Decizia nr. 343/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 24 aprilie 2023, sub număr de dosar x/2/2023, revizuentul A, în contradictoriu cu intimata Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1, a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 347 din 9 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/299/2020, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbare în totalitate a hotărârii atacate. Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire formulate de revizuentul A împotriva deciziei civile nr. 347 din 9 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/299/2020, în contradictoriu cu intimata Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1.

Soluția instanței de fond Prin Încheierea de ședință din 23 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2/2023, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea din 16 noiembrie 2023.

Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii de ședință din 23 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. x/2/2023 a exercitat calea de atac a recursului revizuentul A și, fără a-și motiva calea de atac, a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Taxe și Impozite Locale Sector 1 nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 30 septembrie 2024, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, ulterior la 3 decembrie 2024, respectiv 28 ianuarie 2025, când Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare invocată din oficiu.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași art. sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În speță, recurentul-revizuent nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar declarația de recurs. Astfel, recurentul nu a arătat motivele pentru care apreciază că se impune admiterea căii de atac, și care sunt normele de drept încălcate de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea încheierii recurate. Ca atare, lipsa totală a motivării și inexistența unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății. Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A împotriva Încheierii de ședință din data de 23 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal.