ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1509/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a solicitat anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 emis de către pârât prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "AVERTISMENT" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 79 din data de 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a dispus anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 și Dispoziția nr. 539/11.06.2018 emise de către Departamentul pentru Situații de Urgență - IGSU și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 79 din data de 19 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin anularea Dispoziției nr. 539/11.06.2018 emisă de Departamentul pentru Situații de Urgență, instanța de fond a încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, potrivit cărora când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Potrivit art. 78 C. proc. civ., în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe. (4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanța va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților. Arată faptul că, în cauza dedusă judecății, Departamentul pentru Situații de Urgență nu a fost citat și nici nu s-a solicitat introducerea în cauză de nicio parte. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 1/2014, "în cadrul Ministerului Afacerilor Interne se înființează Departamentul pentru Situații de Urgență, denumit în continuare Departamentul, structură operațională fără personalitate juridică (...)." Mai mult decât atât, prin adresa din 22.03.2019 depusă la dosarul cauzei s-a arătat instanței de fond că instituția recurentă nu este emitentul Dispoziției nr. 539/11.06.2018. Prin deciziile civile nr. 1215/2009, nr. 799/2011 și nr. 4441/07.12.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim". Având în vedere că Departamentul pentru Situații de Urgență nu a fost citat în cauza dedusă judecății, încălcându-se principiile procesului civil referitoare la dreptul la apărare, solicită să se constate că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat a solicitat anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 emis de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență prin care a fost sancționat disciplinar cu "Avertisment" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant. Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a dispus anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 și Dispoziția nr. 539/11.06.2018 emise de către Departamentul pentru Situații de Urgență - IGSU și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Învestită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Prin primul prim motiv de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora "casarea unei hotărâri se poate cerere în cazul în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc. Neregularitățile de ordin procedural sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. Nulitatea reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale. Dispozițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale, iar nulitatea este condiționată de producerea unei vătămări. Nulitatea - ca sancțiune procedurală - urmează să fie analizată în strânsă corelație cu diferitele acte de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le îndeplinesc pe parcursul activității judiciare. Efectele nulității actelor de procedură se subscriu principiului general: quod nullum est, nullum producit efectum. Așadar, actul nul este lipsit de eficacitate și urmează a fi refăcut. Motivul de recurs invocat de recurentul-pârât referitor la faptul că deși prin hotărârea pronunțată s-a dispus anularea și a Dispoziției nr. 539/11.06.2018, Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu a fost citat și nici nu s-a solicitat introducerea în cauză de nicio parte. Astfel, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant a arătat că sancțiunea disciplinară a fost aplicată de Inspectoratul General al IGSU, prin Ordinul IGSU nr. 10826/18.04.2018, iar împotriva acesteia a formulat contestație la comandamentul nemijlocit (Secretarul de Stat Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne) al celui care a aplicat sancțiunea (Inspectoratul General al IGSU), prin Nota de Raport nr. x/03.05.2018, iar contestația formulată administrativ a fost respinsă prin Dispoziția nr. 539/11.06.2018. Prin completarea cererii de chemare în judecată depusă la data de 12.08.2018, reclamantul a invocat excepția nulității Dispoziției nr. 539/11.06.2018 arătând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 80 alin. (2) din Ordinul M64/2013 privind Regulamentul Disciplinei Militare, care prevăd în mod expres, că în cazul formulării unei contestații împotriva unei sancțiuni disciplinare dispuse unui cadru militar, dacă nu a fost aplicată sancțiunea la propunerea comisiilor de cercetare prealabilă, consiliilor de onoare sau consiliilor de judecată, cel ce soluționează contestația (Comandantul/șeful nemijlocit al celui care a emis decizia privind aplicarea sancțiunii disciplinare) este obligat să numească o comisie de cercetare formată dintr-un număr impar de membri, care propune menținerea sau anularea sancțiunii disciplinare ori aplicarea unei alte sancțiuni disciplinare mai ușoare. Din cuprinsul dispoziției nr. 539/11.06.2018 dar și a motivării anexate nu rezultă că soluționarea contestației reclamantului a fost făcută ca urmare a raportului unei astfel de comisii de cercetare. Înalta Curte reține că primei instanțe i-a fost supusă spre soluționare cererea completatoare prin care s-a solicitat anularea Dispoziției nr. 539 din 11.06.2018, emisă de Secretarul de Stat Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență și în acest context ar fi trebuit să dea eficiență dispozițiilor 78 C. proc. civ., în temeiul cărora avea posibilitatea de a pune în discuția părților și a dispune cu privire la introducerea în cauză a acestei entități. Față de aceste considerente, în vederea stabilirii cadrului procesual, Înalta Curte va dispune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată. Cel de-al doilea motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Întrucât, în speță, se impune casarea sentinței și retrimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea ei într-un cadru procesual legal stabilit nu vor mai fi analizate aspectele de fond ci acestea urmează să fie avute în vedere de instanța de trimitere cu prilejul rejudecării pricinii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința nr. 79/2019 din 19 aprilie 2019 și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,