ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3958/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI) a formulat contestație împotriva raportului de evaluare încheiat în data de 19.05.2022 în cadrul dosarului x/19.05.2022 comunicat de inspecția de integritate cu privire la existența unor conflicte de interese în activitatea sa de secretar general de U.A.T. Cristești.

Prin sentința nr. 11 din data de 15 februarie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de inadmisibilitate ca nefondată și a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs principal reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau reținerea spre rejudecare și pe fond anularea partiala a Raportului de evaluare cu nr. x/19.05.2022 emis de Agentia de Integitate.

În motivarea recursului, a arătat că, în ce privește respectarea procedurii prevazută de art. 20 din Legea nr. 176/2010 și de comunicarea întâmpinării a menționat în acțiunea depusă că nu a avut cunoștință despre obiectul cercetării inspectorilor ANI și că nu i s-a dat posibilitatea sa-și spună punctul de vedere.

Precizează recurentul-reclamant că singura adresă pe care a primit-o a fost cea înregistrată cu nr. x, prin care doar i s-a comunicat faptul că s-a declanșat în ceea ce îl privește evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese și că, în cazul în care vor rezulta elemente în sensul existenței unui conflict de interese i se va comunica o nouă informare, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Apreciază că nu a fost respectat art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și că nu i-au fost respectate drepturile fundamentale în procedura de cercetare.

Mai susține recurentul-reclamant și faptul că, dacă s-a constatat împlinit termenul de prescripție, inspectorii de integritate nu trebuia să mai menționeze în raport că s-a constatat cazul de incompatibilitate.

În ce privește certificatul de urbanism semnat de acesta, arată că a fost emis în data de 11.04.2017 iar plângerea a fost făcută în 08.07.2020, după mai bine de 3 ani de la emitere.

Susține recurentul-reclamant că nu există niciun punct de vedere cu privire la legalitatea acestui certificat de urbanism, care nu a fost atacat, contestat sau anulat ci doar și-a pierdut valabilitatea.

Consideră că nici pârâta ANI și nici instanța de fond nu arata care este interesul personal de natură patrimonială urmărit și nici cum a fost afectată obiectivitatea în îndeplinirea atribuici cum a fost afectată obiectivitatea în îndeplinirea atribuțiilor sale. Deși din raportul ANI reiese că a încălcat prevederile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 pârâta însă nu arată care este decizia luată de reclamant care sa-i fi influențat interesele patrimoniale.

Susține recurentul-reclamant că trebuia să fie invitat să-și spună punctul de vedere, chiar dacă a intervenit prescripția.

Legat de semnarea certificatului de urbanism susține că instanta de fond a in terpretat greșit că a particiapt la emiterea acestuia, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 întrucât, în condițiile în care acesta este semnat de arhitectul șef sau persoana responsabilă nu întelege cum poate secretarul, prin semnatura sa, să-și creeze condiții mai favorabile.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat, la rândul său, recurs incident împotriva sentinței nr. 11 din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, să se dispuă respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului principal ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

În motivare a reluat apârările formulate la fondul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că s-a constatat de către inspectorii de integritate faptul că A. nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese în materie administrativă, prin încălcarea art. 79 din Legea nr. 161/2003, dat fiind că la data de 11.04.2017, în exercitarea atribuțiilor de secretar al comunei Cristești a semnat certificatul de urbanism nr. x/11.04.2017 în vederea realizării investiției "construire pensiune agroturistică "B.", beneficiar fiind reclamantul A..

Prin cererea introductivă reclamantul invocă sumar două motive de nelegalitate, respectiv că nu i s-a adus la cunoștință obiectul verificării pentru a se putea apăra și că certificatul de urbanism este un act de informare care nu produce efecte juridice directe, iar în baza actului vizat în cauză nu s-a construit obiectivul la care se referă

Cu privire la cele două motive de nelegalitate ale Raportului de evaluare contestat, instanța de fond a reținut, pe de-o parte, că între părți a existat o corespondență de informare returnată inițial cu mențiunea "avizat lipsă domiciliu". Ulterior, a fost reluată procedura de înștiințare, prin adresa nr. x/10.08.2020, confirmarea de primire fiind semnată la data de 21.08.2020 .

De asemenea, instanța de fond a reținut, cu privire la natura juridică a certificatului de urbanism, dispozițiile Deciziei RIL nr. 25/2017 potrivt cărora este posibilă exercitarea controlului de legalitate, pe cale separată, asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus interdicția de a construi sau care conține alte limitări.

I. În ce privește recursul principal, Înalta Curte constată că motivele de casare invocate vizează, în principal, chestiuni ce țin de fondul cauzei ce nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

În ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurentul-reclamant le indică în mod formal fără a face niciun fel de critici care să poată fi circumscrise acestora.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de control judiciar apreciază că pot fi circumscrise acestui motiv de casare, criticile privind nerespectarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și nerespectării drepturilor fundamentale în procedura de cercetare precum și a faptului că, dacă s-a constatat împlinit termenul de prescripție, inspectorii de integritate nu mai puteau să menționeze în raport că s-a constatat cazul de incompatibilitate.

Sunt nefondate criticile mai sus menționate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010 fiind respectate întrucât reclamantul a fost informat cu privire la faptul că s-a declanșat o procedură de evaluare.

Nu a fost încălcat dreptul la apărare. Persoanelor evaluate li se solicită punctul de vedere doar în cazul în care din cercetări ar fi rezultat existența unui conflict de interese în măsură să atragă o sancțiune administrativă, or, în speță, raportul identifică elemente ale unui conflict de interese, dar constată și că a intervenit prescripția potrivit art. 25 din Legea nr. 176/2010, fiind sesizat doar organul de urmărire penală cu privire la indiciile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 301 C. pen. (folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane).

Față de concluziile raportului de evaluare care rețin prescripția răspunderii reclamantului pentru faptele de conflict de interese, analizarea pe fond a aspectelor legate de acesta nu se mai impunea, pentru că erau prescrise, or, instanța de fond tocmai acest lucru l-a făcut, neraportându-se la cele reținute prin raportul de evaluare.

II. Recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate este nefondat, contestația formulată de reclamant nefiind inadmisibilă atâta vreme cât prin raportul de evaluare au fost efectuate constatări atât în ceea ce privește nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese ce fac obiectul Legii nr. 161/2003 cât și o sesizare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la identificarea unor indicii privind o posibila săvârșire de infracțiuni prevăzute de art. 301 C. pen.

În acord cu cele reținute de instanța de fond, acțiunea este admisibilă întrucât reclamantul contestă acea parte a raportului de evaluare prin care se concluzionează cu privire la existența conflictului de interese de natură administrativă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal formulat de reclamantul A. și recursul incident formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 11 din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 11 din data de 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.