ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3799/2025

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 17.10.2022 sub numărul x/2022, reclamanta A., fost judecător la Tribunalul Suceava (pensionată începând cu data de 08.08.2018) în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava a formulat plângere împotriva adresei nr. x/2022 din 24.03.2022 emisă de Ministerul Justiției și a Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, solicitând revocarea/modificarea parțială a ordinului menționat, respectiv a art. 1, în sensul:

- recalculării și plății drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01.08.2016 și nu cu data de 30.12.2021, data ordinului contestat.

- înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin sentința nr. 1255 din data de 12.07.2024, instanța de fond a dispus:

Admite excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

Respinge cererea de chemare în judecată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, și Înalta Curți de Casație și Justiție, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fără să precizeze motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, cu motivarea că art. 1 din Ordinul contestat nr. 6245/C/2021, emis de Ministerul Justiției, nu produce efecte juridice față de reclamantă aceasta nefiind vizată de prevederile acestuia, deoarece este pensionară iar situația reglementată de art. 1 din acest act normativ, sunt vizate doar îndemnizațiile salariale ale judecătorilor și procurorilor în activitate, nicidecum și judecătorii și procurorii pensionari.

Apreciază recurenta că această gravă eroare judiciară, a fost comisă de către instanța de fond, pentru că nu a coroborat ordinul contestat cu prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, potrivit căruia pensiile de serviciu se actualizează procentual ori de câte ori se majorează îndemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional.

Susține recurenta că și în Legea nr. 303/2004, sub imperiul căreia a promovat acțiunea, la art. 85 alin. (2), se prevedea că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează anual, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate

De asemenea, arată recurenta că instanța trebuia să observe și să precizeze că în nici într-un articol din Ordinul contestat nr. 6245/C/2021, emis de Ministerul Justiției, nu se mentionează că, acesta vizează doar magistratii aflati în activitate sau nu se aplică magistratilor pensionari.

Intimatul-pârât Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că recurenta nu are calitate procesuală activă.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solcitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare a arătat că, recurenta este pensionară din data de 08.08.2018 astfel că, în mod corect instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Susține intimata-pârâtă că Ministerul Justiției gestionează doar plata drepturilor salariale ale personalului propriu, iar în prezent Înalta Curte de Casație și Justitie, în calitate de ordonator principal de credite asigură fondurile necesare desfășurării activității instanțelor judecătorești, inclusiv cheltuielile de personal pentru salariatii acestora, conform Legii nr. 304/2022.

Având în vedere calitatea reclamantei de pensionar și ținând seama de obiectul pretențiilor formulate, învederează că, în speță, a luat naștere un raport juridic de asigurări sociale între persoanele asigurate, în speță reclamanta și Casa Județeană de Pensii respectivă, grefat pe raportul juridic de muncă stabilit între angajatul devenit pensionar și Tribunalul Suceava care a calculat, reținut și declarat contribuția la asigurările sociale de stat.

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului și excepția nulității căii de atac pentru nemotivare iar pe fond, respingerea cererii de recurs, ca nefondată.

La întâmpinările formulate de intimatele-pârâte, a răspuns recurenta recalamantă precizând că a formulat cerere de recurs care este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care excepțiile invocate sunt neîntemeiate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă, pensionată începând cu data de 08.08.2018, a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat revocarea/modificarea parțială a art. 1 din Ordinului nr. 6245/C/2021 din 30.12.2021, în sensul recalculării și plății drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinului începând cu data de 01.08.2016 și nu cu data de 30.12.2021, data ordinului contestat și a înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) și art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cerere ce a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Prin cererea de recurs, instața constată că din memoriul de recurs depus de recurenta - reclamantă rezultă că aceasta evocă cu titlu de temei al demersului de exercitare a căii de atac, incidența, în opinia părții recurente - reclamantea art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și vor fi analizate în raport cu acestea.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte nu poate reține incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub niciunul dintre aspectele sale.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești.

În cauză, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 425 C. proc. civ., judecătorul de fond justificând argumentat soluția adoptată, susținerile recurentei nefiind întemeiate.

De semenea, în cuprinsul hotărârii recurate nu se constată nici situația motivării contradictorii sau existența unor motive străine de natura cauzei.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

Instanța de recurs reține că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entitățile care pot fi chemate în judecată, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Astfel, articolul 1 are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ, sfera subiectelor de sesizare a instanței, a persoanelor sau entităților care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni în contencios administrativ, trasând și coordonatele generale ale exercitării dreptului la acțiune. Condițiile generale de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv și justificarea unui interes, trebuie analizate în funcție de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecății, pentru că dreptul administrativ operează cu noțiunile de "capacitate de drept public" și de "capacitate administrativă", care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă.

În acest cadru, reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Definiția persoanei vătămate se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia are această calitate orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal. În acest sens, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim privat, definit în art. 2 alin. (1) lit. p) ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Noțiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noțiunea de "interes" în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Articolu 1 al Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale prevede următoarele:

Art. 1 - Începând cu data prezentului ordin, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și al curților de apel, precum și ale asistenților judiciari se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte reține că, potrivit preambulului Ordinului nr. 6245/C din 30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale, temeiul emiterii acestui ordin este, printre altele, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și în special dispozițiile alin. (6) al art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform cărora:

"în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022", Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, și Decizia nr. 55/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2020 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în considerarea căreia, "analiza jurisprudenței naționale relevă, (...) că deja au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive, care au recunoscut dreptul magistraților la o indemnizație calculată pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 RON, incidentă în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" și care îi vizează pe toți ordonatorii principali de credite din acest sistem";

Contestând hotărârea instanței de fond, recurenta - reclamantă a invocat și dovedit interesul legitim și calitatea sa procesuală activă, derivat din faptul că motivul cererii de chemmare în judecată a fost acela că urmărește obținerea stabilirii indemnizației sale pentru perioada 01.08.2016 - 08.08.2018, perioadă în care a îndeplinit funcția de judecător, să-i fie stabilită indemnizația pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 RON și fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Un alt motiv pentru care justifică interes și calitate procesuală activă este acela că ordinul contestat o prejudiciază în ce privește cuantumul pensiei sale, care se calculează în funcție de veniturile brute avute în activitate și se actualizează în funcție de nivelul indemnizațiilor magistraților în funcție.

Împrejurarea că, în cauză, s-a reținut că ordinul contestat vizează perioada ulterioară emiterii lui și reglementează salarizarea judecătorilor în funcție, condiție pe care reclamanta nu o mai îndeplinește fiind pensionată, concluzie însușită și folosită drept argument în soluția de respingere a acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, este nerelevantă, întrucât, în cauza de față, reclamanta formulează pretenții și în ce privește perioada în care deținea funcția de judecător, respectiv 01.08.2016 - 08.08.2018, motiv pentru care instanța de fond avea obligația analizării cererii pe fondul ei, respectiv a analizării legalității ordinului prin prisma motivelor arătate de reclamantă.

Prin urmare, interesul recurentei-reclamante și calitatea procesuală activă a reclamantei este, în mod evident, legitim.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1255 din 12 iulie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 iunie 2025.