ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3745/2025

Ședința publică din data de 25 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 368 din 13 martie 2025, Judecătoria Topoloveni a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Judecătoriei Sectorului 2.

Investită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 7662 din 28 mai 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale imvocată dn oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Judecătoriaei Topoloveni, a suspendat cauza și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Topoloveni, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de contravenție nr. x/19.03.2024, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1485 RON, respectiv cu avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. (1) din RAOUG nr. 195/2002 și art. 147 alin. (1) din RAOUG nr. 195/2002.

Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Împotriva actului sancționator menționat, petentul a formulat plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 04.01.2024.

Instanța are în vedere că prin dispozițiile articolului unic din Legea nr. 254/2023 a fost modificat conținutul art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că (1) Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

De asemenea, instanța reține că prin aceste prevederi se derogă de la regula generală cuprinsă în art. 32 alin. (1) O.G. nr. 2/2001, potrivit căreia plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Totodată, instanța constată că normele legale evocate din cuprinsul O.U.G. nr. 195/2002 au intrat în vigoare la data de 27.07.2023 și au caracterul unor norme de procedură. În egală măsură, instanța are în vedere prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după data intrării ei în vigoare.

Înalta Curte reține că în cauză se aplică art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002 în forma în vigoare la momentul înregistrării cererii, care stabilea competența alternativă de soluționare a plângerii contravenționale, în favoarea instanței în circumscripția căreia se află locul constatării faptei reținute în sarcina petentului ori a instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Având în vedere și dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă că revine petentului dreptul de a alege instanța pe care să o învestească cu soluționarea plângerii contravenționale, respectiv fie instanța de la domiciliul său, fie instanța în a cărei circumscripție a fost constatată fapta.

Înalta Curte reține că fapta a fost constatată în raza de competență a Judecătoriei Topoloveni, iar petentul, având dreptul de alegere, conform art. 116 C. proc. civ. a sesizat Judecătoria Topoloveni, având în vedere competența alternativă prevăzută de art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin urmare, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, după ce reclamantul sesizează una dintre instanțele deopotrivă competente potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, competența este câștigată, astfel încât nu poate fi înlăturată de către intimat sau de către instanță.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. și intimatul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.