ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3814/2025

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului Inspectorului General al IGSU nr. 2343/04.12.2023.

În motivarea cererii a arătat că, în fapt, prin Ordinul Inspectorului General al IGSU nr. 2343/04.12.2023 s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 34

1

, art. 35 alin. (1) lit. a), art. 35

1

alin. (1) lit. c) și art. 35

2

, art. 35

3

alin. (1) si ale art. 35

10

alin. (2) și (3) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor, militare, cu modificările și completările ulterioare și în baza Notei Raport nr. x din 16.11.2023 privind rezultatele verificărilor dispuse de comanda Inspectoratului General pentru Situații de Urgență în scopul soluționării raportului personal nr. R/4941/09.10.2023 aplicarea în mod direct a sancțiunii disciplinare,Avertisment" pentru:

- nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995, coroborate cu prevederile art. 133 din R.G.-l, Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN nr. M 38/2016, în sensul ca ofițerul nu a probat cu dovezi indubitabile susținerile din raportul personal nr. R/4554677 din 19.09.2023, înregistrat la IGSU cu nr. R/4941 din 09.10.2023, referitoare la faptul ca a fost amenințat de către inspectorul șef al ISUJ Vaslui și de către prim-adjunctul inspectorului șef al ISUJ Vaslui;

- nerespectarea prevederilor art. 6 lit. i) din Codul de etică și deontologie a personalului din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și din structurile subordonate aprobat cu Ordinul MAI nr. 1489/2006 în sensul că acesta nu a fost de bună-credință și a reclamat că nu i-au fost stabilite în mod expres sarcini în cadrul B., abia după ce a fost declanșată cercetarea disciplinară prealabilă față de acesta, din data de 18.09.2023, deși până atunci a executat activități în calitate de responsabil B., fară să raporteze ierarhic nereguli în acest sens.

- nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legeaa nr. 80/1995 coroborate cu prevederile art. 133 din RG-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN M38/2016, în sensul că, ofițerul nu a respectat ierarhia militară, raportat la modul de adresare a rapoartelor personale nr. x/19.09.2023 și y/19.09.2023.

- nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 coroborate cu prevederile art. 133 din RG-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN M38/2016, în sensul că, prin exprimarea adoptată în conținutul raportului personal din data de 18.10.2023, dat în fața comisiei de verificare și adresat inspectorului general al IGSU, locotenent- colonelul A. a dovedit lipsă de politețe la adresa inspectorului șef al ISUJ Vaslui și al inspectorului general al IGSU.

Prin sentința nr. 247 din 30 septembrie 2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca inadmisibilă.

A fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 755 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 247 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Consideră recurentul-reclamant că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În esență, recurentul-reclamant precizează că în petitul acțiunii nu a menționat în mod expres și Ordinul emis de Viceprim-Ministrul Afacerilor Interne nr. II/458 din 14.02.2024, însă din analiza cererii rezultă că se critică inclusiv acest ordin.

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin sentința recurată, instanța de fond a constatat că reclamantul A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată doar anularea Ordinului Inspectorului General al IGSU nr. 2343 din 04.12.2023 prin care a fost sancționat disciplinar cu avertisment pentru faptul că nu a probat cu dovezi indubitabile susținerile din raportul personal nr. R/455-4677 din 19.09.2023 referitoare la faptul că a fost amenințat de către inspectorul șef al ISUJ Vaslui și de către prim adjunctul aceleiași instituții că nu a fost de bună credință și a reclamat că nu i-au fost trasate sarcini în cadrul B.; că nu a respectat ierarhia militară raportat la modul de adresare a rapoartelor personale și că a dovedit lipsă de politețe față de inspectorul șef al ISUJ Vaslui și de inspectorul general al IGSU, încălcând astfel prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 80/1995, art. 133 din Regulamentul de Ordine Interioară în unitate aprobat cu Ordinul MAPN nr. M 38/2016 sau Codul de etică.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii raportat la dispozițiile art. 35 indice 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, excepție ce a fost pusă în discuția părților la termenul din 17.06.2024.

Prin sentința recurată s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca inadmisibilă, acesta formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține însă că este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar nu cel de la pct. 5 al aceluiași articol.

Astfel, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a dat dovadă de rol activ, a acționat cu diligență, acordând reclamantului, prin avocat, inclusiv un termen pentru a-și exprima punctul de vedere asupra admisibilității cererii sale, în condițiile reglementării cuprinse în art. 35 indice 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 și a împrejurării că, formal, în petitul acțiunii, acesta a solicitat doar anularea Ordinului Inspectorului General al IGSU nr. 2343/IG din 4.12.2023 prin care a fost sancționat disciplinar, nu anularea deciziei de soluționare a contestației administrative, respectiv Ordinul emis de Viceprim-Ministrul Afacerilor Interne nr. II/458 din 14.02.2024, cum impune art. 35 indice 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.

Potrivit acestui text de lege, art. 35 indice 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 80/1995, "(1) Cadrele militare au dreptul să conteste aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a) - d) în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei de sancționare, prin raport adresat în scris comandantului/șefului ierarhic superior celui care a emis decizia.

(3) Decizia prevăzută la alin. (2) este definitivă, se comunică cadrelor militare contestatare în termen de 5 zile de la data pronunțării și poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii".

De asemenea, judecătorul fondului a dispus chiar și amânarea pronunțării la 30.09.2024, în același scop, ca apărătorul reclamantului să își exprime poziția în raport de excepția inadmisibilității invocată, dreptul la apărare al reclamantului fiind pe deplin respectat.

Ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond este că în motivarea acțiunii reclamantul a făcut referire expresă la decizia de soluționare a contestației, chiar dacă nu a atacat-o expressis verbis prin acțiune, or respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în atare condiții, apare ca fiind o sancțiune disproporționată în raport de scopul legii, în condițiile în care exercitarea dreptului la acțiune este supusă unui termen de decădere.

Constatând așadar incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și găsind, prin urmare, întemeiat recursul, având în vedere și că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, Înalta Curte îl va admite, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 498 alin. (2) C. proc. civ., va casa sentința civilă atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de fond va analiza cererea reclamantului în anularea Ordinului Viceprim-Ministrului Afacerilor Interne nr. II/458 din 14.02.2024, în raport de toate susținerile părților, de probele ce se vor administra și în acord cu dispozițiile legale aplicabile pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 247 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 26 iunie 2025.