ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4893/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2018, prin care i s-a comunicat starea de incompatibilitate și s-a propus luarea măsurilor care se impun în conformitate cu Legea nr. 176/2010.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani.

Prin sentința nr. 652 din data de 08 noiembrie 2018, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2018.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4 din 20 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a constatat perimată acțiunea promovată de reclamanta A., având ca obiect "conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI", în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm. din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivare recurenta-reclamantă a susținut că la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019 a ajuns în fața instanței după strigarea cauzei, astfel că s-a dispus suspendarea judecății potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Ulterior, a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol și a achitat taxa judiciară de timbru datorată, în cuantum de 25 RON, înaintând la dosar copia dovezii de îndeplinire a acestei obligații, care nu a fost luată în considerare de către instanță, fiindu-i anulată cererea ca netimbrată.

A considerat recurenta că măsura anulării cererii sale nu este legală, deoarece instanța nu i-a pus în vedere să depună chitanța în original, încălcându-și astfel obligația de a manifesta rol activ. De asemenea, a apreciat că este nelegală și măsura perimării acțiunii sale de către Curtea de Apel Suceava, întrucât cauza nu a stat în nelucrare pentru o perioadă de 1 an având în vedere că a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și urma să reitereze solicitarea de repunere pe rol în vederea continuării judecății.

În continuare, a arătat că pentru termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2020 a trimis prin fax originalul chitanței privind achitarea taxei judiciare de timbru și Decizia nr. 153 din 28 august 2019 emisă de Școala Gimnazială nr. 1 Stăuceni, județul Botoșani, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă cu această unitate, considerând că este un motiv de anularea raportului de evaluare.

Conchizând, recurenta a susținut că motivarea primei instanțe în sensul că nu a avut rol activ în prezenta cauză nu este legală, deoarece a depus cerere de repunere pe rol și a formulat pentru termenul din 20 ianuarie 2020 un răspuns prin care a arătat că nu mai deține funcția de administrator financiar la Școala Gimnazială nr. 1 Stăuceni, județul Botoșani.

La data de 06.09.2021 intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția tardivității recursului, solicitând, în principal respingerea acestuia ca tardiv, iar în subsidiar ca nefondat.

La termenul de dezbateri din data de 23 septembrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepție invocată de intimata-pârâtă prin concluziile scrise depuse în cauză, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Prin art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În speță, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 4 din 20.01.2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, recurată de reclamanta A., a fost pronunțată la data de 20 ianuarie 2020, iar recursul a fost promovat de parte la 03 februarie 2020, data înregistrării la Curtea de Apel Suceava, conform mențiunii ștampilei aplicate pe cererea de recurs de către serviciul registratură al instanței, aflate la dosar recurs, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Așadar, de la data pronunțării sentinței, 20 ianuarie 2020, curge termenul de 5 zile în vederea promovării căii de atac a recursului și, raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., ultima zi în care se putea formula recursul împotriva acestei hotărâri ar fi fost data de 27 ianuarie 2020, având în vedere zilele nelucrătoare.

În speță, cum mențiunea ștampilei aplicate pe cererea de recurs aflată la dosar indică faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost depus la sediul instanței la data de 03 februarie 2020, iar termenul a început să curgă de la data pronunțării hotărârii, 20 ianuarie 2020, împlinindu-se la data de 27 ianuarie 2020, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul recurentei-reclamante ca tardiv formulat, păstrând astfel sentința atacată.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 4 din 20 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.