ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1846/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 28 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 11.07.2023, petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție PV nr. x/08.09.2023 emis de intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Brașov și, în consecință, anularea sancțiunii contravenționale applicate prin acesta.
Prin sentința nr. 112 din data de 16 ianuarie 2024 Judecătoria Satu Mare, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de A. împotriva intimatului I.P.J. Brașov, având ca plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei Rupea.
Pentru a hotărî astfel, deși a reținut caracterul de normă specială al dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 față de norma generală reglementată de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) coroborată cu dispozițiile art. 129 pct. 3 C. proc. civ. (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă.
Întrucât, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, s-a constatat ca fiind competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, judecătoria în a cărei rază de competență teritorială a fost constatată contravenția, respectiv Judecătoria Rupea.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 301 din data de 4 martie 2024 Judecătoria Rupea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Brașov, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (forma în vigoare la data de 23.08.2023 - când a fost sesizată instanța de judecată), care reglementează o competență teritorială alternativă, petentul sesizând judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Din actele și lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal nr. x, încheiat la 9.08.2023 de către Inspectoratul de Poliție Județean Brașov - Serviciul Rutier, contestat în prezenta cauză, s-a aplicat petentului A., sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 870 RON, stabilită conform art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea contravențională, față de obiectul acesteia și prevederile legale incidente.
Astfel cum s-a precizat anterior, contravenția constatată și sancționată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare atât la data întocmirii procesului-verbal cât și la data introducerii plângerii contravenționale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul".
Articolul 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 anterior menționat a fost modificat în sensul instituirii, în locul competenței teritoriale absolute prevăzute inițial, a unei competențe teritoriale alternative de soluționare a plângerilor contravenționale pentru fapte reglementate și sancționate de acest act normativ special. Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituția României și art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Față de normele legale citate supra, aplicabile în raport cu data formulării acțiunii și având în vedere că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe DN13, km. 43, sectorul de drum dintre localitățile Rupea și Brașov, iar domiciliul petentului A. este în municipiul Satu Mare, competența teritorială de soluționare a prezentei plângeri contravenționale este una alternativă, fiind deopotrivă competente ambele instanțe, atât Judecătoria Satu Mare cât și Judecătoria Rupea.
Ținând cont de faptul că la data de 23.08.2023, data înregistrării plângerii contravenționale, dispozițiile articolului 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau competența teritorială alternativă, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul, iar petentul a optat pentru judecarea plângerii contravenționale de către instanța de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Satu Mare, aceasta a fost legal învestită și trebuia să păstreze cauza spre soluționare.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.