ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2024

Ședința publică din data de 21 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic 15-Poiana, jud. Sibiu, publicată prin anunțul nr. x din 30.01.2024 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004.

Prin sentința nr. 70 din 13 martie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și, în consecință, a dispus suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 15-Poiana, jud. Sibiu, publicată prin anunțul nr. x din 30.01.2024 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, hotărârea fiind executorie de drept.

Împotriva sentinței nr. 70 din 13 martie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a susținut că instanța a pronunțat soluția de suspendare a procedurii de atribuire a dreptului de gestionare a fondului cinegetic cu nesocotirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă.

În privința cazului bine justificat, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, ignorând succesiunea etapelor de atribuire stabilite de legiuitor. Astfel, atribuirea prin licitație (lit. c) trebuie organizată imediat după etapa atribuirii directe către gestionarii consacrați (lit. a), iar nu după atribuirea către gestionarii propuși de asociațiile de proprietari (lit. b).

Instanța a omis dispozițiile lit. c) și a) aplicat greșit ordinea legală a procedurilor, presupunând că ministerul ar fi trebuit să organizeze mai întâi atribuirea directă către gestionarul propus de reclamantă, ceea ce contravine normei expres prevăzute de Legea nr. 407/2006. Normele metodologice din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2020/2016 confirmă această succesiune, întrucât la art. 7 și art. 11 alin. (1) se prevede că procedura de licitație intervine anterior oricărei atribuiri directe către gestionarul propus de asociații, în cazul în care fondul nu a fost atribuit anterior.

Astfel, recurentul-pârât susține că instanța de fond a motivat măsura suspendării pe un argument greșit din punct de vedere legal, ceea ce exclude existența unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, se arată că aceasta nu a fost demonstrată în mod concret de intimata- reclamantă.

Argumentele instanței privind atribuirea către un terț pentru o perioadă îndelungată nu justifică caracterul urgent și ireparabil al prejudiciului. Dimpotrivă, potrivit art. 18 alin. (2) din Contractul-cadru de gestionare, ministerul poate înceta unilateral contractul de gestionare rezultat din licitație, în cazul în care instanța admite acțiunea pe fond și constată că intimata (sau gestionarul propus) are dreptul de a obține atribuirea.

Prin urmare, nu există un risc ireversibil, întrucât în ipoteza admiterii acțiunii, fondul poate fi reatribuit în condițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

Intimata-reclamantă nu are calitatea de gestionar, ci de asociație de proprietari, iar propunerea unui gestionar nu conferă automat dreptul de a încheia contractul, astfel că prejudiciul invocat este ipotetic, iar beneficiile gestionării nu pot fi presupuse ca certe.

Prin urmare, recurentul-pârât consideră că instanța de fond a reținut greșit îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendare, pronunțând o soluție contrară prevederilor legii speciale și ignorând jurisprudența constantă în materia contenciosului administrativ privind standardul probator al pagubei iminente.

Intimata-reclamantă A. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, a arătat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, astfel că instanța de fond în mod corect a procedat la suspendarea procedurii de organizare a licitației publice. A susținut că în speță, contractul de gestiune a Fondului cinegetic nr. 15- Poiana, jud. Sibiu a încetat prin reziliere din culpa fostului gestionar, astfel că a încetat și calitatea de gestionar consacrat, fiind aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 15 - Poiana, județul Sibiu, publicată prin anunțul nr. x din 30.01.2024 emis de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția primei instanțe care a considerat îndeplinite două condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente situației de fapt rezultată din probele administrate în cauză, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-pârât privind aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată și trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de intimata-reclamantă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Criticile aduse hotărârii, grefate pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de susținerea că actul administrativ a cărui suspendare de executare se solicită, a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte constată că prima instanță a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reținând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât demersul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor de derulare a procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic 15-Poiana, jud. Sibiu, nu este în concordanță cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități și în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacrați;

b) direct, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a);"

De asemenea, conform art. 1 din Regulamentul din 18 octombrie 2016 privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor:

"Atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, denumită în continuare atribuire, se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, denumită în continuare administrator, în condițiile prevăzute la art. 8 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru:

a) gestionarii consacrați, astfel cum sunt definiți la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare;

b) gestionarii licențiați propuși de către asociațiile proprietarilor de terenuri, legal constituite în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic supus atribuirii;

c) gestionarii licențiați care adjudecă prin licitație publică dreptul de gestionare a faunei cinegetice;

d) Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", în cazul fondului cinegetic Scroviștea din județul Ilfov."

În speță, contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. 15 Poiana, jud. Sibiu, a încetat prin reziliere din culpa fostului gestionar (AJVPS Sibiu), nefiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.

În condițiile în care B. este o asociație de proprietari legal constituită, care deține în proprietate peste 50% din suprafața de terenuri aferentă fondului cinegetic nr. 15 Poiana, scopul asociației fiind de a propune și de a alege gestionarul fondului cinegetic, așa cum rezultă din statutul asociației depus la dosar, iar intimata-reclamantă, care este o asociație licențiată, a fost desemnată ca gestionar al fondului cinegetic, devin aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

În raport cu împrejurarea probată că fostului gestionar consacrat i-a încetat calitatea din culpa proprie, iar B. - legal constituită în scopul propunerii unui gestionar pentru fondul cinegetic - deține peste 50% din suprafața fondului cinegetic vizat și a formulat o propunere concretă privind un gestionar licențiat, Înalta Curte apreciază că, cel puțin la nivelul aparenței dreptului, demersul administrativ al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor se conturează ca nelegal. Aceasta deoarece legea - în mod expres - consacră o ordine clară și imperativă a etapelor în procedura de atribuire, care nu poate fi eludată sau reconfigurată arbitrar.

Interpretarea susținută de recurentul-pârât are ca efect excluderea aplicabilității dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, deși aceste prevederi sunt clare și obligatorii. Or, legea nu poate fi interpretată în sensul în care anumite dispoziții devin lipsite de efect, ci exclusiv în logica în care toate normele legale produc consecințe juridice, în cadrul procedurilor reglementate de legiuitor.

Susținerea recurentului-pârât potrivit căreia Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2020/2016 ar institui o ordine de preferință diferită în procedura de atribuire nu este relevantă în cadrul analizei sumare pe care instanță este chemată să o realizeze. Aceasta deoarece, pe de o parte, actul invocat este emis în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 407/2006 și nu poate conține prevederi contrare legii, iar pe de altă parte, evaluarea raportului de conformitate între norma legală și actele subsecvente de aplicare reprezintă o examinare de fond, ce excede limitelor procedurale specifice cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral.

În ceea ce privește existența condiției pagubei iminente, instanța de control judiciar împărtășește concluzia judecătorului curții de apel, fiind evident că în ipoteza continuării procedurii declanșate prin anunțul de organizare a licitației publice, ar putea avea loc atribuirea nelegală a dreptului de gestionare a faunei cinegetice aferente fondului cinegetic nr. 15 Poiana, către un alt gestionar, pentru o durată semnificativă. O asemenea împrejurare este susceptibilă de a produce un prejudiciu serios atât Asociației proprietarilor de terenuri agricole și forestiere Mărginimea-Secașe, care și-a exprimat în mod expres opțiunea de a propune un gestionar, cât și entității propuse- intimata- reclamanta din prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât contractul anterior de gestionare a încetat prin reziliere imputabilă fostului gestionar, conducând la pierderea calității de gestionar consacrat, fapt ce impune trecerea la etapa următoare din procedura legală, respectiv atribuirea directă, conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

III. Temeiul legal soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., nefiind identificate motive de reformare a sentinței, se va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 70 din 13 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.