ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3940/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.04.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgentă, anularea Ordinului Inspectorului General nr. 155033 din 09.08.2017 privind aplicarea sancțiunii disciplinare, prin care s-a dispus măsura sancționării sale cu "avertisment".

1.2. Prin sentința civilă nr. 171 din 26 iunie 2018, Curtea a admis excepția tardivității acțiunii, ridicată din oficiu, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca tardiv formulată.

1.3. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Reclamantul a învederat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că cererea a fost formulată tardiv, încălcându-se astfel prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Prin decizia civilă nr. 6926 din 17 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A constatat instanța de control judiciar că reclamantul a respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 pentru contestarea ordinului atacat.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 05.02.2021, sub nr. x/2018*.

Prin sentința civilă nr. 84 din 18 martie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță.

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și excepția netimbrării recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, constatând că recurentul a depus la dosar un exemplar semnat al recursului și dovada timbrării căii de atac, urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.

5.1. Instanța de control judiciar apreciază că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant A. susține că argumentele sale s-ar circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Curte reține că prima instanță a răspuns, punctual, argumentelor invocate prin acțiune, în raport cu actele depuse la dosar și cu conținutul ordinului atacat.

Însă, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, recurentul nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția pronunțată și la a reitera argumentele din acțiune.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competența de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

5.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 84 din 18 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.