Decizia nr. 5769/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 85/2019 a Curții de Apel Galați

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Galați reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 emis de către pârât prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "AVERTISMENT" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant.

Sentința instanței de fond Prin sentința nr. 85/2019 din data de 23 aprilie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: Admite acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Dispune anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 și Dispoziția nr. 540/11.06.2018 emise de către pârât. Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu avocat).

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 85/2019 din data de 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Prin recursul formulat, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a invocat în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și în motivarea căii de atac a arătat, în esență, următoarele: Au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât Departamentul pentru situații de urgență nu a fost citat în cauza dedusă judecății, decizia nr. 540/11.06.2018 fiind emisă de acesta. Astfel, deși prin întâmpinarea depusă la fond a fost invocată excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acesteia. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se arată că nu se poate reține că dotarea cu alte elemante de logistică pică în sarcina instituției, atâta timp cât atribuțiile membrilor comisiei de concurs sunt stabilite obiectiv și punctual iar de la reclamant sau alt membru al comisiei nu s-a primit nicio solicitare privind dotarea suplimentară. Se mai arată că reclamantul a dat dovadă de superficialitate în asigurarea condițiilor pentru desfășurarea optimă a concursului, fapt ce rezultă din interesul scăzut manifestat pentru înțelegerea de la bun început de către candidați a regulilor de defășurare a probei de evaluare a performanțelor fizice.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 emis de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "Avertisment" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant. Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a dispus anularea Ordinului nr. 10827/18.04.2018 și Dispoziția nr. 540/11.06.2018 emise de către pârât. A obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial. Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfățișate de recurent, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea prin hotărârea pronunțată a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în esență, urmare a împrejurării că, prin sentința pronunțată, instanța de fond nu a dispus citarea în cauză a Departamentului pentru situații de urgență deși decizia nr. 540/11.06.2018 a cărui anulare se solicită a fost emisă de acesta și nu s-a pronunțat asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată. Examinând aceste critici prin prisma motivelor cererii de chemare în judecată și a considerentelor sentinței atacate, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a invocat motive suplimentare de nelegalitate, care nu se regăsesc în cuprinsul întâmpinării, respectiv cele privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 78 C. proc. civ. referitoare la introducerea din oficiu în cauză a altor persoane și, pe cale de consecință, lipsa citării Departamentului pentru situații de urgență în cauza de față. Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ.: "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi.", iar potrivit art. 494 din același act normativ: "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.". Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 483 C. proc. civ., potrivit cărora prin recurs se examinează conformitatea hotărârii pronunțate cu regulile de drept aplicabile, prevederi care, coroborate cu textele de lege sus indicate, conduc spre concluzia imposibilității formulării unor pretenții noi în calea de atac, în sensul prezentării unor capete de cerere ori a unor motive de nelegalitate suplimentare. Formularea unei astfel de cereri contravine dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum și principiului contradictorialității reglementat de art. 14 din același cod, partea chemată în judecată, în calitate de pârâtă, neavând posibilitatea de a formula apărări și a administra probe față de pretențiile reclamantului. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive de nelegalitate noi, neinvocate în fața instanței de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată și de argumentele și apărările formulate de părți în faza procesuală a fondului cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de C. proc. civ. Cu privire la critica vizând aspectul nepronunțării instanței de fond asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată invocată prin întâmpinare la fond, Înalta Curte o respinge ca neîntemeiată constatând potrivit înscrisurilor existente la dosar că la termenul de judecată din data de 06.12.2018 în cuprinsul încheierii de ședință instanța de fond a consemnat că acțiunea este timbrată, dovada achitarii acesteia aflându-se la dosar fond. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". A susținut recurentul că reclamantul, în calitatea sa de membru de comisie, a dat dovadă de superficialitate în asigurarea condițiilor pentru desfășurarea optimă a concursului fapt ce rezultă din aspectul că nu s-a primit nicio solicitare privind dotarea logistică suplimentară și din interesul scăzut manifestat pentru înțelegerea de la bun început de către candidați a regulilor de desfășurare a probei de evaluare a performanțelor fizice. Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 10827/18.04.2018 emis de către pârât reclamantului i-a fost aplicată sancțiunea "AVERTISMENTULUI" pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 48 lit. B) din Ordinul MAPN M64/2013 constând în îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor referitoare la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea optimă a concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de ofițer specialist II din cadrul compartimentului Control și Activități Preventive. În fapt, s-a reținut prin ordinul de sancționare că reclamantul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile referitoare la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea în condiții optime a probei de evaluarea a performanței fizice - parcurgerea traseului practic aplicativ din cadrul concursului, în sensul că, înregistrarea audio-video a probei de evaluare a performanțelor fizice nu s-a desfășurat în integralitate. Înregistrarea video a fost întreruptă după fiecare candidat care a susținut proba, iar poziționarea camerei de filmat nu a asigurat vizibilitatea tuturor elementelor traseului practic aplicativ, contrar art. 24 lit. b) din Anexa nr. 3 la Ordinul 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne. În sala în care s-a desfășurat proba de evaluare a performanțelor fizice erau și alte persoane în afara membrilor/președintelui comisiei de concurs și pe timpul desfășurării probei au fost date precizări privind modul de parcurgere al segmentului 2 din traseul practic aplicativ. Or, constată Înalta Curte în ceea ce privește prima abatere disciplinară reținută, constând în neînregistrarea în totalitate a probei de evaluare a performanțelor fizice și întreruperea după fiecare candidat care a susținut proba, iar poziționarea camerei de filmat nu a asigurat vizibilitatea tuturor elementelor traseului practic aplicativ, că reclamantul a fost sancționat pentru fapta unei alte persoane, respectiv cea căreia i-a revenit sarcina efectuării înregistrării. Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond prin administrarea unui amplu probatoriu (declarații de martori, vizionarea înregistrării desfășurării probelor de concurs, aspecte de fapt ale concursului) că reclamantul nu a avut posibilitatea să observe modul în care se realizează înregistrarea video a probelor de concurs deoarece acesta urmărea desfășurarea probelor, cronometra timpii fiecărui candidat, consemna rezultatele și după fiecare probă, reașeza, împreună cu alți membri ai comisiei aparatele sportive. Practic în cea mai mare parte a perioadei de desfășurare a probei de evaluare a performanțelor fizice reclamantul se afla poziționat la mare distanță și cu spatele la persoana care efectua înregistrarea audio-video așa încât nu putea observa aspecte de detaliu constând în oprirea înregistrării video între probele date de fiecare dintre candidați. Mai mult decât atât, dat fiind numărul mare de candidați care au fost înscriși pentru ocuparea mai multor posturi vacante în cadrul ISU Galați (s-au organizat 5 concursuri la care au participat 50 de candidați), apare ca fiind plauzibilă explicația reclamantului confirmată de martorul B. în sensul că înregistrarea era oprită după terminarea traseului de către fiecare candidat din rațiuni de economisire a bateriei și păstrării unui spațiu de stocare suficient aparatului de filmat și păstrării unui spațiu de stocare suficient. Înalta Curte mai arată că în niciun caz nu poate fi validată aserțiunea recurentului în sensul că reclamantul "a dat dovadă de superficialitate în asigurarea condițiilor pentru desfășurarea optimă a concursului". În sensul celor anterior antamate revenea instituției pârâte sarcina dotării comisiei de concurs cu mai multe camere de luat vederi și desemnarea mai multor persoane cu atribuția efectuării înregistrării. Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză s-a reținut, în mod corect că procedura potrivit căreia s-a desfășurat proba de concurs în discuție este lacunară cu privire la modul de înregistrare a probei, în sensul că nu se prevede expres dar nici nu se interzice întreruperea înregistrării pe durata așa numiților "timpi morți" dintre probele efective date de fiecare candidat. De asemenea, din actele dosarului nu a rezultat stabilirea unor atribuții precise pentru fiecare membru al comisiei de concurs, așa încât nu se poate reține culpa reclamantului cu privire la deficiențele constatate și atribuite ca reclamantului cu titlu de abatere disciplinară. Așadar, întrucât Anexa 3 la Ordinul 177/2016 - Organizarea și desfășurarea concursului nu dispunea în mod detaliat cum se face filmarea prin adresa nr. x a MAI - DSU - IGSU aflată la dosar fond, pârâta a indicat doar că înregistrarea audio video trebuie să aibă sunet (punctul 1 din adresă), filmarea evoluției fiecărui candidat să cuprindă startul, sosirea și modul de executare a prbei fizice (punct 2 adresă). Nefondată este astfel susținerea recurentului că reclamantul a dat dovadă de neglijență gravă în îndeplinirea atribuțiilor ce îi reveneau. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.