ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6926/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 02 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgentă, a solicitat anularea Ordinului Inspectorului General nr. 155033 din 09 august 2017 privind aplicarea sancțiunii disciplinare, prin care s-a dispus măsura sancționării cu "Avertisment".

Prin sentința civilă nr. 171 din 26 iunie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 171 din 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Reclamantul a învederat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că cererea a fost formulată tardiv, încălcându-se astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin Ordinul Inspectorului Șef al ISUJ Maramureș nr. x din 28 iunie 2017 a fost sancționat cu "Avertisment", iar împotriva acestui ordin de sancționare a formulat contestație prealabilă, care a fost admisă prin Decizia Inspectorului General nr. 155032 din 09 august 2017. Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că, fapta pentru care a fost cercetat nu a fost corect încadrată juridic, nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în faza de cercetare disciplinară și că nu a fost indicată instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.

Apoi, pentru aceeași presupusă faptă, fără a se mai realiza o cercetare disciplinară, odată ce îi fusese admisă contestația și anulată sancțiunea, a fost din nou sancționat, pentru aceeași presupusă faptă, prin Ordinul Inspectorului General nr. 155033 din 09 august 2017.

Împotriva acestui ordin, a formuat contestație/plângere prealabilă, în temeiul art. 54 alin. (1) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 119/2016, prin raportul cu nr. x/2017.

Contestația/plângerea prealabilă a fost soluționată în sensul respingerii de către secretarul de stat, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, prin adresa din 15 septembrie 2017 și înregistrată la I.G.S.U. sub nr. x din 25 septembrie 2017. Această adresă a fost multiplicată, așa cum rezultă din ștampila aplicată în partea dreaptă jos, la data de 28 septembrie 2017 sub nr. x de către I.G.S.U. București. Apoi, aceeași adresă i-a fost comunicată la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Maramureș "B.", unde își exercită funcția, în data de 03 octombrie 2018.

Reclamantul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, termenul de introducere a cererii în contencios administrativ este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Așa după cum rezultă din ștampila cu data poștei aplicată pe plicul cu care a fost comunicată cererea introductivă, aceasta a fost depusă prin scrisoare recomandată la data de 29 martie 2018 și primită de instanță, așa după cum rezultă din confirmarea de primire, la data de 02 aprilie 2018, dată când a fost și înregistrată.

Potrivit prevederilor art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal este socotit a fi făcut în termen.

Cum de la data comunicării soluției dată în contestația prealabilă, respectiv 03 octombrie 2017 și depunerii acțiunii în contencios administrativ, respectiv 29 martie 2018, sunt mai puțin de 6 luni, termenul de 6 luni urmând a expira la data de 03 aprilie 2018, dată la care deja cererea era înregistrată pe rolul instanței, recurentul-reclamant a apreciat că aceasta este formulată și depusă în termen, iar sentința atacată este nelegală.

De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că este nelegală și alegația din motivarea instanței de fond, potrivit căreia, nu mai era necesară reluarea procedurii de contestare a noului ordin de sancționare. Odată emis un alt ordin de sancționare, de către o altă entitate emitentă, în baza unei alte argumentații, era obligat să formuleze contestația/plângerea prealabilă în condițiile prevăzute de actul normativ special care se aplică în prezenta cauză, respectiv O.M.A.I. nr. 119/2016, Capitolul III - Contestarea Sancțiunii, art. 54 din Anexa, ceea ce a și făcut prin raportul nr. x/29.08.2017.

Recurentul-reclamant a apreciat că doar în cazul în care sancțiunea era aplicată de ministrul afacerilor interne, procedura prealabilă de urmat era cea prevăzută de Legea contenciosului administrativ, conform art. 54 alin. (3) din Anexa la O.M.A.I. nr. 119/2016, ipoteză care nu se regăsește în cauză, având în vedere că sancțiunea a fost aplicată de Inspectorul General al I.G.S.U.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 august 2018, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. x din 28 iunie 2017 emis de Inspectorul șef al I.S.U. "C." al Județului Maramureș, recurentul-reclamant a fost sancționat disciplinar cu avertisment, conform prevederilor art. 47 lit. d) din Anexa la Ordinul M.Ap. N. nr. M 64/2013.

Împotriva acestui ordin de sancționare disciplinară, reclamantul a formulat contestație conform prevederilor art. 54 din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016. Prin Decizia Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 155032/09.08.2017 a fost admisă contestația formulată și anulat ordinul de sancționare. Potrivit mențiunilor din această dispoziție, ofițerul avea drept de contestare la instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 57 din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016.

La aceeași dată, 09 august 2017, Inspectorul General al I.G.S.U. a emis Ordinul nr. 155033/09.08.2017 prin care, în baza dispozițiilor art. 48 lit. b) și g) din Anexa la Ordinul M.Ap. N. nr. M64/2013, a aplicat recurentului-reclamant sancțiunea avertismentului. Conform mențiunilor acestui ordin ofițerul putea formula contestație împotriva sancțiunii disciplinare aplicate, potrivit art. 54 alin. (1) din Anexa la Ordinul M.A.I. nr. 119/2016.

Ordinul Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 155033/09.08.2017 a fost comunicat recurentului-reclamant la data de 17 septembrie 2017. Acest act administrativ face obiectul cererii de anulare cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ la data de 02 aprilie 2018, acțiunea fiind depusă la poștă în data de 29 martie 2018, conform plicului de la dosarul instanței de recurs.

Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva noului ordin de sancționare disciplinară, la data de 29 august 2017, solicitând anularea sancțiunii aplicate. Prin actul administrativ nr. 3243/RA/15.09.2017 emis de I.G.S.U. a fost încunoștințat reclamantul cu privire la respingerea contestației formulate împotriva Ordinului nr. 155033/09.08.2017. Acest act administrativ a fost comunicat recurentului-reclamant la data de 03 octombrie 2017 .

Înalta Curte apreciază fondate criticile recurentului-reclamant, ce se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, urmând a fi analizat recursul din această perspectivă.

Cu prioritate, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 54 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016 potrivit cărora "Cadrul militar sancționat poate formula contestație împotriva sancțiunii disciplinare, care se depune la secretariatul unității conduse de persoana care a dispus sancțiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință. Cu această ocazie pot fi contestate și celelalte acte care au stat la baza emiterii ordinului/dispoziției de sancționare.", recurentul-reclamant era îndrituit să formuleze contestație împotriva Ordinului Inspectorului General al I.G.S.U. nr. 155033/09.08.2017 prin care s-a dispus sancționarea sa cu "avertisment".

De altfel, chiar din conținutul actului administrativ care face obiectul cererii de anulare, respectiv Ordinul nr. 155033/09.08.2017, reiese că recurentul-reclamant avea dreptul de contestare prevăzut de art. 54 alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016, drept pe care acesta l-a și exercitat.

Astfel, procedura de contestare a sancțiunii disciplinare aplicate prin Ordinul nr. 155033/09.08.2017, demarate de reclamant, a fost finalizată prin emiterea actului administrativ nr. 3243/RA/15.09.2017. Prin acest act administrativ i s-a adus la cunoștință reclamantului că i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Ordinului nr. 155033/09.08.2017.

Ca atare, de la data comunicării acestui act administrativ, respectiv 03 octombrie 2017, reclamantul avea deschisă calea acțiunii la instanța de contencios administrativ, conform prevederilor art. 57 din Ordinul M.A.I. nr. 119/2016.

Cum cererea de chemare în judecată fost depusă prin scrisoare recomandată la data de 29 martie 2018 și înregistrată la instanța de fond la data de 02 aprilie 2018, Înalta Curte reține că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicție.

În rejudecare, instanța de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva motivelor de fapt și de drept învederate de către reclamant, luând în considerare apărările formulate de pârât și administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 497 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 171 din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.