Decizia nr. 3301/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 01.09.2016 reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. D. și E., a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună anularea următoarelor acte: 1. Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. BV; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. BV;

Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. CJ; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. CJ;

Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. GR; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. GR;

Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. VS; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. VS; Proces-verbal nr. x din 30.03.2016 și Proces-verbal nr. x din 30.03.2016 privind soluționarea contestațiilor;

Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer principal I Prevenire din cadrul I.S.U.J. TL; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofițer principal I Prevenire din cadrul I.S.U.J. GR. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 968 din 21 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția lipsei de interes în ceea ce privește acțiunea principală. - a respinge acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D. și pârâtul-reclamant E., ca neîntemeiată; -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant E., cerere pe care a respins-o ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; - a respins excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în cererea conexă; - a admis cererea conexă, formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne; - a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să înainteze pârâtului Ministerul Afacerilor Interne dosarul de concurs al reclamantului în vederea emiterii ordinului de numire în funcția de ofițer specialist II - prevenire, din cadrul I.S.U. Vlașca; - a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să emită ordinul de numire a reclamantului în funcția de ofițer specialist II- prevenire, din cadrul I.S.U. Vlașca; - a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite pentru funcția de ofițer specialist II- prevenire, cu dobânda legală aferentă, de la data de 30.04.2016 și până la numirea efectivă în funcție; - a obligat reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la cheltuieli de judecată către pârâți: 7000 RON către pârâtul C.; 2200 RON către pârâtul E. și 2000 RON către pârâta D.. 3. Calea de atac exercitată în cauză Au fost declarate recursuri de către reclamantul Inspectoratul General de Situații de Urgență și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. 1. Împotriva sentinței civile nr. 968/21.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, conexat cu dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamantul IGSU, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii principale formulate de această instituție, constatarea nulității concursului organizat la data de 29.03.2016, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1 2 ) coroborat cu art. 10 lit. a) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008 (în vigoare la data organizării concursului), iar în cauza conexă înregistrată sub nr. x/2016 să fie respinsă, ca nefondată, cererea reclamantului C., în considerarea principiului de drept "quod nullum est, nullum producit effectum". În subsidiar, a solicitat recurentul-reclamant ca, în situația respingerii recursului său, să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond, dat fiind faptul că acestea sunt disproporționate în raport cu valoarea, complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, ținându-se seama și de complexitatea cauzei. Raportat la temeiul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut recurentul-reclamant I.G.S.U. că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, în justificarea soluției de menținere a validității concursului și a tuturor actelor administrative cu caracter individual, a căror nelegalitate a fost invocată în acțiunea judiciară promovată de această instituție, acte pe care recurentul I.G.S.U. le-a enumerat în cuprinsul criticilor subsumate acestui motiv de casare. Au fost evidențiate argumentele contradictorii pe care le-a regăsit recurentul-reclamant I.G.S.U. în motivarea sentinței primei instanțe, fiind făcută trimitere la faptul că judecătorul fondului, deși a reținut că "existența unei întrebări eronate în grila de concurs s-a răsfrânt asupra tuturor participanților", a arătat în mod contradictoriu că "nu pot fi reținute susținerile reclamantului, conform cărora comisia de soluționare a contestațiilor ar fi acționat în mod discriminatoriu prin acordarea unui punctaj de 0,50 puncte doar candidaților care au formulat contestații", fără a avea în vedere că trei dintre contestatori au atins pragul minim de eligibilitate și admisibilitate în concurs tocmai prin adăugarea acestui punctaj, în mod artificial și în lipsa unei reglementări procedurale sau normative. Aceste argumente ale judecătorului fondului conduc, în opinia recurentului I.G.S.U., la invalidarea concursului și la constatarea nulității actelor administrative emise ulterior, iar modalitatea în care a procedat comisia de soluționare a contestațiilor exceda competențelor statuate de art. 7 alin. (2) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008. În accepțiunea recurentului-reclamant I.G.S.U., instanța de fond a reținut în mod inexplicabil că atribuirea unui punctaj suplimentar de 0,50 puncte către trei dintre candidați "nu ar schimba cu nimic clasamentul final", iar "o eventuală anulare a proceselor-verbale (ce ar avea ca efect anularea concursului) nu este în interesul autorității reclamante, în condițiile în care la concursul deja organizat au existat candidați care au obținut medii de promovare." A mai susținut recurentul I.G.S.U. că înțelege să critice soluția primei instanțe în privința condiției referitoare la interesul acestei instituții, acela de a promova în funcții cadre militare în condiții de deplină legalitate a organizării și desfășurării concursului, iar hotărârea atacată ratifică unele neregularități și menține validitatea unor acte administrative emise prin excedarea cadrului legislativ concretizat în Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Afacerilor Interne-Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, obligând M.A.I. la numirea în funcții a unor persoane care, în lipsa acestor neregularități, nu ar fi atins pragul maxim de promovabilitate. A menționat recurentul-reclamant că aceste neregularități au fost identificate și reținute de către o comisie din cadrul Corpului de control al ministrului afacerilor interne, constatările acesteia fiind cele redate și în recursul declarat de către pârâtul M.A.I.. În legătură cu aceste constatări, reproșează recurentul I.G.S.U. primei instanțe faptul că aceasta, în mod nejustificat, a apreciat că instituția în cauză (I.G.S.U.) nu a precizat care ar fi fost consecința sesizării sale imediate de către comisia de concurs, în condițiile în care această consecință a fost explicată în detaliu în acțiunea introductivă, fiind făcută trimitere la prevederile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, privind posibilitatea revocării actelor cu caracter administrativ anterior intrării acestora în circuitul civil, măsură care nu a putut fi întreprinsă de către I.G.S.U., întrucât această instituție nu a fost sesizată cu respectivele neregularități de către comisia de concurs. În referire la temeiul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurentul I.G.S.U. că hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor legale, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepțiilor pe care acesta le-a invocat în cererea conexă, întrucât judecătorul fondului a considerat că este aplicabilă o lege care derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv Legea nr. 188/1999 a funcționarilor publici, în condițiile în care, după cum afirmă recurentul-reclamant, cadrele militare au ca lege cadru de reglementare a activității lor Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege care nu derogă de la prevederile generale în materia contenciosului-administrativ. În consecință, susține recurentul-reclamant I.G.S.U. că era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile anterior sesizării instanței judecătorești, iar neîndeplinirea acestei condiții ar fi trebuit sancționată cu respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată ce a fost conexată la prezentul dosar. În ipoteza reținerii îndeplinirii condițiilor legale de sesizare a instanței judecătorești cu acțiunea formulată de reclamantul C., a solicitat recurentul-reclamant I.G.S.U. să se respingă ca neîntemeiată această cerere de chemare în judecată, dat fiind faptul că actul administrativ de numire în funcție a acestei persoane este unul subsecvent unor documente de concurs ale căror neregularități au afectat însăși validitatea concursului, astfel că nu poate produce efecte valabile numirea acestuia în funcție. Totodată, a mai arătat recurentul I.G.S.U. că obligarea recurentului-pârât M.A.I. la plata către intimatul-reclamant a diferenței dintre drepturile bănești cuvenite pentru funcția de ofițer și cele efectiv încasate, cu dobândă legală aferentă, cu începere de la data de 30.04.2016, până la numirea efectivă în funcție, este nelegală, reprezentând, de fapt, o angajare a răspunderii civile delictuale a ministerului, or, această instituție nu poate răspunde pentru faptul că a acționat ca garant al respectării legalității concursului din data de 29.03.2016, identificând neregularitățile și indicând eșalonului subordonat calea legală de remediere a acestei situații, prin formularea acțiunii de invalidare a concursului în fața instanței de contencios administrativ, astfel cum indică prevederile art. 38 alin. (1 2 ), coroborat cu cele ale art. 10 alin. (2) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative. 2. Împotriva sentinței civile nr. 968/21.03.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantul C. în cauza conexă înregistrată sub nr. x/2016, cu consecința respingerii și a capetelor de cerere conexe, iar în subsidiar, în temeiul principiului "accesorium sequitur principale", respingerea cheltuielilor de judecată sau reducerea acestora, având în vedere că sunt vădit disproporționate în raport de valoarea, complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat. A susținut recurentul-pârât M.A.I. că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt care a generat apariția prezentului cadru litigios și a apreciat, în mod eronat, că neregularitățile existente la momentul organizării concursului pot fi surmontate. A arătat recurentul M.A.I. că, la concursul organizat de către I.G.S.U. pentru ocuparea a 7 posturi de ofițer de execuție în specialitatea "prevenirea incendiilor", la nivelul acestei instituții publice au fost constatate nereguli de către structura abilitată în efectuarea de verificări în raport de sesizările înregistrate, ce au constat în: - întocmirea unei întrebări greșite de către comisia de concurs, respectiv întrebarea nr. 16, la elaborarea căreia au fost avute în vedere, în mod eronat, prevederile art. 27 din O.M.A.I. nr. 712/2005, prevedere legală ce a fost abrogată prin OMAI nr. 786/2005; - după finalizarea probei scrise, comisia de concurs a întocmit 7 procese-verbale, câte unul pentru fiecare structură subordonată, în care a consemnat, în mod eronat, că "pe timpul desfășurării concursului nu au fost semnalate probleme deosebite", situație ce nu corespundea realității, întrucât, pe timpul activității de corectare, aceasta a fost sesizată despre existența unei întrebări formulate greșit în conținutul testului scris. Deși, din verificările proprii efectuate, a constatat veridicitatea aspectului semnalat, comisia de concurs nu a luat nicio măsură de soluționare a situației, continuând activitățile procedurale, fără a sesiza conducerea I.G.S.U. Arată recurentul-pârât că se confirmă, astfel, încălcarea prevederilor art. 10 lit. a) din Anexa nr. 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008. După afișarea rezultatelor au fost depuse 3 contestații ale numiților plt. major B., plt. D., plt. major F., ce au avut ca obiect formularea întrebării cu numărul 16 în baza unor prevederi legale abrogate. În urma analizării acestor contestații, comisia de soluționare a contestațiilor a acordat 0,50 puncte, în mod nejustificat, la această întrebare, deși niciunul dintre răspunsuri nu era corect, iar în acest fel, cei trei contestatori au obținut nota minimă de promovare la proba scrisă, respectiv nota 7, fiind favorizați, în condițiile în care răspunsurile date de aceștia erau greșite. Printre concluziile comisiei din cadrul Corpului de Control al Ministrului s-a aflat și măsura de sesizare a instanței de contencios administrativ de către I.G.S.U. cu acțiunea în constatarea nulității concursului organizat în data de 29.03.2016, măsura fiind materializată prin sesizarea instanței de fond cu acțiunea ce formulează obiectul prezentului dosar. În referire la analizarea, de către instanța de recurs, a soluției pronunțate de judecătorul fondului, de respingere a cererii de anulare a acestui concurs, a solicitat recurentul-pârât să fie avute în vedere, cu ocazia judecării căii de atac din prezentul dosar, motivele invocate de către M.A.I., acesta fiind inițiator și organizator al concursului respectiv. În raport de considerentele primei instanțe referitoare la obligarea acestui pârât (M.A.I.) la emiterea ordinului de numire a reclamantului C. în funcția de ofițer specialist II-prevenire în cadrul I.S.U. Vlașca și să la achitarea diferenței dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite pentru funcția de ofițer la care a concurat, arată recurentul-pârât că data emiterii ordinului de numire în funcție nu poate fi, nicidecum, data de 30.04.2016, instanța putând avea în vedere, cel mult, data rămânerii definitive a sentinței criticate în recursul de față. În acest context, a menționat recurentul-pârât că numirea în funcție nu presupune doar emiterea unui act administrativ, ci echivalează că ocuparea efectivă a funcției și îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, care, ulterior, se materializează în acordarea drepturilor salariale corespunzător activității desfășurate. Prin urmare, achitarea către intimatul-reclamant a diferenței de drepturi bănești ar fi o pagubă în patrimoniul M.A.I. și, în același timp, o plată nedatorată către C., cât timp acesta nu a prestat activitățile corespunzătoare funcției pentru care a pretins sumele de bani aferente. A mai susținut recurentul M.A.I. că emiterea actului administrativ în actuala situație de fapt ar conduce la angajarea răspunderii juridice (disciplinară, materială, penală) a persoanelor care îl avizează ori îl semnează. Cât privește obligarea M.A.I. la acordarea dobânzii legale aferente diferenței dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite pentru funcția de ofițer specialist II-prevenire, afirmă recurentul-pârât M.A.I. că o astfel de dobândă nu a fost stabilită printr-o convenție, iar instituția în cauză nu poate fi pusă în întârziere, nefiind în culpă pentru neachitarea drepturilor pretinse de către intimatul-reclamant, cât timp nu există un cadrul legal care să permită numirea acestuia în funcția respectivă. În concluzie, susține recurentul-pârât că nu poate fi stabilită în sarcina M.A.I. obligația de achitare a unor drepturi bănești și nici acordarea unor dobânzi legale, în absența unui temei legal. 4. Apărările formulate în cauză 1. Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant I.G.S.U. la recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne s-a solicitat admiterea căii de atac declarate de această parte litigantă, fiind considerată eronată soluția primei instanțe, în motivarea căreia au fost regăsite argumente contradictorii, iar pe fond, au fost încălcate normele de drept material, fiind analizate excepțiile invocate prin raportare la Legea nr. 188/1999, în loc de a fi avute în vedere normele statuate în Legea nr. 80/1995, lege care nu derogă de la norma generală, regăsită în cuprinsul Legii nr. 554/2004. A precizat intimatul I.G.S.U. că înțelege să achieseze la toate criticile formulate de recurentul-pârât M.A.I. 2. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-reclamant C., acesta a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantul-pârât I.G.S.U., fiind legală sentința atacată, cu obligarea acestei instituții la plata cheltuielilor de judecată aferente. A arătat intimatul-reclamant că soluția pe care o poate adopta instanța de control judiciar, în raport de motivele de casare invocate de către recurent, respectiv prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în situația admiterii recursului și casării hotărârii atacate, nu poate fi alta decât cea a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În privința pretinsei contradictorialități între considerentele sentinței recurate, arată intimatul-reclamant că este nefondată această critică, fiind respectate prevederile art. 425 alin. (1), lit. b) C. proc. civ., fără a fi identificate elemente de contradictorialitate nici în considerente, nici între considerente și dispozitivul sentinței atacate. Mai precizează intimatul C. că anularea concursului se putea dispune doar pentru motivele arătate la art. 38 alin. (1 2 ) din O.M.A.I. nr. 665/2008, însă niciunul dintre motivele prevăzute în acest text normativ nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul I.G.S.U., iar presupusa neconcordanță a întrebării nr. 16 cu tematica și bibliografia de concurs nu constituie un element de nulitate a proceselor-verbale de finalizare a concursului, întrucât comisia de concurs le-a supus întocmai și legal măsurilor care au fost luate de către comisia de soluționare a contestațiilor. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține intimatul-reclamant că judecătorul fondului a reținut corect că raportul juridic dedus judecății este unul specific funcției publice, iar Legea nr. 188/1999, ca lege specială în raport de Legea nr. 554/2004, nu prevede efectuarea unei proceduri prealabile sesizării instanței de contencios administrativ, cu excepția cazului în care se solicită anularea actului administrativ de eliberare din funcția publică. De altfel, arată intimatul C. că nici Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu prevede o procedură prealabilă cu privire la finalizarea unor concursuri de promovare a cadrelor militare, iar pe de altă parte, chestiunea efectuării procedurii prealabile vizează aplicarea unor norme procedurale, nu de drept material. Se mai susține prin întâmpinare că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă refuzul celor doi pârâți de a-și îndeplini obligațiile legale ce le revin referitoare la acordarea drepturilor rezultate din promovarea concursului pentru ocuparea postului de ofițer specialist II-prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situații de urgență "Vlașca" al județului Giurgiu-Serviciul Prevenire, astfel că, indiferent de pretextul pentru care aceștia refuză acordarea respectivului drept, procedura prealabilă nu este obligatorie în această situație, conform prevederilor art. 2 alin. (2) și ale art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În privința cererii subsidiare din calea de atac a recursului, referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată, a susținut intimatul-reclamant că soluția de respingere a recursului presupune culpa procesuală a titularului căii de atac, astfel că nu-i poate fi acordată acestei părți litigante o soluție de admitere a acestei solicitări, referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată în fond, putând fi dispusă doar obligarea părții care a pierdut la cheltuieli de judecată aferente căii de atac declarate în cauză. 3. Prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant C., acesta a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondat, menținerea sentinței civile pronunțată în cauză ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. A susținut intimatul-reclamant că, din perspectiva dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., în situația admiterii recursului, soluția pe care o poate da instanța de recurs, în raport de criticile formulate, nu poate fi alta decât cea a trimiterii cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe. Pe fondul recursului, arată intimatul C. că, în ceea ce privește criticile recurentului M.A.I. referitoare la drepturile bănești pe care acesta a fost obligat să le achite pentru tergiversarea finalizării concursului promovat de intimatul-reclamant, acestea i se cuvin, ca efect al soluției de admitere a acțiunii sale din cererea conexă și de obligare a pârâților la emiterea ordinului de numire în funcție. A susținut intimatul C. că recurentul-pârât M.A.I. este singurul responsabil de tergiversarea finalizării acestui concurs, întrucât nu a invocat un motiv de nulitate a acestuia, ci o neregularitate ce a constat într-o presupusă întrebare greșită, fără a indica un temei de drept care ar fi impus anularea concursului în situația descoperirii acestei nereguli de către Corpul de control al M.A.I.. A mai susținut intimatul-reclamant că i se cuvin drepturile salariale aferente funcției de ofițer specialist II de la data împlinirii termenului de 30 de zile de când a fost declarat admis la concurs, termen prevăzut prin O.M.A.I. nr. 665/2008, plus dobânda legală, pentru a cărei acordare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 13/2011. 4. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă D. au fost reiterate apărările regăsite în cuprinsul întâmpinărilor formulate de intimatul-reclamant C., fiind redundant a se relua susținerile în fapt și în drept pentru care această parte litigantă a solicitat respingerea ambelor recursuri declarate în cauză, ca nefondate. 5. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât E. a solicitat respingerea, ca nefondate, a ambelor recursuri declarate în cauză, susținând că instanța judecătorească trebuia să analizeze în ce măsură se impunea, în concret, anularea actelor contestate, prin raportare la efectele deja produse și la consecințele ce s-ar fi putut ivi în cazul menținerii acestor acte. În privința propriei situații juridice, susține intimatul-pârât că, indiferent de soarta întrebării cu nr. 16, în sensul acordării sau nu a punctajului aferent acesteia, tot ar fi întrunit punctajul de promovare, iar pentru ocuparea postului pentru care a candidat nu s-au înregistrat concurenți cu note apropiate de nota de promovare, respectiv nota

Chiar dacă au fost invocate prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cerința prejudiciului nu numai că nu există, dar s-ar crea tocmai prin anularea actelor contestate. A mai făcut trimitere intimatul-pârât la principiul potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria-i culpă, iar anularea proceselor-verbale nu conduce la însăși anularea concursului, actele fiind ulterioare organizării acestui concurs. Se mai arată că metodologia cu prinsă în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 nu prevede, pentru comisia de concurs, atribuții legate de rezolvarea unor sesizări în cursul etapei de corectare, iar existența unei întrebări eronate în grila de concurs a produs efecte față de toți participanții, remediul fiind contestația prevăzută de art. 7 alin. (2) și (3) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008. În consecință, afirmă intimatul E. că anularea proceselor-verbale nu se justifică sub aspectul oportunității, în condițiile în care revenirea la situația anterioară contestațiilor nu ar modifica rezultatul final, iar un interes real nu se identifică, cât timp au existat candidați care au promovat concursul deja organizat. 6. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât B., acesta a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, instanța de fond reținând corect că a fost respectată metodologia de concurs, prevăzută prin Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, iar comisia de soluționare a contestațiilor a adoptat o soluție permisă de normele legale incidente în organizarea acestui concurs, acordând un punctaj suplimentar de 0,5 puncte doar acelor candidați care au formulat contestație. A susținut intimatul-pârât că instituția contestatoare a concursului nu a reușit să indice dispozițiile legale încălcate de către comisia de soluționare a contestațiilor, situație care se regăsește și în cuprinsul raportului întocmit de către Corpul de Control al ministrului afacerilor interne, în care, de asemenea, lipsește indicarea punctuală a prevederilor legale încălcate în derularea concursului în discuție. Și în cuprinsul acestei întâmpinări s-a făcut referire la principiul potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria-i culpă, iar recurentele din cauză aveau posibilitatea să reglementeze în detaliu normele de organizare a unui concurs, pentru a fi soluționate adecvat posibile situații precum cea din prezentul dosar. Au fost depuse la dosar răspunsuri ale recurentului-reclamant I.G.S.U. la întâmpinările formulate de către intimatul-reclamant C. și de către intimații-pârâți E., B. și D., precum și răspuns al recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne la întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant C., aceste răspunsuri la întâmpinări cuprinzând, în esență, reluări ale criticilor aduse sentinței atacate în cuprinsul căilor de atac declarate în cauză. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de casare invocate, a criticilor formulate și a probelor administrate, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului declarat de reclamantul I.G.S.U. (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) și caracterul fondat al recursului declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante a) Asupra recursului declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au fost formulate de către recurentul-reclamant I.G.S.U. în legătură cu pretinsa identificare, în considerentele hotărârii atacate, a unor motive contradictorii ale primei instanțe, constând în faptul că, deși s-a reținut de către judecătorul fondului că existența unei întrebări eronate în grila de concurs s-a răsfrânt asupra tuturor participanților, totuși, s-a concluzionat că "nu sunt împărtășite susținerile reclamantului, conform cărora comisia de soluționare a contestațiilor ar fi acționat în mod discriminatoriu prin acordarea a 0,50 puncte doar candidaților care au formulat contestații". În opinia recurentului-reclamant I.G.S.U., prin acordarea unui punctaj de 0,50 puncte doar către candidații ce au formulat contestații, s-a produs o discriminare în raport cu ceilalți candidați, iar în urma acestui nou punctaj obținut, cei trei contestatori au întrunit baremul de promovare. În dezacord cu aceste aserțiuni ale recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că nu se identifică, din perspectiva criticată în calea de atac, motive contradictorii în formarea raționamentului logico-juridic ce a condus la pronunțarea soluției în primă instanță. Pentru situația identificării unei întrebări eronate în grila de concurs nu era prevăzută, în cuprinsul metodologiei aprobate prin Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, posibilitatea anulării întrebării și, în consecință, acordarea punctajului aferent acestei întrebări către toți candidații, astfel că, în raport de cadrul normativ existent la data concursului, acordarea unui punctaj de 0,50 puncte pentru întrebarea greșită în raport de tematică se putea realiza doar pentru cei care au uzitat de calea contestației, soluție firească ce rezultă din interpretarea și aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, în care se arată, în reglementarea atribuțiilor comisiei de contestații, că aceasta "ia în considerare exclusiv contestațiile cu privire la notarea/aprecierea propriei lucrări a candidatului." A mai susținut recurentul-reclamant, în cadrul criticilor subsumate aceluiași motiv de casare, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că nu poate fi de acord cu soluția pronunțată de judecătorul fondului, întrucât aceasta ratifică unele neregularități și menține validitatea unor acte administrative emise prin excedarea cadrului legislativ concretizat în Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Afacerilor Interne - Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, obligând, astfel, Ministerul Afacerilor Interne la numirea în funcție a unor persoane care, în lipsa acestor neregularități, nu ar fi atins pragul maxim de promovabilitate. În susținerea temeiniciei acestor critici, a trimis recurentul-reclamant la concluziile comisiei din cadrul Corpului de control al M.A.I., în care se arată că a fost identificat ca fiind eronat răspunsul la întrebarea 16 din grila de concurs, fără însă ca această comisie să dispună vreo măsură de soluționare a situației ivite și fără a sesiza conducerea I.G.S.U. despre aspectele constatate. Nici aceste critici formulate de către recurentul-reclamant nu sunt circumscrise vreuneia dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., judecătorul fondului prezentând în cuprinsul motivării sale argumente coerente, necontradictorii, cu trimiteri concrete la temeiurile de drept incidente în soluționarea cauzei. De altfel, recurentul-reclamant I.G.S.U., în pofida reproșurilor adresate soluției pronunțate de către judecătorul fondului, nu a indicat care ar fi fost normele legale punctual încălcate de către comisia de soluționare a contestațiilor și, ulterior, de către prima instanță, apte de a conduce la anularea actelor administrative contestate. Ceea ce a reținut cu deplin temei prima instanță și se confirmă în calea controlului judiciar este faptul că, la momentul organizării concursului din 2016, acesta era supus regulilor prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, în cuprinsul căruia erau reglementate atribuțiile fiecărei comisii constituite pe perioada desfășurării acestui concurs, atribuții ce au fost respectate întocmai. Așadar, criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate. Din perspectiva încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, a pretins recurentul-reclamant că nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 554/2004 în privința obligativității parcurgerii procedurii prealabile de către reclamantul C. în cererea de chemare în judecată conexă celei formulate de către reclamantul I.G.S.U.. Tot în cadrul acestui motiv de casare a criticat recurentul-reclamant soluția primei instanțe de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la plata diferenței dintre drepturile bănești cuvenite pentru funcția de ofițer și cele efectiv încasate, cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 30.04.2016, până la numirea efectivă în funcție, considerând că este nelegală această soluție. În referire la pretinsa nerespectare a prevederilor Legii nr. 554/2004, cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, reține Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, că cererea conexă, prin care intimatul-reclamant C. a solicitat obligarea intimatul-pârât M.A.I. la emiterea ordinului de numire a sa în funcția de ofițer, ca urmare a promovării concursului organizat la data de 29.03.2016, vizează raporturile de serviciu ale militarului în cauză, căruia îi sunt aplicabile, ca normă specială, prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Cât privește norma generală aplicabilă în cauză, aceasta nu este Legea nr. 554/2004, după cum eronat pretinde recurentul-reclamant I.G.S.U., ci Legea nr. 188/1999 privind funcționarul public, date fiind prerogativele funcției publice regăsite în raportul de serviciu al intimatului-reclamant C., în calitatea sa de subofițer în cadrul unei structuri a M.A.I., care s-a înscris la concursul organizat din sursă internă pentru funcția de ofițer specialist II, concurs pe care l-a promovat. Înalta Curte observă, în aceste condiții, că obiectul acțiunii judiciare din cererea conexă nu este supus condiției de a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, iar potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, nu era necesară parcurgerea acestei cerințe, excepția inadmisibilității cererii conexe fiind, astfel, corect respinsă, ca neîntemeiată, de către prima instanță. Cât privește criticile îndreptate împotriva soluției de obligare a pârâtului M.A.I. la plata diferențelor bănești cuvenite pentru promovarea în funcția de ofițer a intimatului-reclamant C., Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu are calitate procesuală în acest petit al cererii de chemare în judecată formulate de către titularul acțiunii conexe, nefiind parte în raportul juridic obligațional stabilit între alte subiecte de drept. Cum însă aceste critici se regăsesc și în cadrul recursului declarat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării căii de atac declarate de către această parte litigantă. În consecință, niciunul dintre argumentele invocate prin recursul declarat de reclamantul IGSU nu poate conduce la reformarea sentinței atacate, recursul acestei părți urmând a fi respins ca nefondat. 2. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne Criticile recurentului-pârât M.A.I. au fost subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Sub un prim aspect, acestea au vizat aspectele de nelegalitate ale concursului organizat la data de 29.03.2016, susținând recurentul-pârât că este nelegală sentința primei instanțe de validare a acestui concurs, cât timp s-a constatat de către structura abilitată pentru a face verificări în cauză, din cadrul M.A.I., că întrebarea nr. 16 din grila de concurs era greșită, în sensul că, la elaborarea acesteia au fost avute în vedere prevederile art. 27 din O.M.A.I. nr. 712/2005 (care făcea referire la instructajul periodic), prevedere legală ce a fost abrogată prin O.M.A.I. nr. 786/2005, în cadrul căruia, la art. 17 1 se făcea referire la "instructajul specific locului de muncă". Distinct de aspectul necontestat al existenței unei întrebări cu răspuns eronat, formulat în neconcordanță cu modificările și completările aduse Ordinului MAI nr. 712/2005 prin Ordinul M.A.I. nr. 786/2005, se reține că atribuțiile conferite fiecăreia dintre comisiile constituite pentru derularea concursului din data de 29.03.2016 sunt cele stabilite prin Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, de aprobare a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Afacerilor Interne, iar prevederile din actul normativ anterior menționat nu sancționează cu nulitatea o situație de natura celei reținute în cauza de față. În raport de prevederile art. 7 alin. (3) din anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, comisia de soluționare a contestațiilor a fost legal învestită doar cu soluționarea contestațiilor formulate de către candidații nemulțumiți de notare, astfel că reținerea caracterului eronat al uneia dintre întrebări (întrebarea nr. 16) a produs drept consecință firească acordarea unui punctaj de 0.50 pct. doar către cei trei contestatori, fără a fi posibilă acordarea acestui punctaj aferent întrebării anulate către toți candidații din concurs, în absența unor prevederi legale sau regulamentare care să prevadă această consecință. Potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din metodologia prevăzută în Anexa nr. 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, "(C)andidații pot contesta numai notele la propriile lucrări", iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) din același act normativ, "(C)omisia de soluționare a contestațiilor ia în considerare exclusiv contestațiile cu privire la notarea/aprecierea propriei lucrări a candidatului." Împrejurarea că, prin acordarea acestui punctaj către cei trei candidați, aceștia au îndeplinit condiția de promovabilitate, obținând nota 7, nota minimă prevăzută de art. 35 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 665/2008, nu poate, de asemenea, să conducă la invalidarea concursului, în condițiile în care comisia de soluționare a contestațiilor și-a respectat atribuțiile legale iar comisia de concurs nu avea, printre prerogativele sale, posibilitatea de a anula o întrebare cu răspuns eronat, după parcurgerea probei scrise de către candidați. Soluția firească, impusă de metodologia în vigoare la momentul organizării concursului, respectiv 26.03. 2016, era aceea de a fi soluționate contestațiile formulate, ocazie cu care s-a anulat întrebarea nr. 16, al cărei răspuns a fost reținut ca greșit formulat, consecința fiind cea a acordării punctajului aferent acestei întrebări către fiecare dintre cei trei contestatori. De altfel, prevederile art. 7 alin. (1) din metodologia de concurs sunt clare, arătând, ca atribuții ale comisiei de contestații, pe cele de "soluționare a contestațiilor candidaților cu privire la notarea/aprecierea probei/probelor examenului/concursului, depuse în termen de maximum 24 de ore de la afișarea rezultatului". În absența unui temei legal care să conducă la invalidarea concursului, având în vedere și împrejurarea că au existat candidați care au promovat acest concurs indiferent de caracterul eronat al întrebării nr. 16, ce a fost anulată cu efecte doar pentru cei trei contestatori în cauză, Înalta Curte reține că nu poate fi dispusă măsura anulării acestui concurs, o astfel de soluție fiind contrară normelor stabilite prin metodologia cuprinsă la Anexa nr. 2 din O.M.A.I. nr. 665/2008, cu efecte injuste pentru cei ce au fost declarați câștigători ai acestui concurs. De altfel, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1 2 ) din Ordinul nr. 655/2008, "(Î)n situația în care, în urma verificărilor efectuate în condițiile alin. (1), se constată nerespectarea procedurilor privind organizarea și desfășurarea concursurilor, neîndeplinirea de către candidați a condițiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs și/sau de recrutare în volum incomplet, întreaga documentație se restituie unității organizatoare, motivat corespunzător, în vederea verificării aspectelor semnalate și/sau, după caz, sesizării instanței de contencios administrativ." Nu poate fi asimilată situația existenței unei întrebări eronate din grila de concurs cu nerespectarea procedurilor privind organizarea și desfășurarea concursului, cât timp se confirmă că fiecare dintre comisiile implicate și-a îndeplinit atribuțiile stabilite legal. În referire la criticile recurentului-pârât M.A.I. privind obligarea sa, în favoarea intimatului-reclamant C., la plata diferenței dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite pentru funcția de ofițer specialist II-prevenire, cu dobânda legală aferentă, de la data de 30.04.2016 și până la numirea efectivă în funcție, reține Înalta Curte caracterul lor fondat, ce determină admiterea recursului M.A.I. și reformarea sentinței atacate sub acest aspect. Validarea legalității concursului promovat de către intimatul-reclamant C. are ca efect numirea sa în funcția pentru care a candidat, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în litigiul de față, ordinul de numire neputând fi emis retroactiv, ci doar pentru viitor. Corelativ emiterii ordinului de numire vor fi exercitate atribuțiile specifice acestei funcții de către titularul postului ocupat în cadrul I.S.U. Vlașca, prin concursul organizat de recurentul-reclamant I.G.S.U., ceea ce determină salarizarea corespunzătoare noii funcții, de ofițer specialist II-prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Vlașca" al județului Giurgiu-Serviciul prevenire. Nu pot fi acordate sumele solicitate cu titlul de diferențe dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru funcția în care a promovat, cât timp nu a fost emis ordinul de numire, iar intimatul-reclamant nu a exercitat atribuțiile cuvenite acestei funcții, pentru care salarizarea trebuie să corespundă cu activitățile îndeplinite. Pentru acest capăt de cerere din acțiunea conexă formulată de către reclamantul C. va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, soluția primei instanțe urmând a fi reformată în sensul respingerii, ca neîntemeiat, a petitului referitor la plata drepturilor bănești solicitate de la data de 30.014.2016, până la numirea efectivă în funcție. b) Temeiul de drept al soluției pronunțate În aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.G.S.U. și va admite recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, consecința fiind aceea a casării în parte a sentinței recurate. În rejudecare, instanța de control judiciar va respinge capătul de cerere din acțiunea conexă privind obligarea pârâtului M.A.I. la plata drepturilor bănești și a dobânzilor aferente acestora, solicitate de către reclamantul C., ca neîntemeiat, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.