Decizia nr. 4753/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 593/2018 a Tribunalului Botoșani

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25.05.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate București, a contestat Raportul de evaluare nr. x/08.05.2018, raport prin care i s-a comunicat starea sa de incompatibilitate și prin care s-a propus sancționarea sa în conformitate cu art. 25 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 176/2010. 1.

Prin sentința nr. 593 din 4 octombrie 2018, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 23.10.2018, sub nr. x/2018. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 11 din data de 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. - primar al com. Corni, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate anterior în punctul 2.1. a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății 5.1. Urmare restituirii procedurii de citare a recurentului - reclamant cu mențiunea "destinatar decedat" și efectuării procedurilor de verificare în baza de date DEPABD, prin referatul prim - grefierului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 11 octombrie 2021 s-a învederat instanței survenirea decesului recurentului - reclamant A., la data de 21 iunie 2019, conform actului de deces nr. 1855/2019, emis de Municipiul Iași, Județul Iași. 5.2. Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2021, constatând că recurentul - reclamant A. a decedat și că nu s-au indicat moștenitorii recurentului - reclamant, iar intimata - pârâtă nu a solicitat termen pentru introducerea acestora în cauză, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de recurentul - reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2021, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., instanța de control judiciar apreciind incidente prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât a intervenit decesul recurentului - reclamant A., intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate, prezentă la termenul de judecată de la sus indicata dată, nu a indicat moștenitorii acestuia și nu a solicitat termen pentru introducerea lor în cauză. Încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ce s-a împlinit la data de 13 aprilie 2022. Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 418 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. Din această perspectivă, instanța de control judiciar reține că faptele care au determinat suspendarea judecății constau în decesul recurentului -reclamant ce a survenit la data de 21 iunie 2019 (conform înscrisului de la dosar). Cum data de debut a curgerii termenului perimării este cea de 13 octombrie 2021, sus indicatele fapte sunt anterioare ultimelor 3 luni ale termenului de perimare, fiind chiar anterioare momentului de la care acesta a început să curgă. Pe cale de consecință, nu este îndeplinită condiția prealabilă impusă de prevederile art. 418 alin. (2) C. proc. civ., spre a opera cazul de suspendare de o lună reglementat de acestea. Totodată, Înalta Curte observă și faptul că, în cauză, înăuntrul termenului de perimare, moștenitorii recurentului-reclamant A. nu au depus cerere prin care să solicite continuarea judecății și intimata - pârâtă nu a solicitat introducerea acestora în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., conform cărora orice cerere de chemare în judecată în materie civilă se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.