ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2700/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Secretariatul General și M.A.I. - Direcția Generală Management Resurse Umane, a formulat contestație la decizia nr. x din 20 februarie 2019, emisă de Secretariatul General al Ministerului Afacerilor Interne, Direcția Generală Management Resurse Umane, solicitând ca, în urma probatoriului administrat, să se dispună de către instanță, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care:

- să se anuleze ca netemeinic și nelegal actul administrativ - decizia nr. x din 20 februarie 2019, emis de Ministerului Afacerilor Interne prin Secretariatul General, Direcția Generale de Management Resurse prin care s-a dispus soluționarea nefavorabilă a plângerii prealabile pe care a formulat-o, la cererea de înscriere în lista studenților absolvenți ai Facultății de Pompieri ai Academiei de Poliție "Al. I. Cuza", care urmează a fi propuși pentru obținerea gradului de ofițer și repartiția în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României;

- să fie obligată intimata la emiterea unei decizii la nivelul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prin care să constate că îndeplinește toate condițiile necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de ofițer la terminarea studiilor și includerea sa în lista de repartiție la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România.

Pentru termenul de judecată din 26 iunie 2019, reclamantul a înaintat cerere de modificare a cererii introductive de instanță, în sensul lărgirii cadrului procesual prin introducerea în cauză în calitate de pârâți și a Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" București și a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și modificării obiectului acțiunii în sensul:

- anulării ca netemeinic și nelegal a actului administrativ nr. x din 20 februarie 2019, emis de Ministerului Afacerilor Interne prin Secretariatul General, prin care s-a dispus soluționarea nefavorabilă a cererii sale de înscriere în lista studenților cetățeni români, cu domiciliul în România, absolvenți ai Facultății de Pompieri ai Academiei de Poliție "Alexandu Ioan Cuza", care urmează a fi propuși pentru obținerea gradului de ofițer precum și repartiția sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României;

- obligării pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" să emită actele administrative legale prin care să constate că, în calitate de cetățean român cu domiciliul în România și absolvent al Facultății de Pompieri, îndeplinește toate condițiile necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de sublocotenent de pompieri și în lista de repartiție, conform mediei de absolvire, la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România și să dispună înscrierea sa în aceste liste, în vederea repartizării și încadrării;

- obligării pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" să îi recunoască și să îi acorde gradul militar de sublocotenent de pompieri și diploma de ofițer;

- obligării pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să îl încadreze într-o funcție disponibilă din statul său de funcții, corespunzător gradului de sublocotenent de pompieri, absolvent, cu diplomă de licență, al Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza".

Prin sentința civilă nr. 302 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MAI - Secretariatul General și MAI Direcția Generală Management Resurse Umane, în favoarea Curții de Apel Suceava, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la 25 septembrie 2019 sub același număr.

La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2019 Curtea de Apel Suceava a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, cărora li s-a comunicat acțiunea introductivă și cererea de modificare a acesteia cu solicitarea de a formula întâmpinare, iar pârâților inițiali li s-a comunicat cererea de modificare cu solicitarea de a depune întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 15 din 10 februarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții M.A.I. - Secretariatul General, M.A.I. - Direcția Generală Management Resurse Umane, Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu sediul în sectorul 2 al municipiului București, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 15 din 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Codul de procedură, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că prin actul administrativ nr. x din 20 februarie 2019 i s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată în atenția MAI - Direcția Generală de Management Resurse Umane, prin care a arătat că întrunește toate condițiile legale necesare înscrierii în lista acordării gradului militar de sublocotenent de pompieri și în lista de repartiție, la o structură subordonată Ministerului Afacerilor Interne din România, totodată solicitând în acest sens constatarea condițiilor întrunite și înscrierea acestuia în aceeași categorie cu a colegilor săi, toți etnici români și care au beneficiat de aceeași educație și instruire. Apreciază că la această plângere prealabilă i s-a răspuns prin actul administrativ nr. x din 20 februarie 2019 în sensul că nu poate fi soluționată, mascând astfel un refuz nelegal, netemeinic și neargumentat în drept, invocând Protocoale inexistente la data înmatriculării sale în cadrul Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza.

Prin urmare, a solicitat încadrarea adresei de răspuns x din 20 februarie 2019, emisă de MAI - Direcția Generală de Management Resurse Umane, ca fiind act administrativ, supus direct controlului din perspectiva contenciosului administrativ, având toate caracteristicile unui astfel de tip de act, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Totodată, cu privire la capetele 2, 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată, a susținut că în mod greșit au fost apreciate de prima instanță ca fiind accesorii primului capăt de cerere, în condițiile în care acestea au legătură cu aceeași cauză, fiind toate capete de cerere principale care tratează datoriile legale ale fiecărui pârât în parte, în raport de situația de fapt incidentă.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a învederat că nici pârâtul MAI și nici instanța de fond nu au ținut cont de drepturile sale legale și de interesele sale legitime stabilite și garantate de Constituția României, de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, Legea învățământului nr. 1/2011, H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza, Regulamentul privind Activitatea Profesională a Studenților din Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" nr. x/27.06.2018, precum și O.G. nr. 137/2000 privind combaterea tuturor formelor de discriminare.

În raport de toate aceste acte normative și de situația de fapt incidentă, recurentul-reclamant a apreciat că nu se poate susține cu temei faptul că nu poate beneficia de dreptul de a primi gradul de ofițer întrucât ar fi urmat cursurile Facultății de Pompieri fără să se fi supus rigorilor procedurilor de admitere în academie și pentru că nu ar fi fost recrutat de structurile beneficiare din cadrul MAI. Prin urmare, acesta consideră că acordarea gradului de sublocotenent de pompieri, prin ordin/act administrativ de către Ministrul/Ministerul Afacerilor Interne trebuie să aibă ca și consecință firească și legală acordarea unui loc de muncă, respectiv repartizarea pe un post corespunzător, pus la dispoziție de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 iulie 2020, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 iulie 2020, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 iulie 2020, intimata-pârâtă Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, în sensul admiterii excepției inadmisibilității, iar în ipoteza în care se va aprecia că acțiunea introductivă este admisibilă, a solicitat respingerea recursului și, în consecință, respingerea acțiunii introductive față de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat de reclamantul A., în raport de actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, deși prin cererea de recurs se invocă formal și cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant se subsumează exclusiv motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că, recursul va fi analizat doar din această perspectivă.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (…)".

Așadar, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce privește un act administrativ unilateral, ci și în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, reținând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".

Litigiul dedus judecății în prezenta cauză a fost determinat de refuzul autorității pârâte de a soluționa favorabil cererea reclamantului A. privind înscrierea în lista studenților cetățeni români, cu domiciliul în România, absolvenți ai Facultății de Pompieri ai Academiei de Poliție "Alexandu Ioan Cuza", care urmează a fi propuși pentru obținerea gradului de ofițer precum și repartiția sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României.

Refuzul autorității, apreciat ca nejustificat de recurentul-reclamant, a fost exprimat prin intermediul Adresei emisă de autoritatea pârâtă sub nr. x/20.02.2019, reclamantul solicitând anularea acestei adrese.

Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că adresa menționată, deși emisă de o autoritate publică, nu are valoarea unui act administrativ, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte va reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat natura juridică și efectele produse de Adresa nr. x/20.02.2019, precum și soluțiile ce pot fi dispuse de instanța de contencios administrativ în cazul contestării acesteia.

Cercetând conținutul Adresei nr. x/20.02.2019 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantului, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi atacat în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Deși atât actele administrative tipice, cât și actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există și anumite diferențe de ordin procedural în ceea ce privește solicitările adresate instanțelor de judecată de către persoanele vătămate, precum și soluțiile ce pot fi dispuse în aceste cazuri.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat și "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluție procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanței de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluționării în termenul legal al unei solicitări ("tăcerea administrativă") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deși există un înscris ce conține exprimarea explicită a autorității de a nu soluționa cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acțiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorității la efectuarea prestației ce i-a fost refuzată.

Prin urmare, în ipoteza sesizării unui refuz nejustificat, odată cu analizarea temeiniciei poziției exprimate de autoritatea publică, instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va putea să oblige pârâta la eliberarea unui înscris sau la efectuarea unei operațiuni administrative, în cazul de față înscrierea reclamantului în lista studenților cetățeni români, cu domiciliul în România, absolvenți ai Facultății de Pompieri ai Academiei de Poliție "Alexandu Ioan Cuza", care urmează a fi propuși pentru obținerea gradului de ofițer precum și repartiția sa în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a României.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității acțiunii a fost în mod greșit admisă de instanța de fond, soluția pronunțată fiind netemeinică, iar recursul formulat de recurentul-reclamant A. este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ținând seama de argumentele expuse, având în vedere că, urmare a admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, prima instanță nu a judecat litigiul în fond și nu a soluționat celelalte excepții invocate în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 15 din 10 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.