ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3251/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la 21 decembrie 2023, revizuenta A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 434 din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și achiziții publice în dosar nr. x/2023, întrucât încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 406 din 23 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și achiziții publice în dosar nr. x/2023.

În motivare, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel:

-calea de atac vizează o hotărâre - Decizia nr. 434 din 26.10.2023 - care evocă fondul. Decizia nr. 434 din 26.10.2023 este potrivnică unei hotărâri judecătorești anterioare prin încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 406/23.10.2023 a Curții de Apel București.

-prin decizia civilă nr. 406/23.10.2023 pronunțată în Dosarul nr. x/2023 de către Curtea de Apel București, secția a X-a, comunicată la 18.12.2023, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că Raportul procedurii nr. x/28.04.2021 emis de către Administrația Străzilor Bucuresti nu este o decizie a unei autorități administrative și nu constituie un mijloc de probă adecvat în înțelesul prevederilor art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016; în consecință, nu poate constitui temei pentru a se constata existența abaterii profesionale grave constând în încălcarea regulilor concurenței.

-a mai reținut instanța de apel că actul Consiliului Concurentei care stabilește lipsa elementelor pretinsei fapte anticoncurențiale menționate în Raportul procedurii x/28.04.2021, chiar dacă este ulterior acestui raport, "are un efect extinctiv în ceea ce privește efectele și consecințele actului prin care s-au reținut doar indicii cu privire la presupusa faptă anticoncurențială".

-aceste considerente (expuse la paginile 27 și 28 din decizia civilă nr. 406/23.11.2023) sunt decizorii în sensul că au condus la soluția dată prin dispozitivul respectivei hotărâri judecătorești.

-prin decizia civilă nr. 434 din 26.10.2023, redactată la 27.10.2023 și comunicată la data de 5.12.2023, Curtea a reținut că "în prezenta cauză se solicită analizarea incidentei cazului de excludere prevăzut de art. 167 alin. (1) lit. c), în funcție de raportul procedurii nr. 19211/28.04.2021" (pag. 54) și a reținut (considerente decizorii) că Raportul procedurii x/28.04.2021 ar reprezenta un mijloc de probă adecvat pentru dovedirea unui caz de excludere din procedura de achiziție publică (pag. 55).

-rezolvările problemei de drept care a constituit esența chestiunilor dezbătute în cele două cauze sunt cu totul opuse, dezlegarea dată prin decizia din 26.10.2023 încălcând autoritatea de lucru judecat a chestiunii deja tranșate prin decizia din 23.10.2023.

-situația juridică expusă anterior poate și trebuie să fie clarificată pe calea revizuirii celei de-a două hotărâri (Decizia civilă nr. 434 din 26.10.2023), în cadrul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

-articolul 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

- dezlegarea dată chestiunii privind efectele si consecințele Raportului procedurii nr. x/28.04.2021 emis de Administrația Străzilor București în Decizia nr. 406 din 23.10.2023 era obligatorie pentru Decizia nr. 434 din 26.10.2023 potrivit art. 430 și 431 C. proc. civ., iar prin dezlegarea dată în Decizia nr. 434 din 26.10.2023 s-a încălcat nu doar puterea de lucru judecat a primei decizii, ci chiar autoritatea de lucru judecat a acesteia.

Pentru termenul de judecată stabilit la 12 iunie 2024, revizuenta a depus note scrise prin care a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de retractare, lipsa considerentelor celei de-a doua hotărâri putând constitui motiv justificat pentru neexercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege.

II. Apărări formulate în cauză

Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca tardivă iar în subsidiar, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fond a solicitat, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Intimata a învederat că cererea de revizuire a fost depusă cu depășirea termenului legal impus prin prevederile art. 511 alin. (2) pct. 8 C. proc. civ. A arătat că prevederile explicite ale C. proc. civ. nu conțin nicio derogare sau excepție cu privire la calcularea termenului de formulare a revizuirii cât și practica amplă și unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciază că se impune admiterea excepției tardivității cererii de revizuire. și, implicit respingerea cererii de repunere în termen formulată de revizuentă.

Menționează că partea care formulează o cerere de repunere în termen trebuie să demonstreze că a fost împiedicată în exercitarea căii de atac de motive temeinice, aflate în afara controlului părții.

Mai mult decât atât, precizează că revizuenta a fost parte în ambele dosare în care au fost pronunțate hotărârile ce fac obiectul prezentei revizuiri, astfel că revizuenta a cunoscut contradictorialitatea dezlegărilor chestiunii litigioase de la data pronunțării Deciziei nr. 434. Totodată, considerentele hotărârilor în cauză nu pot face obiectul unui control de legalitate, prin intermediul cererii de revizuire, fiind relevantă și jurisprudența națională sub acest aspect.

Intimata Administrația Străzilor București a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

La termenul de judecată stabilit instanța, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. a reținut cauza în pronunțare cu privire la cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac formulate de revizuentă, precum și cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire și cu privire la excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:

În susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, revizuenta a invocat faptul că decizia atacată a fost comunicată la data de 26 octombrie 2023, după împlinirea termenului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. astfel că, anterior acestei date, nu a cunoscut considerentele pentru care instanța a înlăturat argumentele părții, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a motiva cererea de revizuire.

În conformitate cu prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forței majore, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză.

Nu pot fi primite susținerile revizuentei în sensul curgerii termenului de revizuire de la comunicarea hotărârii a cărei anulare se solicită, având în vedere motivul de revizuire invocat.

Astfel, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 545/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a reținut următoarele: În acord cu jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. (...) Curtea a subliniat, de asemenea, că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă.

De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.

Este adevărat că art. 461 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea.

Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară.

Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Așadar, în opinia Curții Constituționale, și atunci când se invocă încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, termenul de revizuire nu începe să curgă de la comunicarea hotărârii, ci de la rămânerea definitivă a acesteia.

În aceste condiții, necunoașterea considerentelor deciziei nr. 406 din 22 octombrie 2023 la data pronunțării sale, când a rămas definitivă nu poate fi asimilată motivului temeinic justificat pentru repunerea în termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. .2.

Deliberând asupra excepției tardivității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia a cărei revizuire se solicită- ce reprezintă "ultima hotărâre" în sensul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - a rămas definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., la data pronunțării, respectiv la 26 octombrie 2023.

Dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod reglementează modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Ca atare, termenul de o lună pentru promovarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8) din același act normativ, a început să curgă de la data menționată, 26 octombrie 2023 și s-a împlinit la data de 26 noiembrie 2023, prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucratoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează").

Însă, revizuenta a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 434 din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și achiziții publice, la data de 20 decembrie 2023, cu depășirea termenului legal.

Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. pentru neexercitarea în termenul legal a căii extraordinare de atac, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., va fi respinsă ca tardiv formulată, urmare a admiterii excepției tardivității invocată de intimata B. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.

Admite excepția tardivității invocată de intimata B. SRL

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 434 din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și achiziții publice, ca tardiv introdusă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.