GRACZYK MARIAN v. POLAND

Cea decizia nr. 38340/04 de către Marian GRACZYK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 18 ianuarie 2011 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 15 octombrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Cererea a fost depusă de dl Marian Graczyk, un național polonez care s-a născut în 1952 și locuiește în Southampton, Anglia. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a fost reprezentat inițial de dl J. Kolber, avocat practicant în Bielsko Biała. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție de aproape 2 ani în Centrul Sosnowiec Remand. Această plângere a fost comunicată guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise avocatului reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte observațiile în numele reclamantului. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 28 noiembrie 2007, trimisă prin post înregistrat, avocatul reclamantului a fost notificat că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor clientului său a expirat la 25 octombrie 2007 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. La 12 decembrie 2007, avocatul reclamantului a informat Registrul că nu mai reprezenta reclamantul în acțiunea dinainte de Curte. Prin două scrisori din 13 decembrie 2007, trimise prin post înregistrat la adresele reclamantului în Polonia și în Regatul Unit, și printr-o scrisoare similară din 10 noiembrie 2010, reclamantul a fost informat că avocatul său nu mai face obiectul procesului în fața Curții și a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor sale s-a expirat la 25 octombrie 2007 și că nu a fost solicitat nici o prelungire a timpului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Scrisoarea din 13 decembrie 2007 trimisă la adresa reclamantului a fost colectată de soția sa. Cu toate acestea, nu s-a primit niciun răspuns. HOTĂRÂREA Tribunalului consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Lawrence Early Nicolas Bratza Grefier Președintele

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 38340/04

by Marian GRACZYK

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18

January 2011 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section

Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 15 October 2004,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The application was lodged by Mr Marian Graczyk, a Polish national who was born in 1952 and lives in Southampton, England. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

J.

Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The applicant was initially represented by Mr J. Kolber, a lawyer practising in Bielsko Biała.

The applicant complained, among other articles, under Article 3 of the Convention about the conditions of his nearly 2

‑

year

‑

long detention in Sosnowiec Remand Centre.

That complaint was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant’s lawyer, who was invited to submit his observations on behalf of the applicant. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 28 November 2007, sent by registered post, the applicant’s lawyer was notified that the period allowed for submission of his client’s observations had expired on 25 October 2007 and that no extension of time had been requested. On 12 December 2007 the applicant’s lawyer informed the Registry that he was no longer representing the applicant in the proceedings before the Court.

By two letters dated 13 December 2007, sent by registered post to the applicant’s addresses in Poland and in the United Kingdom, and by a similar letter of 10 November 2010, the applicant was informed that his lawyer was no longer pursuing his case before the Court and was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 25 October 2007 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The letter of 13 December 2007 which had been sent to the applicant’s address in Poland was collected by his wife. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President