Decizia nr. 175/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Circumstanțele cauzei; 1.1. Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iulie 2016, contestatoarea A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B., anularea Hotărârii Plenului B. nr. 858 din 26 mai 2016, prin care s-a respins cererea sa de recunoaștere a gradului profesional de Curte de apel, ca urmare a concursului organizat la 3 aprilie 2016, anularea parțială a Hotărârii Plenului B. nr. 42 din 21 ianuarie 2016, respectiv a dispoziției de la art. 1 prin care este stabilit numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016 și anume 150 locuri repartizate astfel: 50 locuri la curțile de apel și 100 locuri la tribunale; anularea parțială a Hotărârii Plenului B. nr. 92 din 28 ianuarie 2016, respectiv a disp. art. 2 și 3, prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016. Totodată, a solicitat obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concursul de promovare organizat la data de 3 aprilie 2016 și implicit promovarea sa pe loc, în grad profesional de curte de apel, începând cu 1 iulie 2016. În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că a participat la concursul pentru promovarea în funcție de execuție a judecătorilor din data de 3 aprilie 2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului B. nr. 42 din 21 ianuarie 2016 și nr. 92 din 28 ianuarie 2016 și a obținut mai mult decât media generală 7, așa cum impune art. 27 alin. (2) din regulamentul de concurs. A înaintat către B. o cerere de validare a rezultatului final obținut prin concurs și de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel (promovare pe loc), dar cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 585 din 26 mai 2016. Consideră contestatoarea că, această hotărâre este netemeinică și nelegală. Ceea ce contează pentru validarea rezultatului său este îndeplinirea condițiilor de notare impuse de art. 27 alin. (1) din Regulamentul de concurs, iar stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică din C., D., B., G., care este asimilat magistraților, inclusiv sub acest aspect. A mai susținut contestatoarea că din cuprinsul Hotărârii Plenului B. nr. 42 din 21 ianuarie 2016 se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor este condiționată de asigurarea finanțării corespunzătoare de către C. în calitatea sa de ordonator principal de credite. În aprecierea contestatoarei, modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, respectiv în limita unui număr de locuri (lăsat la latitudinea ordonatorului de credite), este discriminatoriu întrucât această categorie profesională a judecătorilor este dezavantajată, sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă. Întrucât legea sus amintită nu definește termenii folosiți, pentru a face distincția între aceștia, contestatoarea, în raport cu definițiile acestora din DEX, a arătat că diferența o face nu modalitatea de examinare, ci concurența, pentru că examenul nu presupune o competiție. Analizând și modul consecvent în care legiuitorul a folosit noțiunea de examen doar acolo unde se pretează, respectiv la situațiile care nu impun o concurență, în mod voit a acordat personalului de specialitate juridică din C., D., B., E., F. și din G. un drept la promovare mai favorabil decât magistraților cu care se asimilează. Se constată astfel că, pentru promovarea în funcții de execuție, toți magistrații, judecători și procurori, sunt obligați să participe la un concurs, însă, pentru promovarea în funcții de execuție, personalul asimilat magistraților susține doar examene. Promovarea pe loc nu presupune a priori existența unor locuri vacante la instanțele/parchetele superioare, la fel ca și în cazul asimilaților, magistraților creându-li-se un regim de promovare mai dezavantajos prin comparație. A susținut că aceasta este critica de nelegalitate a prevederii contestate din cuprinsul Hotărârii nr. 42 din 21 ianuarie 2016: caracterul discriminatoriu al acesteia prin raportare la o categorie socioprofesională asimilată în totalitate magistraților, respectiv personalul de specialitate juridică din cadrul C., D., B., E., F. și din G. Urmare acestui fapt, a invocat și excepția de neconstituționalitate a tezei finale din art. 45 din Legea nr. 303/2004 care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri („în limita numărului de locuri aprobat anual de B.”) pentru concursul de promovarea pe loc în funcții de execuție, prin raportare la art. 87 din Legea nr. 303/2004 și art. 16 din Constituție. De asemenea, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014 arătând că, prin instituirea în cazul magistraților a unui concurs chiar pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare față de categoria personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, adică a celor care copiază statutul magistraților. Aceasta deoarece asimilații magistraților trebuie doar să îndeplinească cumulativ anumite cerințe mult mai favorabile, după cum reiese din compararea condițiilor prevăzute de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, adoptat prin Hotărârea B. nr. 621/2006, pentru promovarea pe loc a magistraților, de Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenului de promovare în funcții de execuție a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul aparatului propriu al B. și al G., adoptat prin Hotărârea B. nr. 1260/2014, și de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului de promovare a personalului de specialitate juridică, cu funcții de execuție, asimilat judecătorilor și procurorilor, din C., adoptat prin Ordinul ministrului Justiției nr. 663/2007. Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza Regulamentului adoptat prin Hotărârea B. nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel (promovarea în grad de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind posibilă doar prin promovare efectivă la această instanță, potrivit unei reglementări distincte), totuși personalul asimilat judecătorilor și procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, deși o persoană care face parte din acest personal se asimilează, teoretic, magistraților, în concret, aceasta beneficiază de mai multe drepturi ori de privilegii. Urmare acestui fapt, tocmai pentru considerentul că statutul profesional al magistraților este identic (conform legii) cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, a solicitat contestatoarea aplicarea aceluiași regim de promovare cu cel instituit pentru acesta. A precizat că asimilarea acestui personal, conform dispozițiilor legale, este totală în tot ceea ce privește promovarea, cu singura diferență că acesta participă doar la examene, niciodată la concursuri. În cazul asimilaților, legea în mod expres prevede doar examen de promovare deși, pentru magistrați, un astfel de examen nu este prevăzut, fiind inadmisibil ca, practic, cel asimilat să beneficieze de un drept al celui la care a fost asimilat, în condiții mai favorabile. Așadar, în ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a accede la funcția de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu în favoarea celor care fac parte dintre cei asimilați magistraților, în detrimentul chiar al magistraților. De vreme ce personalul de specialitate juridică încadrat la instituțiile arătate mai sus este asimilat magistraților, nu se poate presupune decât că toți aceștia nu pot să evolueze și să se perfecționeze decât în cadrul unor repere profesionale similare, neexistând niciun motiv pentru conferirea unei mai mari îndreptățiri la promovarea corespunzătoare pentru instanțele sau parchetele superioare doar a asimilaților. Diferențierea nu se poate justifica pe considerente administrative, deoarece legea nu face nicio distincție în acest sens. 1.

La data de 29 august 2016, contestatoarea a formulat cerere adițională prin care a solicitat anularea Hotărârii Plenului B. nr. 420 din 26 aprilie 2016 de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, a judecătorilor organizat la data de 3 aprilie 2016 și, pe cale de consecință, anularea și a Hotărârii nr. 494 din 26 aprilie 2016 și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concursul de promovare și promovarea sa pe loc, în grad profesional de Curte de apel, începând cu data de 01 iulie 2016. 1.

Intimatul B. a formulat întâmpinare (fila 44) prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației raportat la natura juridică a actelor contestate și la procedura specială incidentă. Hotărârile nr. 42 și respectiv nr. 92/2016, constituie operațiuni premergătoare actului administrativ final, care se adoptă după încheierea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și anume hotărârile de validare a rezultatelor acestui concurs, potrivit art. 47 din Legea nr. 303/2004. În ceea ce privește cererea de anulare a Hotărârii nr. 585/2016 a Plenului B., intimatul consideră că aceasta nu poate fi analizată separat de hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 303/2004, aceasta din urmă fiind singura hotărâre care produce consecințe juridice. Motivele de nelegalitate privesc o pretinsă discriminare legislativă derivată tocmai din existența unui număr limitat de posturi scoase la concurs, în cadrul căruia trebuie să se încadreze candidații și nu pot fi invocate decât în raport cu Hotărârea Plenului B. nr. 420/2016. A mai arătat intimatul că este justificată rezonabil diferența de tratament în ceea ce privește promovarea în funcții de execuție, determinată de atribuțiile specifice, distincte ale celor două categorii de personal, de statutul diferit al acestora, de necesitatea finanțării posturilor din bugetul unor ordonatori de credite distincți. În ceea ce privește cererea de sesizare cu privire la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, criticat din perspectiva încălcării art. 138 din Constituția României, intimatul a solicitat respingerea cererii de sesizare ca inadmisibilă, având în vedere că nu există o legătură cu prezenta cauză. 1.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iulie 2016 în Dosarul nr. x/1/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea H. a solicitat în contradictoriu cu intimatul B., anularea Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 3 aprilie 2016 și, implicit promovarea sa pe loc, în grad profesional de curte de apel, începând cu data de 1 iulie 2016 și, implicit promovarea sa pe loc, în grad profesional de curte de apel începând cu data de 1 iulie 2016, conform art. 28 alin. (2) coroborat cu art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea B. nr. 621 din 21 septembrie 2006. În esență, contestatoarea arată că a participat la concursul menționat și a obținut nota finală 7,625 (8,00 la proba teoretică și 7,50 la proba practică), ceea ce reprezintă mai mult decât media generală 7 și respectiv, 5, la cele două probe de concurs, astfel cum impune art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs. Cu toate acestea, cererea sa adresată de B., de validare a rezultatului final și de promovare, prin recunoașterea gradului profesional de curte, a fost respinsă. Contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014, apreciind că cele două texte contravin disp. art. 124-126, 132 din Constituția României. 1.

Intimatul B. a formulat întâmpinare (fila 25 - Dosar nr. x/1/2016) la contestația inițială prin care a invocat excepția de conexitate cu Dosarul nr. x/1/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți, excepția inadmisibilității contestației, susținând că Hotărârea nr. 42/2016 și nr. 92/2016 sunt operațiuni premergătoare actului administrativ final reprezentat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului de promovare. Aceste hotărâri nu au trăsăturile caracteristice unui act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci este un act premergător în vederea organizării concursului. Pe fond, a arătat intimatul că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situații diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferit. Magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, intimatul B., cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 prin raportare la disp. art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2) din Constituția României, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. 1.

Prin Încheierea pronunțată la data de 13 decembrie 2016 în Dosarul nr. x/1/2016 a fost admisă excepția conexității invocată de intimatul B. și a fost conexat respectivul dosar la Dosarul nr. x/1/2016, reținându-se că între cele două cauze există o strânsă legătură, ambele vizând anularea Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016 a Plenului B. 1.

Prin Încheierea pronunțată la data de 26 ianuarie 2017 Înalta Curte a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 45 din Legea nr. 303/2004. A respins ca inadmisibilă cererea de suspendare cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 40 din O.U.G. nr. 83/2004. 2. Soluția și considerentele Înaltei Curți; 2.1. Excepția tardivității invocată de intimatul B. este întemeiată și va fi admisă, având în vedere disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora „hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată. (6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al B. și pe pagina de internet a B. în termen de 10 zile de la redactare. (7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet de 3 judecători”. Contestatoarele au solicitat anularea Hotărârii nr. 420/2016 și, respectiv, a Hotărârii nr. 494/2016 adoptate de Plenul B., având ca obiect validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor organizat la data de 3 aprilie 2016 și dispunerea promovării pe loc a judecătorilor menționați în anexă. Cele două hotărâri au fost publicate pe pagina de internet a B. la data de 26 aprilie 2016, respectiv 2 iunie 2016. Contestațiile au fost înregistrate de contestatoare pe rolul acestei instanțe la data de 11 iulie 2016, iar cererile adiționale (în ambele dosare), prin care se solicită anularea Hotărârilor Plenului B. nr. 420/2016 și nr. 494/2016 au fost înregistrate la 29 august 2016, ulterior expirării termenului de 15 zile reglementat de disp. art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, astfel că este fondată excepția tardivității contestației prin care se solicită anularea parțială a acestor hotărâri. 2.2. Excepția inadmisibilității contestațiilor formulate împotriva Hotărârilor Plenului B. nr. 42/2012 și nr. 92/2016 este fondată, urmând a fi admisă. În cauză s-a solicitat și anularea Hotărârilor nr. 42/2016 și nr. 92/2016 prin care au fost luate măsurile necesare organizării și desfășurării concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, stabilite a se realiza în cursul anului 2016. Este evident, în raport de cuprinsul hotărârilor menționate, că acestea au ca obiect măsuri necesare organizării și desfășurării concursurilor de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, constituind acte preparatoare necesare organizării, stabilirii condițiilor desfășurării concursurilor de promovare. În privința atacării/verificării legalității Hotărârii nr. 42/2016 și, respectiv, a Hotărârii nr. 92/2016 sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative, care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecății. Altfel spus, în cazul de față, legalitatea celor două hotărâri va putea fi verificată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai în cazul în care va analizată legalitatea hotărârii prin care B. a validat rezultatul concursului respectiv, pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor desfășurat la data de 3 aprilie 2016. Or, așa cum s-a arătat, contestațiile împotriva hotărârii de validare a rezultatelor concursului au fost tardiv formulate, astfel încât instanța nu poate proceda la examinarea legalității acestei hotărâri și nici a hotărârilor care au stat la baza emiterii acesteia. În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 42/2016 și a Hotărârii nr. 92/2016 adoptate de Plenul B. va fi respinsă ca inadmisibilă. 2.3. Contestatoarele au solicitat și anularea Hotărârii Plenului B. nr. 585/2016 prin care au fost respinse cererile acestora de recunoaștere a gradului profesional de curte de apel. Acest capăt de cerere este nefondat, având în vedere că cele două contestatoare s-au clasat în afara numărului de locuri aprobate pentru promovarea pe loc. Nu poate fi reținută susținerea că, pentru validarea rezultatului pe care l-au obținut la concurs contează doar îndeplinirea condițiilor de notare, câtă vreme, potrivit art. 1 din regulamentul de concurs, promovarea judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, Curți de apel se face numai prin concurs, organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de B. Art. 4 alin. (2) din același regulament stabilește că posturile scoase la concurs pentru promovare efectivă, respectiv posturile scoase la concurs pentru promovare pe loc se stabilesc de B., în mod distinct, iar art. 4 alin. (2) 2 prevede că la promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel național, corespunzător gradelor instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul (...). Numărul de locuri scoase la concurs se stabilește cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către B. ținând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicție pentru care se scot locurile la concurs și de necesitățile sistemului. Critica formulată de contestatoare vizează, în esență, aplicarea unui tratament discriminatoriu în privința formei de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor, prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraților, fiind criticate și supuse controlului de constituționalitate disp. art. 45 din Legea nr. 303/2004. Regulamentul concursului, care transpune dispozițiile legale sus menționate, este un act administrativ care nu a fost anulat, care își produce efectele juridice, astfel încât concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor se desfășoară în condițiile prevăzute de acesta, asupra constituționalității prevederilor legale pentru a căror punere în executare a fost adoptat acest regulament neavând competența a se pronunța instanța de judecată, ci Curtea Constituțională care a fost sesizată în acest sens. În consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondate contestațiile conexe formulate de A. și H., împotriva Hotărârii Plenului B. nr. 585/2016.