ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3254/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 28 mai 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat:

i. anularea diferențelor de obligații fiscale principale stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/19.07.2022 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/19.07.2022, emise de organul de control fiscal Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, aferente reîncadrării tichetelor cadou drept venituri din salarii și asimilate salariilor, în valoare de 10.219.352 RON.

ii. emiterea și comunicarea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale menționate la pct. 1 din prezenta, conform Procedurii aprobate prin Ordinul nr. 906/2023;

iii. restituirea sumelor care au stins prin plată, compensare, obligațiile fiscale principale stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/19.07.2022 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/19.07.2022, emisă de organul de control fiscal Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș ca urmare a reîncadrării tichetelor cadou drept venituri din salarii și asimilate salariilor, în valoare de 10.219.352 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora;

iv. plata către subscrisa societate a dobânzii aferente sumelor menționate la pct. 3, calculată la nivelul dobânzii de 0,02% prevăzut de art. 174 alin. (5) Codul de procedură fiscală începând cu data expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) Codul de procedură fiscală prin raportare la, în principal, data depunerii primei cereri de restituire înregistrată la organul fiscal sub nr. 18864, respectiv data de 04.07.2023 și, în subsidiar, data depunerii primei cereri de restituire înregistrată în SPV sub nr. x, respectiv data de 18.08.2023.

v. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare transmis prin poștă electronică la data de 26 iulie 2024, reclamanta A. S.R.L. a arătat că înțelege să-și precizeze acțiunea, în sensul reducerii cuantumului pretențiilor formulate la petitele 1, 2 și 3 din acțiunea introductivă, cu suma restituită reclamantei societăți prin Decizia de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget EV4 nr. 74428/07.06.2024, emisă în dosarul fiscal nr. x, în valoare de 4.013.885 RON; a reducerii cuantumului pretențiilor formulate la petitul 4 din acțiunea introductivă, respectiv obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 10.219.352 RON, calculată potrivit petitului 4 din acțiunea introductivă, până la data de 13.06.2024, respectiv până la data restituirii sumelor ce fac obiectul Deciziei EV4 nr. 74428/07.06.2024 și plata dobânzii aferente diferenței sumelor nerestituite, respectiv suma de 6.205.467 RON, începând cu data de 14.06.2024 și al menținerii în continuare a pretențiilor formulate la petitele 1, 2 și 3 din acțiunea introductivă pentru suma de 6.205.467 RON, reprezentând diferența dintre suma totală supusă restituirii respectiv 10.219.352 RON și suma restituită până în prezent respectiv suma de 4.013.885 RON, precum și a tuturor apărărilor formulate în cadrul acțiunii introductive.

Prin sentința civilă nr. 124 din 7 octombrie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis astfel:

- a admis excepția lipsei de obiect a petitelor 1-3 din cererea introductivă, excepție invocată de pârât și în consecință, a respins ca fiind lipsite de obiect petitele 1-3 din cererea introductivă formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, vizând emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale principale, stabilite prin Decizia de impunere nr. x/2022, anularea diferențelor de obligații fiscale principale stabilite prin Decizia de impunere nr. x/2022, precum și restituirea sumelor care au stins prin plată, compensare, obligațiile fiscale principale stabilite prin Decizia de impunere nr. x/2022;

- a admis inadmisibilității formulării petitului 4 din cererea introductivă, excepție invocată de instanță din oficiu și a respins, ca inadmisibil petitul 4 din cererea introductivă formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, petit având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumelor restituite.

Împotriva sentinței civile nr. 124 din 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta-reclamantă societatea A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând:

· în principal, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond care a pronunțat hotărârea casată, pe motiv că aceasta a fost dată fără a intra în judecata fondului, fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

· în subsidiar, casarea în tot a sentinței și rejudecarea procesului în fond, întrucât hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) lit. 8, raportat la art. 498 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată și precizată și a obligării pârâtei la:

i. anularea diferențelor de obligații fiscale principale stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/19.07.2022 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/19.07.2022, emise de organul de control fiscal Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, aferente reîncadrării tichetelor cadou drept venituri din salarii și asimilate salariilor, în valoare de 6.205.467 RON.

ii. emiterea și comunicarea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale menționate la pct. 1 din prezenta, conform Procedurii aprobate prin Ordinul nr. 906/2023;

iii. restituirea sumelor care au stins prin plată, compensare, obligațiile fiscale principale stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/19.07.2022 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/19.07.2022, emisă de organul de control fiscal Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș ca urmare a reîncadrării tichetelor cadou drept venituri din salarii și asimilate salariilor, în valoare de 6.205.467 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora; iv. plata dobânzii aferente sumei de 10.219.352 RON, calculată potrivit petitului 4 din acțiunea introductivă, respectiv calculată la nivelul dobânzii de 0,02% prevăzut de art. 174 alin. (5) Codul de procedură fiscală începând cu data expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) Codul de procedură fiscală prin raportare la data depunerii primei cereri de restituire înregistrată la organul fiscal sub nr. 18864, respectiv data de 04.07.2023, până la data de 13.06.2024, adică până la data restituirii sumelor ce fac obiectul Deciziei EV4 nr. 74428/07.06.2024 și plata dobânzii aferente diferenței sumelor nerestituite, respectiv suma de 6.205.467 RON, începând cu data de 14.06.2024;

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că sentința Civilă nr. 124/2024 a fost dată fără a intra în judecata fondului, cererea de chemare în judecată fiind respinsă pe cale de excepție.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a petitelor 1-3 din cererea introductivă, recurenta-pârâtă a arătat că a formulat o cerere intimatei, înregistrată sub nr. x din data de 27.03.2024, prin care a solicitat, în baza Legii nr. 43/2023 pentru anularea unor obligații fiscale și ale pct. 8 și urm. din Procedura pentru anularea obligațiilor fiscale ce pot face obiectul anulării prevăzute de Legea nr. 43/2023, anularea diferențelor de obligații fiscale principale stabilite prin decizia de impunere, precum și restituirea sumelor aferente, însă până la data introducerii cererii de chemare în judecată, intimata nu a formulat un răspuns solicitării sale.

În aceste condiții, la momentul introducerii acțiunii, se afla în ipoteza prevăzută de art. 268 alin. (2) teza a doua Codul de procedură fiscală ceea ce a condus la formularea unei acțiuni în temeiul disp. art. 8 alin. (1) teza a doua și ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin urmare, formularea unei contestații administrative a fost exclusă la momentul formulării acțiunii, față de prev. art. 268 alin. (2) NCPF.

Acțiunea sa a vizat un act administrativ asimilat constând în nesoluționarea în termen sau în refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, în accepțiunea art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.

Consideră că emiterea deciziei de restituire nr. 74428/07.06.2024 nu are efect asupra actului administrativ asimilat, refuzul de a i se soluționa cererea nr. x din data de 27.03.2024, doar, eventual, poate lipsi de obiect în parte acțiunea sa, cu privire la suma de 4.013.885 RON, urmând ca prezenta acțiune și refuzul intimatei să fie judecat în continuare pentru diferența de 6.205.467 RON. Emiterea deciziei de restituire, după expirarea termenului de 45 de zile, înseamnă revenirea intimatei asupra refuzului său total de a ne soluționa favorabil cererea în ce privește suma aprobată la restituire, însă pentru diferență, emiterea acestei decizii nu afectează refuzul său inițial.

Subliniază că până la acest moment nu i s-a comunicat o decizie de anulare a obligațiilor fiscale sau o decizie de respingere a cererii de anulare, emisă în conformitate cu disp. Anexei nr. 3 din Ordinul nr. 906/2023, ci doar o decizie de restituire, care nici nu are o reglementare specială în cadrul acestor norme.

Prin urmare, restituirea sumei de 4.013.885 RON, în lipsa unei decizii de anulare, nu poate să privească și diferența de 6.205.467 RON pentru care nu există o decizie de anulare. Restituirea unei părți din creanța litigioasă nu înseamnă că intimata și-a exprimat poziția asupra întregii creanțe.

De altfel, din lecturarea Procedurii prevăzute de Ordinul 906/2023, în anexa 4 se oferă contribuabilului un model de cerere de anulare a obligațiilor fiscale și nu de restituire a acestora, care este o acțiune subsecventă acțiunii în anulare. Totodată la anexa nr. 5 este prevăzut un model de decizie de respingere a cererii de anulare, ceea ce duce la concluzia că fondul dreptului nu este soluționat printr-o decizie de restituire, ci printr-o decizie de anulare. Faptul că acest act prevede posibilitatea atacării lui potrivit disp. 270 din Legea nr. 207/2015, nu are efect asupra dreptului subiectiv al societății de anulare a tuturor obligațiilor fiscale în sumă de 10.219.352 RON, iar aceasta nu are nici un interes pentru a contesta acest act prin care intimata se conformează parțial cererii sale de restituire.

Cert este că procedura prevăzută de Ordinul 906/2023 nu a fost respectată, iar Decizia de restituire 74428/07.06.2024 nu poate acoperi viciile de procedură și implicit lipsirea de obiect a acțiunii.

Obiectul principal al cererii introductive nu îl reprezintă obligarea pârâtului să emită decizia de restituire "în urma constatării refuzului nejustificat", ci anularea obligațiilor fiscale și emiterea deciziei de anulare a acestor obligații, restituirea fiind accesorie celei de anulare a obligațiilor fiscale.

Prin precizarea de acțiune nu s-a schimbat obiectul investirii instanței, în primul rând pentru că a menținut petitele așa cum au fost formulate, cu singura diferență că a micșorat cuantumul pretențiilor la suma de 6.205.467 RON și în al doilea rând pentru că nu a formulat solicitări suplimentare legate de Decizia de restituire 74428/07.06.2024 sau orice alt act al pârâtei.

Cu privire la excepția lipsei de obiect a petitului 4 din cererea introductivă care vizează plata dobânzii aferente sumelor de restituit, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității, excepție întemeiată pe dispozițiile pct. 4 din Capitolul II din Procedura din 2004 de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004, reținând că reclamanta nu se poate adresa direct instanței de judecată cu solicitarea de acordare a dobânzii, în lipsa unei cereri exprese formulate la organul fiscal competent.

Prin cererea înregistrată sub nr. x, nr. x și nr. x cu data de 27.03.2024, reclamanta a solicitat, în mod expres, plata dobânzii aferente sumei de 10.219.352 RON, supusă restituirii. Deși cererea sa, rămasă nesoluționată de organul fiscal, a vizat în mod expres și distinct de celelalte petite plata dobânzii aferente sumelor supuse restituirii, instanța de fond nu a analizat acest aspect și a considerat că această condiție prealabilă formulării cererii de chemare în judecată nu a fost îndeplinită.

Formularea unei cereri exprese nu înseamnă în opinia recurentei, formularea unei cereri separate față de cererea de restituiri. Această cerere poate fi accesorie unei cereri în anulare și nu schimbă cu nimic valabilitatea acesteia, cu condiția ca solicitarea de acordare a despăgubirilor să fie expresă. În plus, datele de identificare ale contribuabilului au fost cuprinse în cererile din data de 27.03.2024, fapt ce a permis identificarea sa de organul fiscal.

Cererea de acordare a dobânzii a fost formulată în cadrul cererii prin care a solicitat anularea diferențelor de obligații fiscale principale și restituirea sumelor care au stins prin plată obligațiile fiscale principale a căror anulare a solicitat-o. În cadrul solicitării sale de acordare a dobânzii a indicat sumele și cererea la care se referă solicitarea de dobânzi, respectiv cererea cuprinsă în cadrul pct. 3.

Prin urmare, toate condițiile de solicitare a dobânzii au fost îndeplinite în prealabil formulării acțiunii în contencios administrativ, prin însăși cererea al cărei refuz nejustificat de soluționare face obiectul prezentei acțiuni, iar sentința civilă nr. 124/2024 este netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, impunându-se rejudecarea procesului în fond.

În continuare, recurenta-reclamantă a procedat la o expunere pe larg a întregii situații de fapt.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, subrogându-se în calitatea, drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 124 din 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe larg în cuprinsul întâmpinării.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate prin recurs și cu apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din circumstanțele particulare ale cauzei rezultă că, ulterior învestirii instanței de contencios administrativ și fiscal, de către reclamanta societatea A. S.R.L., cu cererea de chemare în judecată menționată la pct. I.1. al prezentei hotărâri, pârâta DGAMC a emis Decizia de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor nr. 74428 (dosarul de fond), prin care s-a stabilit suma de restituit/dobânda acordată în cuantum de 4.013.885 RON.

Prin răspunsul la întâmpinare transmis la data de 26 iulie 2024, reclamanta A. S.R.L. a arătat că înțelege să-și precizeze acțiunea, în sensul reducerii cuantumului pretențiilor formulate la petitele 1, 2 și 3 din acțiunea introductivă, cu suma restituită reclamantei prin Decizia de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget EV4 nr. 74428/07.06.2024, emisă în dosarul fiscal nr. x, în valoare de 4.013.885 RON și al reducerii cuantumului pretențiilor formulate la petitul 4 din acțiunea introductivă, respectiv obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 10.219.352 RON, calculată potrivit petitului 4 din acțiunea introductivă, până la data de 13.06.2024, respectiv până la data restituirii sumelor ce fac obiectul Deciziei EV4 nr. 74428/07.06.2024 și plata dobânzii aferente diferenței sumelor nerestituite, respectiv suma de 6.205.467 RON, începând cu data de 14.06.2024. Totodată, a precizat că își menține pretențiile formulate la petitele 1, 2 și 3 din acțiunea introductivă pentru suma de 6.205.467 RON, reprezentând diferența dintre suma totală supusă restituirii respectiv 10.219.352 RON și suma restituită până în prezent respectiv suma de 4.013.885 RON și toate apărările formulate în cadrul acțiunii introductive.

În ceea ce privește precizarea făcută de către reclamantă la data de 26 iulie 2024, prin încheierea din data de 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că aceasta este inadmisibilă, întrucât, pe de-o parte, nu constituie o modificare a cuantumului pretențiilor inițiale, ci o schimbare a obiectului învestirii instanței, reprezentat de emiterea și comunicarea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care de altfel a fost emisă în timpul procesului și pe de altă parte, s-a raportat la faptul că dispozițiile art. 268 și următoarele Codul de procedură fiscală reglementează o procedură specială, vizând formularea unei contestații administrative și atacarea actului apreciat nelegal, care nu a fost parcursă în prezenta cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a greșit în aprecierea situației de fapt și de drept, considerând că prin precizarea la acțiune formulată de reclamantă, aceasta ar fi schimbat obiectul învestirii instanței. În realitate, prin această precizare, reclamanta a înțeles să reducă cuantumul pretențiilor formulate la petitele 1,2,3 din acțiunea introductivă (în sumă de 10.219.352 RON) cu suma restituită societății prin Decizia de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget EV4 nr. 74428/07.06.2024, emisă în timpul procesului și să reducă cuantumul pretențiilor formulate la petitul 4 din acțiunea introductivă, vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 10.219.452 RON, până la data de 13 iunie 2024, respectiv până la data restituirii sumelor ce fac obiectul Deciziei EV4 nr. 74428/07.06.2024 și plata dobânzii aferente difenței sumelor nerestituite, respectiv suma de 6.205.467 RON, începând cu data de 14 iunie 2024.

Or, în conformitate cu dispozițiile articolului 204 alin. (2) din C. proc. civ., partea reclamantă poate să își reducă cerințele în cadrul procesului, fără a fi considerată o schimbare a obiectului acțiunii. Astfel, reducerea cuantumului pretențiilor reprezintă o manifestare a dreptului părții reclamante de a-și ajusta cerințele în funcție de evoluția procesului, fără ca acest lucru să afecteze admisibilitatea acțiunii introductive.

Așadar, reducerea cuantumului pretențiilor nu atrage schimbarea obiectului inițial al acțiunii, ci o restrângere a acestuia, iar instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la examinarea cerințelor reclamantei conform noii cuantificări, fără a considera aceasta o schimbare a obiectului învestirii.

Trebuie subliniat că această restrângere a obiectului acțiunii introductive, de către reclamantă, a survenit tocmai ca urmare a emiterii de către intimata-pârâtă a Deciziei de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget EV4 nr. 74428/07.06.2024, în dosarul fiscal nr. x și a încasării sumei de 4.013.885 RON, la data de 13 iunie 2024.

În ceea ce privește această din urmă sumă, este corectă și va fi menținută soluția primei instanțe de admitere a lipsei de obiect a petitelor 1-3 din acțiunea introductivă, ca urmare a emiterii de către organul fiscal a deciziei de restituire.

În ceea ce privește diferența dintre suma totală supusă restituirii, de 10.219.352 RON și suma restituită până în prezent, de 4.013.885 RON, Înalta Curte observă că lipsa de obiect a fost admisă de către instanța de fond, în integralitate, cu privire la cele 3 petite, fără a se pronunța însă și asupra pretențiile reclamantei formulate cu privire la suma de 6.205.467 RON, ce nu a fost lămurită de către organul fiscal, în cuprinsul deciziei de restituire și față de care nu se poate reține o rămânere fără obiect.

În acest context, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe, în vederea rejudecării petitelor 1-3 din cererea introductivă, în ceea ce privește de 6.205.467 RON.

Referitor la petitul 4 al acțiunii introductive, privind plata dobânzii aferente sumelor de restituit, Înalta Curte constată că prima instanța a admis excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, reținând că, potrivit Ordinului nr. 1899/2004, care reglementează o procedură specială în acest sens, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de judecată cu solicitarea de acordare a dobânzii, ci trebuie să formuleze o cerere expresă la organul fiscal competent.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția instanței de fond.

Este real că, în procedura de executare a obligației de restituire a sumelor de la buget, achitate și nedatorate ca efect al anulării actelor ce le constată, organul fiscal va avea în vedere dispozițiile obligatorii ale art. 168 și urm. din Codul de procedură fiscală, precum și pe cele ale OMFP nr. 1899/2004 care reglementează procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, urmând a proceda la aplicarea întocmai a acestora în scopul stabilirii cuantumului creanței finale rezultată în urma compensărilor legale ce va fi în mod efectiv restituită reclamantei, însă aceasta reprezintă o problemă de executare, fără a afecta existența unui drept al reclamantei de a se adresa instanței cu cerere în despăgubiri.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 20/20.03.2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit cărora:

"128. În condițiile în care Codul de procedură fiscală nu conține reglementări pentru faza de judecată, ci trimite la Legea nr. 554/2004, iar, potrivit art. 273 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, decizia emisă în soluționarea contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și este obligatorie pentru organul fiscal emitent al actelor administrative fiscale contestate, procedura de judecată din fața instanței de contencios administrativ este reglementată exclusiv de Legea nr. 554/2004 și de C. proc. civ.."

Or, nici Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nici Codul de procedură fiscală nu cuprind limitări cu privire la posibilitatea contribuabilului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza unui titlu de impunere anulat pe cale judiciară. Altfel spus, contribuabilul are dreptul să aleagă dintre cele două căi procedurale, respectiv formularea unui capăt de cerere accesoriu în acțiunea în anulare sau parcurgerea procedurii administrative, instituite de OMFP nr. 1899/2004, după obținerea unei soluții de anulare actului administrativ-fiscal prin care au fost stabilite obligațiile achitate.

Cu privire la prima opțiune prezentată, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în care se precizează faptul că: "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daunele morale."

Totodată, va reține că potrivit art. 18 alin. (3) din același act:

"(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."

Având în vedere aceste dispoziții, precum și în considerarea faptului că ele instituie un contencios de plină jurisdicție, instanța de contencios administrativ fiind îndreptățită să dispună inclusiv asupra remediilor cuvenite părții vătămate în ipoteza constatării nelegalității actului administrativ, urmează a se reține că cererea reclamantei, care vizează repararea prejudiciului cauzat acesteia prin executarea unui act pretins nelegal, este admisibilă, fiind vorba despre un drept recunoscut de lege în patrimoniul persoanei vătămate.

În același sens, urmează a fi avută în vedere inclusiv Minuta Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ a ÎCCJ din data de 23.09.2024, în care s-a decis asupra "admisibilității cererilor de restituire a obligatiilor fiscale nedatorate, formulate pe cale accesorie odată cu cererea în anularea actului administrativ fiscal, cu mențiunea că executarea urmează a se face în condițiile legii, cu trimitere la dispozițiile Codului de procedură fiscală incidente și ale Ordinului nr. 1899 din 22 decembrie 2004."

În concluzie, aplicarea prevederilor speciale ale ordinului menționat nu împiedică formularea în instanță a cererii de acordare a dobânzilor, cu caracter accesoriu cererii în anularea actelor administrativ fiscale, astfel că soluția instanței de fond, de admitere a excepției inadmisibilității, a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material.

În acest context, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză, se impune casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În acord cu dispozițiile art. 501 din C. proc. civ., instanța de fond va judeca din nou petitele 1-3 formulate de reclamantă, în limita sumei de 6.205.467 RON și petitul 4, în integralitate, urmând să analizeze punctual toate aspectele invocate de către aceasta și să țină cont cont și de apărările organului fiscal, precum și de întregul probatoriu administrat în cauză.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, față de soluția dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 124 din 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe, în limitele casării, menținând soluția de admitere a lipsei de obiect a petitelor 1-3 din cererea introductivă, în ceea ce privește suma de 4.013.885 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 124 din 7 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea rejudecării petitelor 1-3 din cererea introductivă, în limita sumei de 6.205.467 RON și a petitului 4, în integralitate.

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.