ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 noiembrie 2017, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne ("MAI", "Ministerul") și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Bucovina" al Județului Suceava ("ISU Suceava"), a solicitat:

- obligarea pârâților la emiterea actului administrativ de încadrare a reclamantei în postul de ofițer principal I la Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Bucovina" al Județului Suceava începând cu data de 1 ianuarie 2017;

- obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale corespunzătoare postului pe care reclamanta îl ocupă, începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la emiterea actului administrativ menționat;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 50 din 21 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne;

(ii) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Bucovina" al Județului Suceava, ca nefondată, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere și ca urmare a lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, pentru primul capăt de cerere.

Împotriva sentinței civile nr. 50 din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Recurenta-reclamantă susține că principiul securității raporturilor juridice impune ca regulile privind desfășurarea unui concurs/examen, care au fost stabilite prin anunț, să rămână aceleași pe toată durata desfășurării procedurii, pentru a asigura egalitatea de tratament a potențialilor concurenți. În consecință, autoritatea publică organizatoare nu poate refuza recunoașterea rezultatelor unui concurs desfășurat în condițiile prevăzute în anunț, pe motiv că ar fi trebuit să existe reguli suplimentare, despre care candidații nu au fost informați în prealabil.

În opinia recurentei, nu s-a produs o restrângere a ariei de selecție a candidaților, în condițiile în care selecția s-a făcut din 241 de specializări aferente domeniilor științe inginerești și științe sociale, reglementate de H.G. nr. 376/2016, în raport de cerințele postului, prevăzute de art. 26 din Ordinul MIRA nr. 665/2008 și de cerințele din anunțul de concurs, care prevede studiile necesare pentru ocuparea postului ca fiind cele din domeniile fundamentale "științe inginerești" și "științe sociale". Totodată, autoritatea organizatoare a concursului nu poate invoca eventuala restrângere a ariei de selecție, ci numai potențialii candidadți, care ar fi fost vătămați. În ceea ce o privește, recurenta-reclamantă arată că îndeplinește condițiile legale prevăzute de pct. I și II din anunțul de concurs nr. x/24.10.2016.

Susține recurenta-reclamantă că art. 34 alin. (2) din Ordinul nr. 665/2008 prevede că proba practică de evaluare a aptitudinilor și cea de evaluare a performanțelor fizice nu sunt obligatorii. Anunțul de concurs nu prevedea susținerea unei probe practice, neobligatorii, ci a unei probe eliminatorii referitoare la evaluarea performanței fizice, pentru care comisia de concurs a stabilit baremul maximal pentru admis/respins, fără acordarea de note. Or, potrivit art. 6 și 10 din Metodologia - Anexa II la Ordinul nr. 665/2008, comisia de concurs are deplină competență în elaborarea subiectelor și baremelor de corectare/apreciere și notare, astfel încât, dacă această comisie a stabilit sistemul de notare, care a fost aplicat unitar, nu se poate reține o încălcare a art. 35 din Ordinul MIRA nr. 665/2008.

De altfel, arată recurenta, anexele 10A/B ale Ordinului MAI nr. 154/2004 prevăd că proba de educație fizică este eliminatorie, candidații fiind declarați "admiși" sau "respinși". Așadar, la stabilirea rezultatelor finale nu se face media între notele obținute la probele scrise și notarea admis/respins acordată la probele eliminatorii.

Mai arată recurenta că organizatorul concursului nu poate invoca o asemenea neregularitate, datorată propriei culpe, numai candidații participanți la concurs justificând interesul de a contesta sistemul de notare.

Printr-un alt rând de critici, recurenta-reclamantă apreciază că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 35 alin. (1) și (3) din Ordinul MIRA nr. 665/2008 și a încălcat dispozițiile art. 35 alin. (2) din același ordin, recurenta fiind singurul candidat care a obținut nota de promovare de minim 7, ceilalți candidați fiind respinși întrucât au fost notați cu 6 și 5, iar eventualele neregularități privind întocmirea dosarului de concurs nu pot fi imputate concurenților și nu pot constitui motiv de nerecunoaștere a rezultatelor concursului.

După cum rezultă din documentația anexată de pârâți la întâmpinare, documentele privind concursul au fost întocmite în cursul desfășurării acestei proceduri, recurenta indicând în acest sens procesul-verbal privind îndeplinirea condițiilor de participare de către candidații înscriși la concurs, tabelul nominal cu rezultatele obținute la probele fizice pentru ocuparea posturilor vacante, procesul-verbal al comisiei de concurs privind desfășurarea examenului scris, tabelul nominal cu rezultatele finale.

A mai arătat recurenta-reclamantă, contrar celor reținute de instanța de fond, că nu există o încălcare a art. 22 alin. (3) și art. 30 din Anexa 3 la Ordinul MIRA nr. 665/2008, pentru că această anexă privește metodologia organizării și desfășurării tutelei profesionale și cuprinde doar 8 articole.

Intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Bucovina" al Județului Suceava au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 20 ianuarie 2021, intimatul-pârât MAI a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în raport de prevederile art. 32 și art. 36 C. proc. civ., arătând că, prin pct. 44 al Legii nr. 101/2019 a fost modificat art. 45 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, competența de acordare a gradelor militare fiind atribuită șefilor unităților Ministerului Afacerilor Interne care au calitatea de ordonatori de credite. Prin urmare, la acest moment, în eventualitatea admiterii acțiunii, Ministerul Afacerilor Interne nu ar mai avea competența legală necesară pentru a emite ordinul de trecere a reclamantei în corpul ofițerilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile reclamantei referitoare la aria de selecție a candidaților, în raport de pregătirea de bază (cerința studiilor absolvite cu diplomă de licență), vor fi respinse, ca nefondate.

Potrivit art. 26 alin. (2) lit. a) din Ordinul MIRA nr. 665/2008, anunțul de participare la concurs trebuie să prevadă "denumirea postului pentru care se organizează concursul și principalele cerințe ale acestuia, stabilite potrivit prevederilor din fișa postului.".

Prin anunțul nr. x din 24.10.2016, la capitolul II - "Principalele cerințe ale postului/atribuții", lit. a), a) fost prevăzută cerința de pregătire de bază:

"studii universitare de licență (ciclul I) sau studii superioare de lungă durată (absolvite anterior aplicării Legii nr. 288/2004) cu diplomă de licență sau echivalentă, în una din specializările cuprinse în domeniile fundamentale:

"Științe inginerești", "Științe sociale".

Or, conform fișei postului de ofițer I nr. x din 03.10.2016, respectiv fișa postului de ofițer principal I nr. x din 03.10.2016, la modulul B punctul 3.1 - pregătire de bază sunt prevăzute:

"Studii universitare de licență (ciclul I) sau universitare de lungă durată (absolvite anterior aplicării Legii nr. 288/2004) cu diplomă de licență sau echivalentă, într-una din specializările cuprinse în:

- domeniul fundamental de ierarhizare (DFI): Matematică și Științe ale Naturii, Științe ale comunicării; Științe Sociale; Științe inginerești;

- domeniile de ierarhizare (DI): Informatică, Științe ale pământului și atmosferei, Geografie, Geologie, Știința mediului, Științe juridice, Științe administrative, Științe militare, informații și ordine publică, Inginerie civilă;".

Așadar, cerințele vizând pregătirea de bază cuprinse în fișa postului, la care face trimitere art. 26 alin. (2) lit. a) din Ordinul MIRA nr. 665/2008, cuprind mai multe domenii de studii decât cele prevăzute în anunțul de participare, care limitează accesul la procedură doar concurenților deținători ai diplomelor de licență în specialitățile "științe inginerești" sau "științe sociale", fiind astfel excluși de la participarea la concurs potențialii candidați deținători ai unei diplome într-unul dintre celelalte domenii prevăzute de fișa postului.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei-reclamante, întemeiat pe dispozițiile H.G. nr. 376/2016, act normativ care reglementează Nomenclatorul domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2016-2017. Chiar dacă prin acest nomenclator este prevăzut un număr însemnat de specializări aferente domeniilor științe inginerești și științe sociale, problema în speță nu a reprezentat-o limitarea accesului la concurs a candidaților din interiorul unui anumit domeniu, ci limitarea accesului la concurs a candidaților din alte domenii de specializare, dintre cele prevăzute de fișa postului de ofițer I, respectiv de ofițer principal I. Ca atare, nu este relevant numărul de specializări din cadrul științelor inginerești sau științelor sociale pe care le puteau deține potențialii candidați, câtă vreme restrângerea ariei de selecție a candidaților s-a realizat prin înlăturarea de la procedura de concurs a candidaților specializați în alte domenii, respectiv Matematică și Științe ale Naturii, Științe ale comunicării, Informatică, Științe ale pământului și atmosferei, Geografie, Geologie, Știința mediului, Științe juridice, Științe administrative, Științe militare, informații și ordine publică.

Nefondate sunt și criticile reclamantei referitoare la proba de evaluare a performanței fizice.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Anexa 2 la Ordinul MIRA nr. 665/2008, evaluarea performanței fizice se face conform baremelor specifice prevăzute de ordinul ministrului internelor și reformei administrative privind activitățile de educație fizică și sport în Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în speță potrivit Ordinului MAI nr. 154/2004. Totodată, potrivit art. 35 alin. (2) din același ordin, "Nota de promovare a fiecărei probe de concurs este minimum 7,00, cu excepția probei fizice, la care notarea și promovarea se fac potrivit reglementărilor interne specifice în domeniu. Candidații care au promovat proba sunt declarați "admis", iar cei care nu au promovat sunt declarați "respins"".

Conform Ordinului MAI nr. 154/2004 și anexelor sale, inclusiv anexelor 10A/B invocate de recurenta-reclamantă, probele sportive sunt evaluate prin notare, în funcție de baremul întrunit de fiecare concurent, fiind declarat "admis" candidatul care a obținut pentru fiecare probă minim nota 5,00 și minim media notelor 6,00. Așadar, calificativul admis/respins nu poate fi acordat decât în urma notării performaței fiecărui candidat.

În cauză, evaluarea performaței sportive s-a făcut de către comisia de concurs doar prin declararea admis/respins, iar nu prin acordarea de note de la 1 la 10, nefiind respectate prevederile Ordinelor nr. 665/2008 și nr. 154/2004, anterior amintite. Chiar dacă, astfel cum susține recurenta, la stabilirea rezultatelor finale nu se face media între notele obținute la probele scrise și notarea admis/respins acordată la proba de evaluare sportivă, aceasta nu înseamnă că evaluarea performanței sportive se poate face în afara normelor legale care stabilesc metodologia de notare a candidaților.

Totodată, nu se poate reține nici argumentul recurentei-reclamante, referitor la atribuțiile comisiei de concurs, întrucât, deși comisia are deplină competență în elaborarea subiectelor și baremelor de corectare/apreciere și notare, aceste activități trebuie realizate în cadrul și cu respectarea limitelor prevăzute de dispozițiile Ordinului MIRA nr. 665/2008.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile recurentei pe marginea caracterului incomplet al documentației de concurs. Aceasta a susținut că documentația este corect și complet întocmită în timpul desfășurării concursului, dând drept exemplu o serie de înscrisuri (procese-verbale și tabele) depuse de pârâtul MAI împreună cu întâmpinarea. Înalta Curte reține că omisiunile reținute de prima instanță cu privire la documentația de concurs nu privesc înscrisurile menționate de recurentă în cererea de recurs, aflate la dosarul de fond, ci înscrisurile indicate în pagina a 9-a ultimul paragraf al sentinței recurate, aflate la dosarul de fond, care au fost întocmite în data de 06.07.2017 și comunicate Inspectoratului General pentru Situații de Urgență prin adresa nr. x/20.07.2017, în condițiile în care concursul s-a desfășurat în perioada octombrie - noiembrie 2016.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că intimatul-pârât MAI a constatat în mod corect că au fost încălcate prevederile Anexei nr. 2 la Ordinul MIRA nr. 665/2008, nefiind întocmite în timpul concursului borderourile prevăzute de art. 21 alin. (2) și art. 22 alin. (3) lit. c), d) și e) din această anexă, precum și procesul-verbal de consemnare a modului de desfășurare a examenului/concursului și a rezultatelor obținute de candidați, prevăzut la art. 6 alin. (1) lit. g) din Anexa nr. 2 la ordin, raportat la dispozițiile art. 35 din anexă, care stabilesc conținutul documentației de concurs.

Cât privește mențiunea din cuprinsul sentinței recurate, referitoare la încălcarea art. 22 alin. (3) și art. 30 din Anexa 3 la Ordinul MIRA nr. 665/2008, anexă care, susține recurenta, reglementează o metodologie diferită și are un alt conținut, Înalta Curte constată că indicarea Anexei 3, în locul Anexei 2, reprezintă o simplă eroare materială în redactarea hotărârii, având în vedere considerentele expuse în paragrafele anterioare, care susțin concluzia încălcării textelor de lege menționate și împrejurarea că normele materiale incidente cauzei, la care instanța de fond a făcut referire în mod constant, se regăsesc în Anexa 2 la ordin.

În fine, vor fi respinse și argumentele recurentei-reclamante pe marginea inexistenței culpei sale cu privire la neregularitățile referitoare la desfășurarea concursului și întocmirea dosarului de concurs. Este real că aceste vicii ale procedurii de selecție nu pot fi imputate candidaților, ci autorității organizatoare a concursului, dar nici nu pot fi constitui temei al validării concursului, în prezența deficiențelor grave sesizate și a încălcării prevederilor legale exprese.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în speță nu se decelează existența unui refuz nejustificat al pârâtului MAI de a emite actului administrativ de încadrare a reclamantei, atât timp cât concursul s-a desfășurat cu nerespectarea condițiilor de organizare prevăzute de prevederile legale incidente, afectând rezultatul procedurii. Pe cale de consecință, sentința recurată este legală și va fi menținută, consecutiv respingerii recursului declarat de reclamantă, care nu a prezentat în calea de atac critici care să conducă la reformarea soluției atacate.

În ceea ce privește argumentele invocate de intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne prin notele de ședință depuse la termenul de judecată, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, Înalta Curte constată că intimatul formulează o apărare nouă, bazată pe modificări legislative survenite în timpul judecării recursului și care nu pot fi primite, normele invocate neavând temporal vocația de a fi aplicabile judecății purtate în fond.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 50 din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.