ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3473/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând recursul principal în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.05.2018 și completată la data de 18.06.2018, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin care a solicitat:

(i) anularea parțială a Deciziei nr. 2714/23.02.2018 privind soluționarea contestației formulate de către A. S.R.L., în ceea ce privește respingerea contestației fiscale cu privire la T.V.A. în sumă de 2.946.610 RON, diminuarea pierderii fiscale cu suma de 568.730 RON și obligațiile fiscale accesorii în sumă de 1.181.332 RON;

(ii) anularea Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2017, în ceea ce privește T.V.A. stabilită suplimentar în sumă totală de 2.946.610 RON;

(iii) anularea Deciziei de modificare a bazei de impozitare nr. F-BV 247/30.06.2017 emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.06.2017 în ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale cu sumă de 568.730 RON;

(iv) anularea Deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 246/09.08.2017 în ceea ce privește penalitatea de nedeclarare în cuantum de 725.660 RON;

(v) anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 246/09.08.2017 în ceea ce privește accesoriile în cuantum de 455.672 RON (penalități de întârziere în cuantum de 84.872 RON și dobânzi fiscale în cuantum de 370.800 RON);

(vi) anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 1/27.09.2017, prin care au fost stabilite obligații fiscale accesorii în cuantum de 17.884 RON;

(vii) anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 4902/06.10.2017 prin care au fost stabilite obligații fiscale accesorii în cuantum de 1.073 RON;

(viii) anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 1/27.09.2017, prin care au fost stabilite penalități de nedeclarare în cuantum de 71.536 RON;

(ix) anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale nr. 439981/27.09.2017, prin care au fost corectate Deciziile referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 246/09.08.2017, respectiv referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 246/09.08.2017.

(x) anularea Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017, prin care a fost compensată suma de 532.569 RON, reprezentând impozit pe profit de restituit de la buget, cu suma 2.343.957 RON reprezentând obligație de plată privind T.V.A. stabilită suplimentară, și dispunerea restituirii sumei de 532.569 RON, drept consecință a anulării Raportului de inspecție care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, așa cum a fost solicitată prin contestația fiscală înregistrată cu nr. x/25.08.2017;

(xi) exonerarea societății de la plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin actele administrative anterior menționate;

(xii) restituirea sumei de 903.900 RON achitată de societate cu titlu de obligații fiscale principale și accesorii, în baza actelor administrative menționate;

(xiii) anularea Deciziei de soluționare nr. 439/23.05.2018 emise de către D.G.R.F.P. Brașov privind soluționarea contestației, prin care a fost respinsă contestația îndreptată împotriva Deciziei de accesorii nr. 1, a Deciziei de accesorii nr. 4092, precum și a Deciziei privind penalitatea de nedeclarare nr. 1.

I.2. Soluția instanței de fond în primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 127/22.11.2021, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) Decizia referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 246/09.08.2017;

(ii) Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 246/09.08.2017;

(iii) Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 1/27.09.2017;

(iv) Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 4902/06.10.2017;

(v) Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 1/27.09.2017;

(vi) Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale nr. 439981/27.09.2017, prin care au fost corectate Deciziile referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 246/09.08.2017, respectiv referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 246/09.08.2017;

I.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 127/22.11.2021 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și în calitate de mandatară a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Brașov.

I.4. Soluția instanței de recurs

Prin Decizia nr. 2183/27.04.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și ca mandatară a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Brașov, invocată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. A admis recursurile formulate de reclamanta A. S.R.L. și de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și ca mandatară a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 127/22.11.2021 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A menținut dispozițiile sentinței în ceea ce privește respingerea excepțiilor inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive și respingerea ca neîntemeiată a cererii în ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale cu suma de 568.730 RON.

II. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 27.07.2023.

II.1. Prin sentința nr. 152 din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a anulat în parte deciziile de soluționare a contestației nr. 2714/23.02.2018 și nr. 439/23.05.2018 emise de pârâta DGRFP Brașov, a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 emisă de pârâta AJFP Brașov și Raportul de inspecție fiscală nr. x/30.06.2017 emis de pârâta AJFP Brașov în ceea ce privește ajustarea TVA în sumă de 2.508.257 RON și Decizia referitoare la obligații fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 246/09.08.2017; Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 1/27.09.2017.

De asemenea, a anulat în parte, respectiv cu privire la accesoriile aferente debitului anulat de instanță, respectiv 2.508.257 RON, următoarele acte administrativ fiscale, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 246/09.08.2017, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 1/27.09.2017,Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 4902/06.10.2017 și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale nr. 439981/27.09.2017 .

Totodată, a anulat în parte Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017 respectiv pentru diferența de 94.216 RON dintre suma compensată de organul fiscal (532.569 RON) și suma pentru care se menține decizia de impunere (438.353 RON), a exonerat reclamanta de la plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin actele administrative anterior anulate și obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov la restituire sumelor achitate în plus ca urmare a anulării actelor administrative și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 23.463 RON cu titlu de cheltuieli de judecată .

II. 2. Judecata în recurs

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și în calitate de mandatară a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Brașov.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de recurenta-pârâtă, cu motivarea că acesta a invocat ca temei legal art. 486 și următoarele C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate.

Odată cu întâmpinarea, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva aceleiași sentințe.

Întâmpinarea a fost comunicată la data de 5 februarie 2024 recurentei, care a depus răspuns la întâmpinare, concluzii scrise și întâmpinare la recursul incident la data de 11 martie 2024.

Prin motivele de recurs recurentele -pârâte Administrației Județene a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov-Serviciul Soluționare Contestații a reluat argumentele pe care aceasta a înțeles să le invoce încă de la prima judecare a fondului în fața Curții de Apel Brașov, precum și în cadrul primul recurs formulat în cauză, vizând aspectele asupra cărora Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat deja în mod definitiv în urma judecării primului recurs declarat în cauză.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

Prin recursul incident recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat, cu consecința casării în parte a Sentinței recurate, în ceea ce privește soluția de menținere în parte a actelor administrative atacate, cu reținerea cauzei spre rejudecare și a admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, din perspectiva anulării Deciziei nr. 2714/23.02.2018 privind soluționarea contestației, a Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 și a Raportului de inspecție fiscală, și în ceea ce privește ajustarea TVA în cuantum de 273.982 RON, a anulării obligațiilor accesorii aferente acestei sume, astfel cum acestea au fost individualizate prin Decizia de impunere x/30.06.2017 și Deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. 246/09.08.2017, nr. 1/27.09.2017, nr. 4902/06.10.2017, nr. 1/27.09.2017, astfel cum au fost corectate prin Decizia nr. 439981/27.09.2017, a anulării Deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 43998/22.09.2017 și în ceea ce privește suma de 273.982 RON și obligarea pârâtelor Ia restituirea către Societate a sumelor achitate în plus ca urmare a compensării operate de organul fiscal și a plății de către reclamantă a sumei de 371.331 RON la data de 30.11.2017 (prin luarea în considerare a anulării integrale a ajustării TVA in cuantum de 2.508.257 RON). Totodată a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului principal din perspectiva posibilității încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Analizând conținutul cererii de recurs, se constată că, deși recurentele-pârâte au invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu au indicat, în mod concret, care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către curtea de apel, în conținutul cererii de recurs acestea rezumându-se doar în a descrie contextul în care au formulat apărări la cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că aspectele decelate prin cererea de recurs referitoare la contextul și motivele de fapt și de drept care au determinat formularea cererii de chemare în judecată, nu pot fi circumscrise nici motivului de casare invocat prin cererea de recurs de către recurentele-pârâte, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în lipsa indicării vreunei norme de drept material pretins a fi fost greșit aplicată sau interpretată de către curtea de apel, și nici unui alt motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., având in vedere că suntem în al doilea ciclu procesual.

Nici chestiunea la care fac referire recurentele-pârâte în cuprinsul cererii de recurs privitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță, nu poate fi circumscrisă vreunui motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., argumentele invocate nefiind în măsură a susține nelegalitatea hotărârii curții de apel din această perspectivă.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentele-pârâte nu au dezvoltat critici care să se grefeze pe considerentele curții de apel care au determinat admiterea în parte a acțiunii și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin sentința recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, de probele administrate în cauză și la a reda conținutul dispozițiilor legale care, în opinia sa, au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond, fără a arăta în concret în ce constă încălcarea sau greșita aplicare a acestora.

Recurentele-pârâte nu au arătat din ce perspectivă această soluție este nelegală, având în vedere că, deși verificarea condițiilor de admisibilitate a probelor pot face obiectul controlului judiciar în recurs, instanțele de fond au un drept de apreciere asupra utilității probelor solicitate, care nu poate fi cenzurat în recurs.

De asemenea, nu se circumscrie aspectelor de legalitate, specifice controlului judiciar în recurs, solicitarea recurentei-pârâte de reevaluare a probatoriilor, întrucât pune în discuție temeinicia sentinței curții de apel.

Cum în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, iar această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., prin dispoziții speciale, de strică interpretare, nu poate constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs putând examina numai criticile privitoare la sentința atacată care fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta -reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 152 din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reține că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal și faptul că acesta din urmă a fost constatat nul Înalta Curte constată că recursul incident promovat de recurenta -reclamantă, a rămas fără efect.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și făcând aplicarea dispozițiilor art. 491, raportat la art. 472 C. proc. civ., va admite excepția nulității invocată prin întâmpinare și va constata nul recursul principal și va respinge ca rămas fără efect recursul incident.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va admite cererea recurentei- reclamante și va obliga recurentele-pârâte la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Constată nul recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrației Județeane a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov-Serviciul Solutionare Contestatii împotriva sentinței civile nr. 152 din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 152 din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără efect.

Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 300 RON către recurenta- reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 19 iunie 2024.