ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4869/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.03.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne-Secretariatul General și Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală Management Resurse Umane, anularea Deciziei nr. 243299/S1 din 20.02.2019 emise de Secretariatul General al MAI prin care s-a soluționat nefavorabil cererea de înscriere în lista studenților absolvenți ai Facultății de Pompieri ai B. care urmează a fi propuși pentru obținerea gradului de ofițer precum și repartiția sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din România.

A mai solicitat obligarea pârâtului la emiterea unei decizii la nivelul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul MAI prin care să se constate că îndeplinește toate condițiile necesare înscrierii în lisa acordării gradului militar de ofițer, iar, la terminarea studiilor, includerea sa în lista de repartiție la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România.

La termenul de judecată din data de 26.06.2020, reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii introductive de instanță, în sensul că înțelege să modifice obiectul acțiunii și să extindă cadrul procesual, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâți a B. și a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și

- anularea actului administrativ nr. 243299/S1 din 20.02.2019 emis de Ministerului Afacerilor Interne prin Secretariatul General, prin care s-a dispus soluționarea nefavorabilă a cererii sale;

- obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne și B. să emită actele administrative legale prin care să constate că, în calitate de cetățean român cu domiciliul în România și absolvent al Facultății de Pompieri, îndeplinește toate condițiile necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de sublocotenet de pompieri și în lista de repartiție, conform mediei de absolvire, la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România și să dispună înscrierea sa în aceste liste, în vederea repartizării și încadrării;

- obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne și B. să îi recunoască și să îi acorde gradul militar de sublocotenet de pompieri și diploma de ofițer;

- obligarea pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să îl încadreze într-o funcție disponibilă din statul său de funcții, corespunzător gradului de sublocotenent de pompieri, absolvent, cu diplomă de licență, al Facultății de Pompieri din cadrul B..

1.2. Prin sentința civilă nr. 1265 din 4 decembrie 2020, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a pârâtei B. și a respins acțiunea în consecință față de acești pârâți.

A respins cererea modificată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne-Secretariatul General și Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală Juridică, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată.

A apreciat recurentul că instanța de fond a avut în vedere, în mod greșit, în exclusivitate, dispozițiile Protocolului încheiat între Ministerul Afacerilor Interne al României și Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind colaborarea și ajutorul reciproc în domeniul pregătirii cadrelor militare, semnat la București la 27 mai 1997 și care a fost abrogat, nu modificat, prin H.G. nr. 809/2016 care a aprobat un nou Protocol de cooperare, și clauzele contractului de studii universitare de licență nr. x/01.10.2015 pe care l-a încheiat cu B..

Prima instanță nu a analizat susținerile sale și nu a clarificat dacă examenele de admitere și celelalte probe (medicală, psihologică, sportivă) au fost susținute și desfășurate în baza înțelegerii avute cu Academia de Poliție și în mod identic cu candidații din România.

A învederat instanței că, în cadrul B. au fost înmatriculați și alți studenți (în afara celor din Republica Moldova) care nu au susținut examen de admitere, iar ulterior, la eliberarea diplomelor, includerea în lista de absolvire și repartizarea studenților în cadrul structurilor din Ministerul Afacerilor Interne s-a făcut în baza dreptului conferit de absolvirea cursurilor și promovarea examenelor de licență, și nu în baza procedurilor de înmatriculare în cadrul Academiei de Poliție (cu sau fără examen).

Prima instanță nu a ținut cont de dreptul său conferit de diploma de licență obținută ca urmare a promovării examenelor universitare din timpul anilor de studii și a promovării examenului de licență.

Mai mult, cererea de chemare în judecată vizează recunoașterea și acordarea drepturilor sale de cetățean român, cu domiciliul în România, conferite de calitatea de absolvent, cu diplomă de licență al Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție.

Conform dispozițiilor în vigoare, absolvenților cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor, respectiv absolvenților B. li se acordă primul grad de ofițer (agent de poliție sau sublocotentent de jandarmi sau pompieri) de către Ministerul Administrației și Internelor, condiție pe care o îndeplinește.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, pot fi ofițeri, maiștri militari sau subofițeri, în activitate, persoanele care au cetățenie română și domiciliul în țară, condiție pe care o îndeplinește.

Așadar, pentru orice cetățean român, cu domiciliul stabil în România, dreptul de a primi primul grad militar de ofițer și dreptul de a primi o repartiție în cadrul structurilor MAI-IGSU sunt date de calitatea de absolvent cu diplomă de licență al Facultății de Pompieri, și nicidecum nu pot fi influențate de modul în care s-a făcut admiterea și înmatricularea în această facultate.

De asemenea, nu mai are calitate/statut de militar în Republica Moldova, pentru că și-a stabilit domiciliul în afara hotarelor țării, fiind radiat din evidența militară a Republicii Moldova, conform adeverinței pe care a depus-o.

Nu se poate susține cu temei faptul că nu poate beneficia de dreptul de a primi gradul de ofițer, întrucât ar fi urmat cursurile Facultății de Pompieri fără să se fi supus rigorilor procedurilor de admitere în academie și pentru că nu ar fi fost recrutat de structurile beneficiare din cadrul MAI, fiind bine-cunoscută lipsa mare de personal din toate structurile Ministerului Afacerilor Interne.

Mai mult, drepturile conferite de legile române aplicabile nu pot fi anulate sau paralizate de dispozițiile Protocolului de colaborare din 1997 care sunt ineficiente și nici de cele ale Protocolului din 2016 care nu îi sunt aplicabile.

Potrivit art. 1 din Anexa nr. 7 la Ordinul MAI 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, raportul de serviciu al cadrului militar ia naștere odată cu acordarea primului grad militar, prin act administrativ emis potrivit competențelor de acordare a gradelor militare stabilite prin lege, ceea ce presupune că repartizarea într-o funcție corespunzătoare pregătirii militare este consecința directă a acordării gradului militar și nu o activitate/măsură de sine stătătoare.

Înmatricularea într-o instituție de învățământ conferă exclusiv dreptul de a studia în anumite condiții însă doar absolvirea unei forme de învățământ, în modul prevăzut de lege (cu diplomă de bacalaureat, de licență etc.) conferă anumite drepturi civile sau militare, după caz. Înmatricularea nu poate garanta sub nicio formă absolvirea, în schimb absolvirea unei instituții de învățământ militar, care conferă drepturi legale, trebuie să garanteze exercitarea acestora în mod legal, egal și fără niciun fel de discriminare pentru toți absolvenții.

Chiar dacă înmatricularea în B. a studențior proveniți din Republica Moldova s-a făcut fără a mai susține examen de admitere în cadrul acestei instituții, nu înseamnă că el nu ar fi îndeplinit condițiile de înmatriculare, respectiv să fie apt din punct de vedere medical, psihologic, fizic, de vreme ce aceste aspecte au fost verificate la Academia de Poliție din Republica Moldova, acolo unde a susținut și un examen de admitere la materiile matematică și fizică, la fel ca și studenții din țară.

Deși a solicitat B. să depună copia dosarului său pentru a se constatata că examenele și probele de admitere au fost identice cu cele din România, pârâta nu s-a conformat, motivând că a fost trimis în Republica Moldova. A solicitat administrarea acestei probe pentru a se constata că toate examenele, probele și procedurile pe care le-a urmat prin intermediul Academiei de Poliție din Republica Moldova au fost identice cu cele urmate de candidații din țară.

Nu poate fi primit refuzul de a-i soluționa favorabil cerere pe faptul că nu ar exista prevederi și posibilități legale pentru repartizarea absolvenților pregătiți pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova la o structură a Ministerului Afacerilor Interne din România, de vreme ce pregătirea universitară și militară de 4 ani în specializarea Instalații pentru construcții-pompieri este una unitară pentru toți studenții, indiferent de modalitatea de recrutare și înmatriculare, după cum reiese din actele dosarului și după cum a confirmat pârâta Academia de Poliție.

Astfel, în opinia sa, pentru orice cetățean român, cu domiciliul stabil în România, dreptul de a primi o repartiție în cadrul structurilor MAI-IGSU și dreptul de a primi primul grad militar de ofițer (sublocotenent) sunt date de calitatea de absolvent cu diplomă de licență al Facultății de Pompieri și nicidecum nu pot fi influențate de modul în care s-a făcut admiterea și înmatricularea în această facultate.

Deși pârâtul Ministerul Afacerilor Interne afirmă că nu ar exista prevederi și posibilități legale pentru repartizarea absolvenților pregătiți pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova la o structură a Ministerului Afacerilor Interne din România, nu a invocat și nu indică actele normative care ar interzice acest lucru, în afara Protocolului de colaborare semnat la 23 mai 1997 abrogat prin H.G. nr. 809/2016.

Pârâtul MAI nu ține cont de drepturile legale și de interesele sale legitime și garantate de Constituția României, de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, de Legea nr. 1/2011 a educației naționale, de H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea B., de Regulamentul nr. x/27.06.2018 privind Activitatea profesională a studenților din B., de O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare. Dimpotrivă, pârâtul a invocat dispozițiile unui act normativ care nu era în vigoare la data la care a dobândit calitatea de student al Academiei de Poliție, în anul 2015, și care nu poate retroactiva.

În calitate de cetățean român, cu domiciliul în România, și de absolvent al Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție, cu diplomă de licență, nu poate fi supus niciunei discriminări față de colegii săi de facultate români, chiar dacă pentru admitere și înmatriculare a urmat procedurile de selecție agreate de Statul Român prin Ministerul Afacerilor Interne și de Academia de Poliție desfășurate, însă, în Republica Moldova, în baza unui protocol de colaborare încheiat în anul 1997 și care a fost abrogat prin H.G. nr. 809/2016 de aprobare a noului protocol.

În continuarea susținerilor sale, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt și demersurile pe care le-a întreprins, precizând faptul că a obținut cetățenia română în data de 23.01.2003, împreună cu întreaga familie, având calitatea de cetățean român cu domiciliul în Republica Moldova.

La data de 07.08.2015, a fost declarat admis la C. a MAI din Republica Moldova în vederea transferului în cadrul Facultății de Pompieri a B..

Ulterior, din considerente pro-românești, și-a stabilit domiciliul permanent în România, și la data de 20.11.2018 a depus cerere la Registratura Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul MAI, solicitând a fi inclus în lista studenților din România ca urmare a deciziei sale de a-și continua activitatea pe teritoriul României.

A solicitat a se avea în vedere faptul că angajamentul luat de Ministerul Afacerilor Interne din România prin Protocolul de cooperare încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova în domeniul formării personalului, intrat în vigoare la data de 26.10.2016, de a nu acorda grade militare și locuri de muncă, se referă în mod generic la absolvenții din Republica Moldova, fiind evident faptul că interdicția asumată de Ministerul Afacerilor Interne din România are în vedere cetățenii din Republica Moldova, cu domiciliul în Republica Moldova, trimiși la școlarizare de instituțiile militare din Moldova și care au calitatea/statutul de militar în conformitate cu dispozițiile legale din Republica Moldova.

Însă, el nu mai are calitate/statut de militar în Republica Moldova, întrucât și-a stabilit domiciliul în afara hotarelor țării și a fost radiat din evidența militară a Republicii Moldova, astfel că nu poate obține grad militar și loc de muncă/repartiție în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova.

Refuzul de a i se acorda primul grad de ofițer, sublocotenent de pompieri, ca urmare a absolvirii Facultății de Pompieri și a promovării examenului de licență, constituie o acțiune de discriminare în raport cu colegii săi, absolvenți și cetățeni români cu domiciliul în România, contrar O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

A mai precizat recurentul că în lege se menționează, ca și condiție obligatorie pentru acordarea primului grad de ofițer, absolvirea cu diplomă de licență a studiilor unei instituții de învățământ superior militar și nicidecum condiția ca absolventul să fi fost înmatriculat într-un anumit fel (cu examen de admitere sau fără).

De altfel, există mai multe categorii de studenți care au urmat/urmează cursurile instituțiilor de învățământ militar fiind admiși/înmatriculați fără să fi susținut examene de admitere, între care amintește beneficiarii Ordinului MAI nr. 35/19.03.2014.

Singurul lucru care îl diferențiază de ceilalți colegi este faptul că nu a semnat angajamentul prevăzut de art. 91

1

din Legea nr. 80/1995, prin care se obligă că va lucra în cadrul MAI pentru o perioadă de 10 ani de la data nașterii raportului de serviciu, însă este dispus să semneze un astfel de angajament. A beneficiat de toate drepturile de care au beneficiat colegii studenți români, respectiv cazare, hrană, ținute și echipamente, bursă, procese și echipamente de studiu etc. potrivit contractului de studii universitare de licență nr. x/01.10.2015.

Astfel, nu se poate susține cu temei că nu poate beneficia de dreptul de a primi gradul de ofițer întrucât ar fi urmat cursurile Facultății de Pompieri fără a se fi supus rigorilor procedurilor de admitere în academie și pentru că nu ar fi fost recrutat de structurile beneficiare din cadrul MAI.

Fiind bine-cunoscută lipsa mare de personal din structurile MAI este lipsit de logică un refuz de emitere a actului administrativ/a ordinului de acordare a primului grad de ofițer. Acordarea gradului de sublocotenent de pompieri prin ordin/act administrativ de către MAI trebuie să aibă ca și consecință firească și legală acordarea unui loc de muncă, respectiv repartizarea pe un post corespunzător, pus la dispoziție de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Referitor la Protocolul de cooperare dintre MAI din România și MAI din Republica Moldova aprobat prin H.G. nr. 809/2016 nu îi este aplicabil de vreme ce a susținut examenele de admitere și a fost înmatriculat în B. în anul 2015, anterior intrării în vigoare a acestuia.

3.1. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că recurentul nu face altceva decât să reia susținerile și apărările formulate în legătură cu starea de fapt judecată pe fond, instanța de recurs fiind ținută doar de chestiunile de drept care afectează hotărârea primei instanțe.

Chiar dacă Protocolul încheiat între Ministerul de Interne al României și Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind colaborarea și ajutorul reciproc în domeniul pregătirii cadrelor semnat la București la 27 mai 1997 și-a încetat valabilitatea ca urmare a închierii Protocolului de cooperare în domeniul formării profesionale încheiat între Ministerele Afacerilor Interne ale celor două state din 28 aprilie 2016 aprobat prin H.G. nr. 809/2016, conform art. 13 alin. (7) din actul normativ menționat, încetarea valabilității protocolului nu va aduce atingere obligațiilor asumate de părți în desfășurarea activităților aflate în curs de derulare în Planul anual de cooperare.

Scopul încheierii celor două protocoale a fost acela de colaborare în ceea ce privește pregătirea studenților Academiei de Poliție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în instituțiile Ministerului Afacerilor Interne al României, fără instituirea niciunei obligații a statului român cu privire la acordarea gradelor militare și asigurarea locurilor de muncă sau repartiția acestora în structurile subordonate MAI din România.

Pentru anul 2015, când a fost înmatriculat recurentul, la Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție "Al. I. Cuza", Ministerul Afacerilor Interne din România a aprobat prin Dispoziția DGMRU nr. II/804 din 07.04.2015 un număr de 35 de locuri pentru IGSU, 5 locuri pentru pregătirea studenților din Republica Moldova și 10 locuri pentru pregătirea studenților palestinieni.

MAI nu are posibilitatea legală de a soluționa în mod favorabil cererea reclamantului, iar IGSU are competență de repartizare doar pentru absolvenții școlarizați în beneficiul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, conform cifrei de școlarizare aprobate de conducerea MAI.

3.2. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că dispozițiile legale invocate de recurent nu conferă acestuia vreun drept legitim de a fi încadrat de Ministerul Afacerilor Interne din România, atâta timp cât a susținut concurs și a fost admis pe locurile pregătite pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova.

De asemenea, contrar susținerilor recurentului, acesta avea sarcina de a arăta care ar fi dreptul legal apreciat ca fiind vătămat și care sunt dispozițiile legale nesocotite.

La data admiterii recurentului în cadrul C. din Chișinău, era în vigoare Protocolul încheiat de MAI al României și MAI al Republicii Moldova semnat la 23 mai 1997, în virtutea căruia, recurentul, student al C. Chișinău a fost trimis la formare în România. Este evident, astfel, că recurentul nu a fost recrutat pentru nevoile instituțiilor și structurilor Ministerului Afacerilor Interne din România.

Referitor la criticile recurentului, că instanța de fond ar fi reținut în mod greșit incidența dispozițiilor Protocolului încheiat la 23 mai 1997, atât Protocolul încheiat în 1997, cât și cel încheiat în anul 2016 au prevederi similare, neinstituind în sarcina MAI din România obligația de a-l încadra. Recurentul a fost pregătit de o instituție de învățământ din România pentru nevoile structurilor de ordine publică din Republica Moldova, urmând ca după absolvire să fie repartizat pe tipuri de armă de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

MAI din România s-a angajat să suporte doar cheltuielile de studii ale studenților din Republica Moldova, fapt care nu echivalează cu asumarea sau instituirea obligației de acordare a gradelor sau de încadrare a acestor studenți în cadrul structurilor MAI din România.

Recurentul, deși are cetățenia română, a fost acceptat la studii în România ca și cetățean moldovean, care a susținut un concurs de admitere la o instituție de învățământ superior din Republica Moldova, în baza protocolului de colaborare dintre cele două state.

Recurentul nu a susținut concurs pentru admiterea în cadrul B., ci a susținut examenul de admitere la C. din Chișinău și a fost trimis la formare în baza Protocolului de cooperare dintre cele două state, fapt care nu presupune că a fost recrutat pentru nevoile instituțiilor și structurilor Ministerului Afacerilor Interne din România.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. După cum s-a consemnat la pct. 2 al prezentei decizii, recurentul-reclamant susține, în esență, că prima instanță nu a ținut cont de dreptul său conferit de diploma de licență obținută ca urmare a promovării examenelor universitare din timpul anilor de studii și a promovării examenului de licență, nefiindu-i recunoscute și acordate drepturile sale de cetățean român, cu domiciliul în România, conferite de calitatea de absolvent, cu diplomă de licență al Facultății de Pompieri din cadrul B..

Înalta Curte, fără a relua considerentele primei instanțe, pe care le validează, apreciindu-le a fi corecte, față de susținerile recurentului, reține următoarele.

Recurentul-reclamant a fost înmatriculat în cadrul B. pe unul dintre cele 5 locuri pentru cetățenii din Republica Moldova, fără a susține examen de admitere.

După cum s-a arătat, de altfel, și în motivele de recurs, examenele de admitere și celelalte probe (medicală, psihologică, sportivă) le-a susținut în cadrul C. Chișinău, fiind declarat admis în cadrul acestei instituții de învățământ.

4.2. Aspectul invocat de recurent, că prima instanță nu ar fi clarificat dacă examenele de admitere au fost susținute și desfășurate în baza înțelegerii avute cu B. și în mod identic cu candidații din România, nu prezintă nicio relevanță în cauză.

La baza înscrierii sale în cadrul Academiei de Poliție din România, în anul 2015, nu a stat vreo înțelegere între cele două instituții de învățământ cu privire la probele de admitere, respectiv ca acestea să fie identice sau nu, ci a stat Protocolul de colaborare între MAI al României și MAI al Republicii Moldova privind colaborarea și ajutorul reciproc în domeniul pregătirii cadrelor semnat la 23 mai 1997, la București, prin care, s-a prevăzut că, anual, un număr de cursanți din Republica Moldova erau pregătiți în cadrul instituțiilor de formare profesională din structura MAI din România.

Aspectul dacă probele de admitere pentru candidații înscriși la cursurile C. din Republica Moldova ar fi fost sau nu identice cu probele de admitere pentru candidații înscriși la B. din România nu interesează în cauză. În cadrul protocolului semnat în 1997 s-a prevăzut că selecționarea și repartizarea pe tipuri de armă a studenților vor fi efectuate de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, fără a se condiționa în vreun fel, sub aspectul examenelor și probelor, modalitatea de admitere în cadrul Academiei de Poliție din Republica Moldova pentru studenții care ar fi urmat să fie pregătiți în România. Art. III din protocol stipula că studenții selecționați vor fi înmatriculați fără a mai susține examenul de admitere.

De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurentului, în sensul că instanța de fond a avut în vedere în mod greșit dispozițiile Protocolului semnat în 1997, abrogat la prin H.G. nr. 809/2016 de aprobare a unui nou protocol de colaborare, pentru că, după cum mod corect s-a reținut în sentința recurată, înmatricularea sa pe locurile pentru cetățeni din Republica Moldova a fost în cursul anului 2015, când încă era în vigoare Protocolul semnat în 1997.

De altfel, indiferent de care dintre cele două protocoale ar fi fost aplicabil în ceea ce privește situația recurentului, condițiile de înmatriculare și de repartizare ulterioară, la finalul studiilor, erau aceleași. Selecționarea studenților care urmau să fie formați în cadrul B. s-a făcut/se face de Ministerul Afacerilor Interne din Moldova pentru nevoile sale.

În raport cu cele arătate, nu pot fi avute în vedere nici susținerile recurentului, în sensul că în cadrul B. au fost înmatriculați și alți studenți fără examen de admitere care, ulterior, la absolvirea cursurilor, au fost repartizați în cadrul structurilor MAI pe baza dreptului conferit de promovarea examenului de licență, și nu în baza procedurii de înmatriculare.

Numărul de locuri scoase la concursul de admitere la B. se stabilește conform cifrei de școlarizare aprobate de Ministerul Afacerilor Interne din România, ținându-se cont și de numărul solicitărilor aprobate conform prevederilor Ordinului MAI nr. 35/2014 (invocat de recurent prin cererea de recurs) și a altor acte normative care stabilesc locuri pentru situații speciale.

Ordinul MAI nr. 35/2014 privește măsurile de sprijin acordate polițiștilor încadrați într-un grad de invaliditate și familiilor acestora, precum și familiilor polițiștilor decedați și stabilește condițiile pentru înmatricularea în instituțiile de învățământ ale MAI a copiilor aflați în întreținerea polițistului decedat sau polițistului rănit și nu are nicio legătură cu situația recurentului.

Cifra de școlarizare și, implicit, numărul de locuri la academie, inclusiv al celor aprobate potrivit ordinului menționat, se stabilește pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne din România.

4.3. În cauză nu se poate reține nici incidența art. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu referire la faptul că pot fi ofițeri în activitate persoanele care au cetățenie română și domiciliul în țară și că ar avea dreptul de primi gradul de ofițer în cadrul MAI din România.

Într-adevăr, recurentul are cetățenia română, însă, după cum a precizat în cererea de recurs, și la momentul înscrierii la cursurile C. din Chișinău, în anul 2015, avea și cetățenia română, pe care o dobândise la data de 23.01.2003.

Astfel, deși deținea și cetățenia română, a fost înscris la cursurile B. pe locurile fără examen stabilite pentru cetățenii din Republica Moldova, pe baza Protocolului semnat în anul 1997, pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova.

Prin urmare, la momentul absolvirii cursurilor Academiei de Poliție, nu putea fi repartizat alături de studenții români, care au dat examen și care au fost înscriși pe locurile scoase la concurs pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne din România.

De altfel, potrivit art. 17 din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea B. din cadrul MAI, la începerea studiilor universitare, studenții B. încheie angajamente cu MAI, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, prin care se obligă ca, după absolvirea Academiei, să-și desfășoare activitatea timp de 10 ani în cadrul MAI sau, după caz, al altor structuri similare, în funcție de nevoile acestui minister.

Or, la începerea studiilor universitare în cadrul acestei academii, dacă i-ar fi fost aplicabile aceste dispoziții, recurentul chiar ar fi fost obligat să încheie un asemenea angajament.

Însă, fiind înscris doar pentru formare/pregătire/școlarizare în cadrul acestei instituții selecționarea sa privind nevoile Ministerului Afacerilor Interne din Republica Moldova, nu a încheiat angajamentul, ci, după cum a constatat și prima instanță, la începerea studiilor, recurentul a semnat Contractul de studii universitare de licență nr. x/01.10.2015, conform căruia instituția de învățământ avea obligația emiterii diplomei de studii și, respectiv, suplimentului la diplomă.

De altfel, și angajamentul prevăzut de art. 91

1

din Legea nr. 80/1995, la care face referire recurentul că ar fi singurul aspect care l-ar diferenția de colegii săi, privește pe candidatul admis în instituțiile de formare ale MAI pentru nevoile acestui minister, nefiindu-i aplicabil.

Astfel, precizările recurentului, că nu mai are calitate/statut de militar în Republica Moldova, pentru că și-a stabilit domiciliul în România, nu pot schimba cu nimic situația sa juridică în ceea ce privește înmatricularea și absolvirea Academiei de Poliție din România pe locurile rezervate cetățenilor din Republica Moldova.

De asemenea, recurentul afirmă fără temei legal că drepturile conferite de legile române i-ar fi anulate de Protocolul de colaborare din 1997 sau de Protocolul din 2016, pentru că, în circumstanțele de fapt existente, nu precizează care ar fi legile române încălcate. După cum s-a consemnat mai sus, actele normative incidente nu-i conferă dreptul de a fi repartizat în rândul cadrelor Ministerului Afacerilor Interne din România.

Având în vedere că a fost înmatriculat în Academia de Poliție din România în calitate de cetățean al Republicii Moldova, pe locurile prevăzute pentru studenții selecționați de Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova pentru nevoile acestuia, îi sunt de deplin aplicabile dispozițiile protocoalelor în domeniu încheiate între cele două țări, protocoale care conțin dispoziții similare, indiferent de anul intrării în vigoare.

Astfel, Înalta Curte apreciază că prima instanță în mod temeinic a concluzionat că nu există nicio prevedere legală care să impună pârâtului Ministerul Afacerilor Interne din România repartizarea absolvenților pregătiți/școlarizați pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Deci, contrar alegațiilor recurentului, în cauză nu se poate reține încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime garantate de Constituția României sau de alte dispoziții legale (Legea nr. 80/1995, Legea 1/2011, H.G. nr. 294/2007) și nici existența unei situații de discriminare, care să fie sancționată potrivit O.G. nr. 137/2000.

Simpla sa nemulțumire vizând soluția instanței de fond, fără a preciza normele de drept material incidente încălcate prin hotărârea recurată, nu poate conduce la reformarea sentinței atacate, neputându-se reține încălcarea drepturilor sale în calitate de cetățean român.

Într-adevăr, legea prevede pentru acordarea primului grad de ofițer condiția absolvirii cu diplomă de licență a unei instituții de învățământ superior militar, însă, în ceea ce privește situația sa juridică, prezintă relevanță și modalitatea în care a fost înmatriculat în cadrul B., nu neapărat din perspectiva susținerii sau nu a examenului de admitere, ci din perspectiva locurilor pe care a fost înscris, locuri rezervate studenților din Republica Moldova, recrutați de Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova, care, potrivit protocoalelor încheiate, sunt pregătiți/formați în România pentru nevoile acestui minister.

În aceste condiții, aprecierile recurentului-reclamant, vizând lipsa de personal din structurile Ministerului Afacerilor Interne din România, nu pot fi avute în vedere, în condițiile în care dispozițiile legale nu-i conferă dreptul clamat, de a primi primul grad de ofițer în cadrul MAI din România, ca urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Pompieri din cadrul B. pe locurile rezervate cetățenilor din Republica Moldova.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, sentința recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1265 din 4 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.