ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 485/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General Pentru Situații De Urgență și cu petentul Inspectoratul Pentru Situații De Urgență "Vlașca" revocarea actelor administrative x/13.06.2017 și y/09.08.2017 emise de Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerul Afacerilor Interne; finalizarea procedurilor concursului de promovare din data 25.11.2016 și emiterea ordinului de numire în postul de ofițer - specialitatea C.B.R.N., în cadrul Centrului Operațional Județean din Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlașca" al județului Giurgiu, precum și acordarea gradului în conformitate cu prevederile legale, luând în calcul intervalul de timp scurs dintre dată când trebuia emis ordinul și data pronunțării sentinței; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite postului pe care a fost împiedicat să îl ocupe până la data încadrării efective, indexat și actualizat.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2358 din 4 octombrie 2019, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlașca" al Județului Giurgiu, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să emită actul administrativ prin care să dispună numirea reclamantului în postul pentru care a concurat și a fost declarat admis, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la plata prejudiciului cauzat reprezentat de diferența dintre drepturile salariale primite în postul ocupat și cele aferente postului pe care nu l-a putut ocupa începând cu data de 13.06.2017, precum și la plata sumei de 4.500 RON cu titlu decheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat recurs, iar Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlașca" recurs provocat. I. Ministerul Afacerilor Interne, prin motivele de recurs arată că în contextul actual, raportat la noile prevederi legale, acordarea gradului militar de ofițer reclamantului este dată în competența comandantului Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Vlașca" al județului Giurgiu. Astfel fiind, recurentul consideră că nu are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlașca" al județului Giurgiu este autoritatea competentă să emită actul administrativ solicitat de reclamant. Așadar, competența de emitere a actului administrativ de numire pe funcție a reclamantului și, subsecvent, de plată către aceasta a drepturilor salariale cuvenite - chiar și sub formă de despăgubiri, cerere care se întemeiază pe răspunderea contractuală (raport de serviciu), revine Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Vlașca" al județului Giurgiu, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite. Contrar celor reținute de către prima instanță, recurentul apreciază că, în cauză, este incidentă Decizia nr. 13 din data de 13.06.2016 (recurs în interesul legii), prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială". În raport de motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește excepția tardivității, recurentul consideră că aceasta a fost în mod greșit respinsă. În sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ, sintagma "nesoluționare în termenul legal al unei cereri" are semnificația unei atitudini pasive, fiind sinonimă cu tăcerea administrației, un act implicit (art. 2 alin. (1) lit. h). În opinia recurentului, prima instanță, "a adăugat la lege", în sensul că a socotit ca început al termenului de decădere data de 17.10.2017, când reclamantului i-a fost comunicată adresa nr. x/2017, conținând răspunsul la plângerea prealabilă. Promovarea acțiunii la data de 15.03.2018 nu poate fi acceptată, fără a se înfrânge termenul de 1 an, termen care se calculează de la data încălcării dreptului pretins, respectiv din anul 2016. Așa cum s-a statuat și în doctrină dreptul pretins trebuia valorificat în termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ. Astfel fiind, reclamantul este decăzut din dreptul de a promova acțiunea, având în vedere faptul că data de la care termenul pentru promovarea unei cereri pentru recunoașterea dreptului pretins începe să curgă este data la care trebuia emis actul administrativ de numire în funcție. Din alt punct de vedere, cerințele instituite de actele normative în discuție pentru legala desfășurare a unui concurs pot fi clasificate ca și condiții de fond, respectiv de formă. Încălcarea oricăreia dintre acestea determină caracterul nelegal al organizării și desfășurării unui concurs. Pe cale de consecință, D.G.M.R.U., în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea unor funcții de ofițer, va fi întotdeauna obligată să restituie documentația concursului, atunci când se constată că unitatea organizatoare a încălcat una sau mai multe cerințe privind desfășurarea concursului. În situația în care D.G.M.R.U. și-ar aroga dreptul să propună trecerea în corpul ofițerilor atunci când ar constata ilegalități în desfășurarea concursului, ar încălca ordinul, săvârșind cu știință un abuz. Așadar, în mod eronat instanța a reținut că "aspectul formal al nemenționării în anunțul de concurs și neverificării acestei condiții anterior finalizării concursului (…) nu pot constitui impedimente pentru validarea concursului." Faptul că intimatul - reclamantul ocupa în cadrul I.S.U. Giurgiu un post de subofițer în cadrul aceluiași compartiment, precum și înscrisurile care atestă participarea acestuia la Conferințele Naționale de Medicină de urgență și Salvări, nu pot să acopere viciul constatat în legătură cu procedura legală de organizare și desfășurare a concursului. Într-adevăr, neînscrierea în anunțul de concurs a cerinței prevăzute în fișa postului nu îi e imputabilă reclamantului, însă culpa unității organizatoare, prin Comisia de concurs nu poate înlătura viciul constatat de Direcția Generală Management Resurse Umane și nu poate crea premisele unei situații de legalitate, prin emiterea unui act administrativ care nu respectă cerințele legale. Controlul exercitat nu poate fi unul formal, acesta având ca obiect verificarea tuturor operațiunilor și actelor emise cu prilejul organizării concursului, iar identificarea unor erori nu presupune că unitatea de control se substituie într-un fel rolului comisiei de concurs sau că e vorba despre o depășire a prerogativelor, fiind vorba doar despre o îndeplinire a atribuțiilor, conferite de cadrul legal incident. II. Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlașca" în motivarea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calități procesuale pasive invocată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență raportat la motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Procedura de concurs a demarat la data de 25 octombrie 2016, dată la care era în vigoare O.M.A.I. nr. 665/2008 și s-a finalizat odată cu rămânerea definitivă a rezultatelor concursului și încheierea procesului-verbal de concurs la data de 28 noiembrie 2016, chiar dacă, la data de 21 noiembrie 2016, intrase în vigoare O.M.A.I. nr. 177/2016. Având în vedere că procedura de concurs a fost finalizată la data de 28.11.2016, toate celelalte activități de management al resurselor umane (operațiuni necesare emiterii ordinelor de personal privind încadrarea, acordarea gradului militar, respectiv numirea în funcție a candidatului declarat admis), s-au desfășurat conform procedurilor din noua legislație, în baza art. 57 din Anexa nr. 3 la O.M.A.I. nr. 177/2016 și competențelor prevăzute la art. 4 lit. a) din anexa nr. 11 la O.M.A.I. nr. 177/2016. În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și răspunde prin considerente comune. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul, a susținut concursul organizat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlașca" al Județului Giurgiu pentru ocuparea postului de ofițer I CBRN în cadrul Compartimentului Analiză Evaluare și Coordonarea Intervenției. Ulterior finalizării procedurii de concurs, unitatea organizatoare a transmis întreaga documentație către Ministerul Afacerilor Interne în vederea emiterii ordinului de numire în funcția de ofițer. Dosarul a fost returnat unității organizatoare constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru emiterea actului administrativ de trecere în corpul ofițerilor întrucât nu a fost verificată îndeplinirea condiției existenței "cunoștințelor generale în domeniul P.C.-informatică și medical" Refuzul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne de a emite ordinul de numire a fost motivat de faptul că în cadrul procedurii de organizare a concursului nu au fost respectate prevederile anexei 1 cap. II din Ordinul MIRA 665/2008 -Îndrumarul de completare a fișei postului unde la lit. B) se specifică: "Toate cerințele acestui modul inclusiv cele referitoare la aptitudini, abilități și atitudini/comportament sunt obligatorii și trebuie verificată îndeplinirea lor înainte de ocuparea postului. În consecință, cerințele postului incluse în acest modul trebuie dovedite fie prin documente fie, acolo unde este cazul, prin aplicarea unor teste/probe practice" În concret, s-a invocat faptul că în fișa postului nr. x din 22.06.2016 la modulul B pct. 3.3. sunt prevăzute "cunoștințe generale în domeniul PC.- informatică și medical" însă în cadrul procedurii de concurs aceste cunoștințe nu au fost cuprinse în anunț și nici dovedite sau testate. Având în vedere conținutul art. 26 din Ordinul M.I.R.A. nr. 665/2008 care stabilea că anunțul privind posturile vacante pentru care se organizează concurs va conține următoarele elemente:, denumirea postului pentru care se organizează concursul și principalele cerințe ale acestuia stabilite potrivit prevederilor din fișa postului", Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a emis Nota-raport privind unele clarificări referitoare la conținutul anunțului de concurs, iar în anexa aferentă acestei note pentru postul și modalitatea de recrutare vizate de concurs nu se stabilește obligația cuprinderii în anunțul de concurs a altor cunoștințe în afara pregătirii de bază și a celei de specialitate. Conform art. 3 alin. (2) și anexa 1 pct. C din OMIRA 665/2008 structura fișei postului cuprinde la modulul B categoriile de cerințe pentru ocuparea postului solicitat, înainte de numirea pe postul respectiv, iar printre acestea se regăsesc și cerințele privind "pregătirea necesară: pregătire de bază, pregătire de specialitate, alte cunoștințe, autorizații speciale și limbi străine". În fișa postului pentru care s-a organizat concursul la secțiuna B, Cerințele postului pct. 3.3. sunt prevăzute: "Alte cunoștințe: -de cultură generală - cunoștințe generale în domeniul PC informatică și medical." Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că respectarea condiției referitoare la "principalele cerințe" impunea includerea în anunțul de concurs a cunoștințelor generale în domeniul PC informatică și medical. Astfel, în mod corect s-a apreciat că lipsa unor cerințe suplimentare în anunțul de concurs nu poate determina în niciun caz o diminuare a numărului de candidați, o restricționare a concurenței, ci dimpotrivă, va permite unui număr mai mare de persoane să participe la concurs. În ceea ce privește cunoștințele generale în domeniul medical reclamantul a arătat și a depus înscrisuri care atestă participarea la Conferințele Naționale de Medicină de Urgență și Salvări în Situații Speciale în anii 2011,2012, 2016. De asemenea, în ceea ce privește aspectul formal al nemenționării în anunțul de concurs și neverificării îndeplinirii acestei condiții anterior finalizării concursului, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că acestea nu pot constitui impedimente pentru validarea concursului. Pe de o parte, omisiunea menționării în anunțul de participare a îndeplinirii cerinței nu este de natură a restricționa participarea la concurs a vreunei persoane. Pe de altă parte, îndeplinirea acestor condiții (cunoștințele generale PC-informatică și medical) se putea verifica în cadrul procedurii de concurs, fie prin depunerea de înscrisuri, fie prin întrebări în cadrul probei scrise. Prin urmare, instanța de fond în mod corect a apreciat că refuzul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne de a emite actul administrativ de numire a reclamantului în postul pentru care a concurat este bazat exclusiv pe aspecte formale, neesențiale, constituie un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 lit. I) din Legea 554/2004. De asemenea, Înalta Curte constată că Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Vlasca" al județului Giurgiu nu are vreo culpă în această speță, atribuțiile de numire la data când trebuia emis actul administrativ de trecere în corpul ofițerilor și acordare a gradului militar fiind în sarcina Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Plățile salariale dispuse de instanța de fond reprezintă despăgubiri pentru "acoperirea prejudiciului cauzat" de refuzul de a emite actul administrativ, nicidecum cheltuieli de natură salarială pentru o muncă prestată de reclamant în cadrul unității. Înalta Curte constată că Decizia nr. 13 din 13.06.2016 a Înaltei Curți de Casație si Justiție nu este incidentă în cauză atâta timp cât postul a fost scos la concurs din sursă externă, și doar întâmplător postul a fost ocupat de un cadru militar al unității. La concurs au mai participat și alte persoane care nu aveau calitatea de angajat al unității, astfel se deduce fără vreo urmă de îndoială că litigiul dedus judecății nu reprezintă un litigiu de muncă privind drepturile salariale. Nici critica referitoare, la excepția tardivității acțiunii nu este întemeiată și nu poate fi primită, deoarece nu există nici o prevedere legală care să stabilească că termenul de 6 luni începe să curgă de la data de la care a expirat termenul legal de transmitere a dosarului de concurs la sediul pârâtului. Înalta Curte constată că toate susținerile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.