislația civilă, respectiv remuneratorie sau penalizatoare, au ca factor comun preexistența unei convenții încheiate de părți, situație neîntâlnită în speță, astfel încât nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale.

O ultimă critică de nelegalitate se referă la incidența art. 1 din O.U.G. nr. 3/2019, potrivit căruia plata sumelor reprezentând drepturi salariale restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției se plătesc eșalonat, se actualizează cu indicele prețurilor de consum și li se adaugă dobânda legală remuneratorie, astfel încât admiterea acțiunii echivalează cu acordarea de două ori a acelorași drepturi bănești.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, recurenții-reclamanți au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

A. Situația litigioasă dedusă judecății

Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 243 din 30 ianuarie 2018, s-a stabilit că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, procurorii din cadrul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele ordinului.

Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897 din 22 mai 2018, s-a stabilit:

- în perioada 9 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 421,36 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 44,3%, ceea ce reprezintă creșterea VRS de la 291,98 RON la 421,36 RON;

- în perioada 1 decembrie 2015 - 31 iulie 2016, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 44,3%, ceea ce reprezintă creșterea VRS de la 321,18 RON la 421,36 RON;

- în perioada 1 august 2016 - 30 septembrie 2016, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 21,4%, ceea ce reprezintă creșterea VRS de la 381,82 RON la 463,5 RON;

- în perioada 1 octombrie 2016 - 31 decembrie 2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 4%, ceea ce reprezintă creșterea VRS de la 445,5 RON la 463,51ei.

Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 900 din 22 mai 2018, anexele Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 243 din data de 30 ianuarie 2018 au fost înlocuite cu anexele acestui ordin.

Ulterior, prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 905 din 24 mai 2018, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prevăzuți în anexe, au beneficiat de drepturile salariale menționate în dreptul fiecăruia.

Împotriva acestor patru ordine, reclamanții au formulat plângeri prealabile (la data de 21.02.2018 împotriva Ordinului nr. 243/2018, respectiv la 18.06.2018 împotriva ordinelor nr. 897, nr. 900 și nr. 905 din 2018 - dosar fond), contestând valoarea de referință sectorială utilizată la calcularea indemnizației de încadrare brute, precum și cuantumul sporurilor. Pe cale de consecință, au solicitat ca drepturile salariale să le fie recalculate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a majorării prevăzute de O.G. nr. 13/2008, în cuantum de 8,5%, iar nu de 4%, valoare utilizată în mod greșit la emiterea ordinelor contestate, precum și acordarea sporurilor risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă, în cuantumul procentual maxim prevăzut de lege, iar nu de 30%, cum au fost stabilite prin ordinele atacate.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns plângerii prealabile formulate împotriva ordinelor colective de salarizare nr. 897/2018, nr. 900/2018 și nr. 905/2018, respingând-o prin Adresa nr. x/02.08.2018, iar reclamanții au promovat acțiunea de față.

Chestiunile litigioase deduse judecății în cauză sunt următoarele:

- cuantumul valorii de referință sectorială, care, în opinia reclamanților, trebuie să fie de 440,16 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 484,14 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, pe când, în opinia pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, valoarea VRS pe aceleași perioade este corect stabilită prin ordinele contestate la cuantumul de 421,63 RON, respectiv 463,50 RON;

- cuantumul procentual al sporurilor cuvenite reclamanților, aceștia solicitând a le fi acordate cele trei sporuri în cuantumul maxim prevăzut de lege, iar nu în limita a 30% din salariul de bază.

În susținerea acțiunii, reclamanții au invocat argumente diferențiate pentru fiecare dintre componentele salariale contestate și anume:

a) în ceea ce privește cuantumul VRS, reclamanții au susținut: (i) incidența prevederilor O.G. nr. 13/2008, care a stabilit o majorare a VRS cu 8,5%, iar nu cu 4%, cât s-a reținut prin ordinele emise de pârât; (ii) obligația ordonatorului de credite de a stabili salariile prin egalizare la nivelul cel mai mare existent în cadrul familiei ocupaționale, obligație impusă de actele normative incidente în materia salarizării și de cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, egalizare care trebuie să aibă în vedere drepturile salariale obținute de categoriile de personal din familia ocupațională "Justiție" prin hotărâri judecătorești.

b) în ceea ce privește cuantumul procentual al sporurilor, reclamanții au susținut recunoașterea unui cuantum de 45% al acestor sporuri prin hotărâri judecătorești definitive, precum și caracterul de normă generală a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 și aplicarea prioritară a normei reprezentată de art. 24 din cap. III secțiunea III din Legea nr. 153/2017, care face trimitere la Anexele I - VIII, iar Anexa V prevede sporuri în cuantum total de 45% din salariul de bază.

Soluționând cererea dedusă judecății, instanța de fond a apreciat-o a fi neîntemeiată, reținând că majorarea VRS cu 8,5%, conform O.G. nr. 13/2008, se aplică doar personalului auxiliar de specialitate, din care nu fac parte reclamanții procurori. A considerat instanța de fond că, în condițiile în care reclamanții nu au contestat ordinele de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale începând cu 1 aprilie 2008, respectiv cu 1 octombrie 2008, singurul temei pentru a pune în discuție, retroactiv, modul de stabilire a drepturilor salariale este Legea nr. 71/2015, iar reclamanții nu au făcut dovada existenței unor salarii calculate prin raportare la VRS de 484,18 RON la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Totodată, în ceea ce privește cuantumul total al celor trei sporuri, totalizând 55% din salariul de bază, instanța de fond a considerat pretenția a fi neîntemeiată, apreciind că reclamanților nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea sporurilor în cuantum maxim, ci cuantumul acestora este supus unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele din Anexa V și interdicția depășirii pragului prevăzut de 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din suma indemnizațiilor de încdrare aferentă ordonatorului de credite.

B. Cadrul normativ incident cauzei

În raport de cele două componente ale salariului contestate de reclamanți (valoarea de referință sectorială care determină valoarea salariului de încadrare; sporurile salariale), Înalta Curte are în vedere următoarele repere legislative în soluționarea speței de față:

B.1. Potrivit O.G. nr. 13/2008:

"Art. 1. - (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007. (2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și pentru personalul din serviciile de probațiune salarizat potrivit Legii nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune.

Art. 2. - (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 1c, 2c și 3c la Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% față de nivelul din luna decembrie 2007. (2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 4,5% față de valoarea din luna septembrie 2008."

Prin urmare, acest act normativ a prevăzut o creștere a VRS în raport de care se calculează drepturile salariale cuvenite judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistem cu 2% începând cu data de 01.04.2008, respectiv cu încă 2% începând cu data de 01.10.2008, iar în cazul personalului auxiliar de specialitate, majorarea era de 4% și, respectiv, de 4,5%, raportat la aceleași perioade.

B.2. Salarizarea personalului din sistemul bugetar a fost stabilită prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017), care a suferit o serie de modificări și completări până la abrogare.

Astfel, prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015, a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014, cu următoarele modificări și completări:

"1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5^1), cu următorul cuprins: (5^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Așadar, prin acest act normativ s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași autorități sau instituții.

Ulterior, prin art. 1 și 2 din Legea nr. 293/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014, a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizațiilor de încadrare inclusiv pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție".

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 923 din 11 decembrie 2015, s-a stabilit că: "În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare."

La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, fiind introdus art. 3

1

prin care se prevede: "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Având în vedere diferențele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar, pentru persoane care își desfășurau activitatea în aceleași condiții, prin acest act normativ s-a stabilit obligația egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

La data de 31.08.2016 a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016, prin care a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015 astfel:

"La articolul 3^1, după alin. (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1^1) - (1^4), cu următorul cuprins:

(1^1) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești."

Înalta Curte observă că prin acest act normativ a fost modificat principiul egalizării indemnizațiilor în raport de nivelul maxim existent, stipulându-se că acest nivel se va stabili fără a se ține seama de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.

Prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016, fiind sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 57/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

Pentru soluționarea cauzei prezintă relevanță considerentele 25-32 din decizia Curții Constituționale, redate în cele ce urmează:

"25. Curtea constată că, potrivit art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, norma criticată stabilește, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistrații care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești au deja în plată majorarea indemnizației de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare.

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, afectează principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție, se consacră, pe cale legislativă, nerecunoașterea hotărârilor judecătorești definitive, respectiv definitive și irevocabile, emise de puterea judecătorească.

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Așadar, dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalități în ceea ce privește calculul indemnizației/salariului de bază al magistraților, respectiv personalului asimilat, cu același grad, gradație, condiții de vechime și de studii, și, prin urmare, contravin art. 16 din Constituție.

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică."

Înalta Curte va avea în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a stabilit: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice."

B. 3. În ceea ce privește cuantumul sporurilor salariale, vor fi avute în vedere următoarele dispoziții din Legea nr. 153/2017:

Art. 24 - "Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. 1 - VIII".

Art. 25 alin. (1) - "(1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

Totodată, potrivit art. 4 și 5 din Anexa V, cap. VIII:

Art. 4 - "(1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat."

Art. 5 - "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare".

C. Considerentele Înaltei Curți

C.1. Analizând recursul declarat de reclamanți, în raport de sentința recurată și de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile expuse în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de nelegalitate al ordinelor atacate, referitor la stabilirea unui cuantum eronat al valorii de referință sectorială în raport de care se determină indemnizația de încadrare, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, în raport de deciziile interpretative ale Înaltei Curți și de dezlegările date de Curtea Constituțională, anterior expuse, sentința recurată urmând a fi reformată în limitele acestei pretenții.

Cât privește majorarea valorii de referință salarială cu un procent de 8,5%, Înalta Curte reține că, într-adevăr, această majorare a fost prevăzută de O.G. nr. 13/2008 pentru personalul auxiliar de specialitate, nu și pentru categoria procurorilor, din care fac parte reclamanții, care beneficia de o majorare de doar 4%. Însă, în stabilirea sferei de aplicare a acestei majorări, nu se poate face abstracție de modificările legislative ulterioare, de hotărârile judecătorești pronunțate în spețe similare și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, din care rezultă că valoarea de referință sectorială este o constantă, care se înmulțește cu coeficienții de încadrare aplicabili fiecărei categorii (judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate) și trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție.

Potrivit considerentelor 25-32 din Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale (citate anterior), forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a magistraților reclamanți în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Așadar, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

În speță, reclamanții au indicat, în recurs, hotărâri judecătorești definitive (sentința civilă nr. 829/12.07.2018, pronunțată de Tribunalului Mureș, secția Civilă în dosarul nr. x/2018; sentința civilă nr. 3203/13.11.2018 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2018), prin care s-a recunoscut, la nivelul familiei ocupaționale "Justiție", aplicarea pentru magistrații procurori și judecători a unei valori de referință sectoriale majorate cu 8,5%, conform O.G. nr. 13/2008. Chiar dacă aceste hotărâri nu au fost indicate și nici depuse la dosarul de fond, instanța de control judiciar nu poate face abstracție de existența lor, având obligația de a analiza efectele pe care le produc acestea, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 794/2016.

Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere sentința civilă nr. 1511/19.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, definitivă la data soluționării prezentului recurs, conform deciziei ÎCCJ - SCAF nr. 521/01.02.2022, sentință care a statuat cu privire la aplicarea majorării de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008 și în cazul magistraților, nu doar a personalului auxiliar de specialitate. Este de menționat că reclamanții din acest litigiu sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la fel ca reclamanții din speța pendinte.

Așadar, în cauză s-a dovedit, astfel cum rezultă din hotărârile anterior menționate, că la nivelul familiei ocupaționale "Justiție" au fost stabilite niveluri salariale prin raportare la VRS în cuantum de 440,16 RON, începând cu data de 09.04.2015, prin includerea majorării de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, respectiv de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015, prin majorarea cu 10% a VRS conform Legii nr. 293/2015, iar de aceste majorări beneficiază și magistrații judecători și procurori.

Aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor și la edictarea art. 1 alin. (5

1

) din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorități/instituții, dispoziții care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică și familiei ocupaționale "Justiție". În același sens trebuie avute în vedere și dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat considerentul Deciziei Curții Constituționale nr. 749/2016, potrivit căruia "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

În același sens s-a pronunțat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în ședința din data de 15.05.2018 (punctul 8 din ordinea de zi soluționată) care, pornind de la aspectele statuate prin Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale, a recomandat ordonatorilor de credite stabilirea unei valori de referință sectorială unică atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.

În concluzie, nu prezintă relevanță împrejurarea că prevederile art. 2 din O.G. nr. 13/2008 nu privesc categoria magistraților, ci a personalului auxiliar de specialitate, devreme ce valoarea de referință sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională. Prin urmare, este nelegală soluția instanței de fond, prin care s-a reținut că reclamanții nu au dreptul la stabilirea drepturilor salariale în raport de majorarea de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, care se reflectă în cuantumul valorii de referință sectoriale.

În aceeași linie argumentativă, instanța de recurs constată că sunt nelegale și considerentele instanței de fond referitoare la nedovedirea existenței unor indemnizații de care beneficiază alte persoane din aceeași familie ocupațională, calculate în raport de VRS de 440,16 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2015, câtă vreme hotărârile judecătorești anterior amintite dovedesc contrariul.

Într-adevăr, instanța de fond a susținut că existența salariilor calculate la nivelul acestui VRS trebuie să existe la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, întemeind acest considerent pe argumentul neatacării de către reclamanți a ordinelor de salarizare emise începând cu data de 01.04.2008 și 01.10.2008, conform O.G. nr. 13/2008, însă acest argument nu poate fi primit. Chiar dacă reclamanții nu au atacat ordinele de salarizare emise cu ocazia punerii în aplicare a O.G. nr. 13/2008, prin Ordinele nr. 243/2018, nr. 897/2018, nr. 900