ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3771/2020

Ședința publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672 din data de 09 decembrie 2016, prin care s-a constatat trecerea plutonierului major A., din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Căpitan Dumitru Croitoru" al județului Sibiu, în corpul ofițerilor, cu gradul militar de sublocotenent, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Căpitan Dumitru Croitoru" al Județului Sibiu, iar în susținerea capătului principal de cerere, a invocat excepția de nelegalitate a Notei - raport nr. x/24.09.2013 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, aprobată de către ministrul afacerilor interne.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 18.04.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne anularea parțială a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672 din 09.12.2016 în ceea ce privește data de la care se constată trecerea reclamantei în corpul ofițerilor, precum și în privința gradului militar acordat, obligarea pârâtului la modificarea ordinului în sensul constatării trecerii reclamantei plutonier major A., în corpul ofițerilor cu gradul militar de locotenent începând cu data de 29.03.2015. ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Căpitan Dumitru Croitoru" al județului Sibiu; obligarea pârâtului la plata de daune-interese compensatorii în cuantum de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferite și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă din data de 26.09.2017 Tribunalul Sibiu a admis excepția conexității și a conexat dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Sibiu la dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 4499/22.11.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Afacerilor interne, ca neîntemeiată și excepția de nelegalitate a Notei-Raport nr. x/24.09.2013, ca inadmisibilă.

Totodată, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâții A. și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca neîntemeiată și a fost obligat reclamantul la plata către pârâta A. a sumei de 4500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne în ceea ce privește cererea conexă și, pe cale de consecință, s-a respins cererea conexă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 4499/22.11.20017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs atât recurenta-reclamantă A., cât și recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. Recursul reclamantului-pârât Ministerul Afacerilor Interne

Prin recursul declarat, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pctr. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea excepției de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și, pe cale de consecință, să se dispună anularea Ordinului MAI nr. II/100672/09.12.2016.

În motivarea recursului, în esență, a arătat următoarele:

- în mod greșit, instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a notei-raport nr. x/24.09.2013, făcând o aplicare eronată a disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se impunea efectuarea unei analize proprii, în raport de motivele de nelegalitate invocate, instanța nefiind ținută de soluția pronunțată într-o altă cauză;

- respingând ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a notei raport, instanța de fond, încălcând principiul legalității, a menținut Ordinul MAI nr. II/10672/2016, deși trecerea în corpul ofițerilor și numirea pe o funcție de ofițer a recurentei- reclamante s-a dispus în baza unei note-raport nelegale, emisă în baza unui temei legal inexistent din punct de vedere juridic;

- în mod greșit instanța de fond a reținut puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 270/08.03.2016 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1542/24.10.2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, în condițiile în care în cauza dedusă judecății nu se pune în discuție chestiunea tranșată în dosarul în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești menționate, instanța având obligația de a judeca fondul cauzei.

3.2. Recursul declarat de recurenta-reclamantă A.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă, în raport de criticile încadrate în disp. art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., a învederat că instanța de fond a soluționat în mod greșit atât excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Afacerilor Interne, în ceea ce privește cererea principală, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne, în ceea ce privește cererea conexă, fiind încălcate disp. art. 36 C. proc. civ. și art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În opinia recurentei-reclamante, în raport de dezlegările date în dosarul nr. x/2015, având ca obiect validarea concursului organizat în perioada 26 - 29.01.2015 pentru încadrarea pe postul vacant de ofițer I la structura de securitate din cadrul Inspectoratului Situațiilor de Urgență Sibiu, calitatea procesuală de a emite ordinul administrativ de trecere a recurentei-reclamante în corpul ofițerilor și de numire în funcție aparține Ministrului Afacerilor Interne, iar nu Ministerului Afacerilor Interne.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 31.05.2018, recurenta-reclamantă A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-reclamant Ministerului Afacerilor Interne, reiterând circumstanțele cauzei.

În esență, a arătat că soluția de inadmisibilitate dată de instanța de fond asupra excepției de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013 este legală, întrucât motivele de nelegalitate au fost tranșate definitiv în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, impunându-se cu putere de lucru judecat și în litigiul de față.

În subsidiar, în situația în care se va aprecia că a fost soluționată în mod greșit excepția de inadmisibilitate, a învederat că neconstituționalitatea O.U.G. nr. 77/2013 nu afectează în niciun fel validitatea notei-raport, dimpotrivă, face inaplicabile dispozițiile normative restrictive ce priveau încadrarea posturilor vacante din sectorul public, condiții restrictive care au fost respectate la momentul emiterii notei-raport nr. x/24.09.2013, revenindu-se după declararea neconstituționalității la situația anterioară mai permisivă.

În ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672/09.12.2016 a subliniat legalitatea soluției instanței de fond în raport de efectul pozitiv al lucrului judecat care presupune că aspectele litigioase dezlegate într-un litigiu anterior se impun într-un litigiu subsecvent, fără a putea di contrazise.

4.2. Prin întâmpinarea depusă de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne la data de 06.06.2017 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-reclamantă A., arătând, în esență, că autoritatea publică, în sensul disp. art. .2 din Legea nr. 554/2004, este Ministerul Afacerilor Interne, iar nu ministrul. În opinia recurentei-reclamante, ministrul este persoană fizică și ocupă o funcție de demnitate publică, nefiind el însuși autoritate publică în sensul legii.

4.3. Prin întâmpinarea depusă la data de 06.06.2018, intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență a învederat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu are competență în anularea/modificarea ordinului contestat în cadrul cererii conexe.

În ceea ce privește cererea principală, a arătat că se impune respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă întrucât calitatea procesuală activă aparține Ministrului Afacerilor Interne, entitate juridică obligată să valideze concursul în litigiu.

Totodată, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-reclamant MAI, apreciind că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea legii, atât în ceea ce privește soluția dată excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013, cât și asupra fondului cererii principale.

Prin Rezoluția din 21.11.2018 a completului investit cu soluționarea cauzei s-a fixat termen de judecată în ședința publică de la 08.04.2020, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursurilor, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106/20.09.2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13.09.2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului Ministerul Afacerilor Interne este nefondat, iar recursul reclamantei A. este fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672 din 09.12.2016, prin care s-a constatat trecerea recurentei-pârâte-reclamante A., având funcția de plutonier major în corpul ofițerilor, cu grad militar sublocotenent, invocând și excepția de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Prin cererea conexă înregistrată la data de 18.04.2017, recurenta-reclamantă a solicitat, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne, anularea parțială a Ordinului nr. II/10672/09.12.2016, în cea ce privește data la care se constată trecerea recurentei-reclamante în corpul ofițerilor, precum și în privința gradului militar acordat și obligarea emitentului să menționeze data de 29.03.2015, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Căpitan Dumitru Croitoru" al județului Sibiu și, totodată, să plătească recurentei-reclamante daune interese compensatorii în cuantum de 10.000 RON, reprezentând c/valoarea prejudiciului moral suferit.

În acest context, se impune precizarea că între recurenta-reclamantă A., recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne și intimatul Ministrul Afacerilor Interne s-a mai purtat un litigiu ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, având ca obiect validarea concursului organizat în perioada 26 - 29.01.2015 pentru încadrarea pe postul vacant de ofițer I la structura de securitate din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Sibiu, emiterea actului administrativ de trecere a reclamantei A. în corpul ofițerilor, numirea în funcție a acesteia ca urmare a promovării concursului și obligarea la plată a diferențelor salariale cuvenite, precum și la plata daunelor interese compensatorii.

Prin sentința civilă nr. 270/08.03.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1542/24.10.2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, a fost admisă acțiunea reclamantei A., a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să valideze concursul organizat în perioada 26-29.01.2015 pentru încadrarea pe postul vacant de ofițer I la Structura de securitate din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Sibiu și a fost obligat Ministrul Afacerilor Interne să emită actul de trecere a reclamantei în corpul ofițerilor și de numire în funcție.

Având în vedere pronunțarea acestei hotărâri, a fost emis Ordinul M.A.I nr. II/10672/09.12.2016 prin care s-a constatat, începând cu data de 24.10.2016, trecerea plutonierului major A. din Inspectoratul General pentru Situații de Urgență "Căpitan Dumitru Croitoru" al Județului Sibiu în corpul ofițerilor cu gradul militar de sublocotenent, ca urmare a promovării concursului organizat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Căpitan Dumitru Croitoru" Sibiu, urmând să fie numită în funcție, potrivit competenței.

Soluționând cauza, Curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013, reținând că impactul acestui act administrativ asupra validării procedurii de concurs reprezintă o chestiune litigioasă tranșată definitiv, care nu poate fi supusă unei noi analize.

Asupra cererii de anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672/2016 a reținut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al dezlegărilor date prin sentința civilă nr. 270/2016, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2015, iar în privința cererii conexe, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne, autoritatea publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, fiind Ministerul Afacerilor Interne și nu Ministrul Afacerilor Interne.

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Recursul recurentului-reclamant Ministerul Afacerilor Interne

O primă critică formulată de către recurentul-reclamant vizează soluția dată de instanța de fond asupra excepției de nelegalitate a Notei-raport nr. x/2013, notă care, în opinia recurentei-reclamante este emisă în baza unui temei legal inexistent din punct de vedere juridic, întrucât actul normativ sub incidența căruia a fost dată - O.U.G. nr. 77/2013 - a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că prin Nota-raport nr. x/24.09.2013 a fost aprobată încadrarea postului de ofițer I în cadrul structurii de securitatea ISU Sibiu, organizându-se concurs pentru ocuparea postului vacant în anul 2013, procedura fiind reluată și în cursul anilor 2014 și 2015 datorită nepromovării concursului în etapele anterioare.

Legalitatea emiterii acestei note a fost examinată și în cadrul primului litigiu purtat între părți, respectiv dosarul nr. x/2015, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că respectiva notă prin care a fost aprobată organizarea concursului în vederea ocupării funcției în cauză a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii sale, iar împrejurarea că actul normativ în baza căruia a fost emisă nota-raport - O.U.G. nr. 77/2013 a fost declarat neconstituțional nu este de natură să afecteze legalitatea notei-raport, acesta continuând să producă efecte juridice până la atingerea scopului pentru care a fost emisă, în lipsa unei manifestări de voință în sensul revocării sau anulării acesteia.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant MAI, dezlegarea dată acestui aspect litigios se impune și în prezenta cauză, ca urmare a efectului pozitiv al lucrului judecat.

Aceasta întrucât, art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă", reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat.

În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Or, în speță, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că motivele pentru care recurenta-reclamantă a solicitat admiterea excepției de nelegalitate, respectiv emiterea notei-raport în baza unui act normativ declarat neconstituțional ulterior emiterii notei, reprezintă o chestiune litigioasă tranșată definitiv într-o judecată anterioară, astfel încât cea de-a doua instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra aceleiași chestiuni, ci ea constituie o premisă demonstrată pe care nu o poate ignora.

Aceleași considerente care vizează efectul pozitiv al lucrului judecat se impun și în ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/10672/09.12.2016 care reprezintă modalitatea de punere în executare a sentinței civile nr. 270/8.03.2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, rămasă definitivă prin Hotărârea Curții de Apel Alba-Iulia nr. 1542/24.10.2016.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că criticile formulate cu privire la soluția dată asupra cererii de anulare a ordinului sus arătat se întemeiază în totalitate pe pretinsa nelegalitate a Notei-raport nr. x/24.09.2013.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul ordinului, acesta a fost emis ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, instanța analizând atât argumentele invocate în susținerea solicitării de validare a concursului și de emitere a ordinului contestat, cât și argumentele ce vizau nelegalitatea concursului organizat în baza Notei-raport nr. x/24.09.2013.

Așa fiind, câtă vreme în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, aspectele litigioase privind validarea concursului organizat în perioada 26 - 29.03.2015, în baza Notei-raport nr. x/2013 și obligarea autorității publice la emiterea actului administrativ de trecere în corpul ofițerilor au fost tranșate definitiv, aceste chestiuni nu mai pot face obiectul reevaluării judiciare în cadrul prezentului litigiu.

6.2. Recursul declarat de recurenta-reclamantă A.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă din cererea conexă vizează modul de soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale active a Ministerului Afacerilor Interne invocată în cererea principală, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne invocată în cererea conexă.

Asupra excepției lipsei calității procesuale active a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea unui act administrativ, Ministerul Afacerilor Interne justifică legitimarea procesuală activă, din perspectiva art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne invocată în cererea conexă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, devenind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile judecătorești ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".

În speță, instanța de control judiciar reține că chestiunea legitimării procesuale a Ministrului Afacerilor Interne a fost tranșată definitiv prin decizia civilă nr. 1542/24.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2015.

Astfel, în considerentele deciziei sus menționate se reține că Ministrul Afacerilor Interne a fost chemat în judecată pentru sancționarea obligației acestuia de a emite actul administrativ de trecere a reclamantei în corpul ofițerilor și de numire în funcție, obligație ce se subsumează competențelor acestuia prevăzute la art. 6 alin. (2) din Ordinul MAI nr. 665/2008 care are următoarele dispoziții:

"Ocuparea posturilor vacante prin modalitățile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) și d), precum și la lit. e) atunci când se organizează concurs/examen cu recrutarea candidaților din sursă externă sau prin trecerea agenților de poliție în corpul ofițerilor de poliție, respectiv a maiștrilor militari și subofițerilor în corpul ofițerilor se realizează cu aprobarea ministrului afacerilor interne, în condițiile prezentului ordin."

Existența unor atare competențe, conferă acestuia în calitate de titular al portofoliului de ministru legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, cererea reclamantei neputând a fi discutată și soluționată decât în contradictoriu cu titularul dreptului/obligației de aprobare a trecerii subofițerilor în corpul ofițerilor, care așa cum rezultă din textul normativ mai sus evidențiat este ministrul afacerilor interne.

Așa fiind, Înalta Curte constată că Ministrul Afacerilor Interne justifică legitimare procesuală pasivă în cererea conexă prin care se solicită modificarea Ordinului nr. II/10672/09.12.2018, sub aspectul datei la care se constată trecerea recurentei-reclamante în corpul ofițerilor, precum și în privința gradului militar acordat, ca fiind data de 29.03.2015 - data refuzului nejustificat de validare a concursului, iar nu data de 24.10.2016 menționată în ordin (data pronunțării deciziei nr. 1542/2016 a Curții de Apel Alba Iulia).

Constatând, așadar, că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea conexă prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne, fără a intra în cercetarea fondului acestei cereri, Înalta Curte va dispune trimiterea cererii conexe spre rejudecare la aceeași instanță.

Aceasta întrucât, în condițiile în care fondul nu este cercetat în faza procesuală anterioară, analiza legalității hotărârii în instanța de control judiciar - cu consecința modificării acesteia - nu este posibilă fără o cercetare prealabilă a fondului, incompatibilă cu structura recursului.

În raport de considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate din perspectiva criticilor formulate de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de către acesta, ca nefondat.

Găsind întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte în baza art. 497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat, va casa în parte sentința recurată numai în ceea ce privește soluția dată cererii conexe și va trimite cauza spre rejudecarea cererii conexe aceleiași instanțe, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 4499 din 22 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne și respingerea cererii conexe formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Afacerilor Interne, împotriva sentinței nr. 4499 din 22 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.