ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3238/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Ministerul Sănătății - Direcția Generală Economică, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanțelor, în baza art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 168 coroborat cu art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, și art. 168 coroborat cu art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, și art. 367 si urmat, din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ("Legea nr. 95/2006"):

Prin sentința nr. 287 din 11 iunie 2024 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, față de capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, precum și față de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016.

A respins aceste capete de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

A respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

A respins excepția prescripției pentru sumele aferente anului 2016, ca rămasă fără obiect, iar pentru cele aferente anului 2017, ca neîntemeiată.

A respins excepțiile lipsei calități procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a DGAMC și a Direcției Generale Economice a Ministerului Sănătății, ca neîntemeiate.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Ministerul Sănătății și Ministerul Sănătății - Direcția Generală Economică.

A costatat refuzul nejustificat al DGAMC de a soluționa cererile înregistrate sub nr. x/28.11.2022 și nr. x/09.12.2022, y/15.12.2022, precum și nr. x.

A obligat pârâta Direcția Generală a Marilor Contribuabili la emiterea actelor administrative individuale, prin care să dispună restituirea sumelor plătite de reclamantă pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuția instituită prev. de art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006, precum și a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării până la restituirea efectivă.

A respins în parte acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva a sentinței nr. 287 din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare:

- respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și admiterea acțiunii și în contradictoriu cu Ministerului Finanțelor Publice;

- admiterea în integralitate a acțiunii în contradictoriu cu DGAMC și MF în sensul recunoașterii dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anii 2016-2018 (iar nu doar pentru anii 2017-2018, astfel cum a dispus prima instanță), reprezentând contribuția instituită prin art. 367 si urmat. din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 79.710.118 RON, precum și a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă;

- obligarea intimatelor la emiterea actului administrativ individual prin care să dispună restituirea sumelor plătite pentru anii 2016- 2018 (iar nu doar pentru anii 2017-2018, astfel cum a dispus prima instanță), reprezentând contribuția instituită prin art. 367 si urmat. din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 79.710.118 RON, precum și a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, conform art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea, în solidar, a intimatelor în temeiul art. 453 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta arată că sentința recurată este nemotivată, câtă vreme aceasta nu include motivele pentru care instanța a respins în parte acțiunea în contradictoriu cu DGAMC pe fondul cauzei, prin care reclamanta a solicitat restituirea contribuției aferente anului 2016, motiv pentru care se impune casarea acesteia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de casare, recurenta reclamantă susține că în mod greșit a admis instanța fondului excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul de Finanțe și, de asemenea, a respins acțiunea în contradictoriu cu DGAMC, aplicând în mod nelegal autoritatea de lucru judecat față de DGAMC, deși această excepție opera exclusiv în raport de Ministerul Sănătății.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac nu se cricumscriu niciunuia din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

A depus întâmpinare și intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamantă.

În motivarea acestei excepții, intimata arată că recurenta-reclamantă se situează pe poziția părții care a câștigat procesul, de vreme ce instanța de fond a respins excepția prescripției pentru sumele aferente anului 2016, ca rămasa fara obiect, a admis acțiunea; a constat refuzul nejustificat al DGAMC de a soluționa cererile înregistrate sub nr. x/28.11.2022 si nr. x/09.12.2022, y/15.12.2022, precum si nr. x și a obligat parata Direcția Generala a MArilor Contribuabili la emiterea actelor administrative individuale, prin care sa dispună restituirea sumelor plătite de reclamanta pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuția instituita prev. de art. 367 si următoarele din Legea nr. 95/2006, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării pana la restituirea efectivă.

Având în vedere soluția instanței de fond și faptul că recurenta-pârâtă DGAMC nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 287/11.06.2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 și, în prezent, se află în procedura de emitere a tuturor actelor administrativ fiscale prin care urmează să se restituie A. sumele plătite de reclamanta pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuția instituita prev. de art. 367 si următoarele din Legea nr. 95/2006, precum si a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării pana la restituirea efectivă recurenta -reclamantă nu justifică interes în promovarea căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Prealabil cercetării temeiniciei cererii de recurs formulate în cauză, Înalta Curte va analiza excepțiile invocate cu privire la aceasta, constatând că sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Referitor la excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că în prezenta cale de atac reclamanta critică soluția de respingere a acțiunii, în ceea ce privește pretențiile aferente anului 2016, pentru incidența autorității de lucru judecat și, de asemenea, consideră că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul de Finanțe, or, aceste apărări nu vizează temeinicia sentinței pronunțate, ci legalitatea soluției; în egală măsură, recurenta reclamantă a invocat nemotivarea sentinței, critică ce se circumscrie, de asemenea, sferei legalității și nu temeiniciei hotărârii. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs, invocate de reclamantă, se încadrează, ipotetic, în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că excepția invocată din perspectiva dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. este nefondată.

Nefondată este și excepția lipsei de interes, constatând Înalta Curte că prin sentința atacată instanța fondului a obligat pârâta Direcția Generală a Marilor Contribuabili la emiterea actelor administrative individuale, prin care să dispună restituirea sumelor plătite de reclamantă pentru perioada 2017-2018, reprezentând contribuția instituită prev. de art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006, precum și a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării până la restituirea efectivă.

Prin aceeași sentință, instanța fondului a respins, însă, capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, precum și față de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat și, de asemenea, a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.

Or, în condițiile în care recurenta reclamantă a solicitat obligarea pârâților la emiterea actelor administrative individuale, prin care să dispună restituirea sumelor plătite de reclamantă pentru perioada 2016-2018, iar acțiunea sa a fost respinsă în ceea ce privește pretențiile aferente anului 2016, în mod greșit susține intimata pârâtă că reclamanta nu urmărește niciun folos practic prin promovarea prezentei căi de atac.

În egală măsură, reclamanta a declanșat prezentul litigiu și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pârât față de care acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. Criticând această soluție, reclamanta urmărește obținerea unui titlu executoriu și împotriva acestui pârât, astfel că nici sub acest aspect nu poate fi reținută lipsa unui interes actual pentru promovarea căii de atac.

Examinând recursul propriu zis, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a dispune casarea, în parte, a sentinței criticate, cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei în privința contestației formulate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și în privința capătului de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, raportat la pârâta DGAMC.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății - Direcția Generală Economică, pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pârâtul Ministerul Finanțelor și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în numele Ministerului Finanțelor, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

Prin sentința nr. 287 din 11 iunie 2024, instanța fondului a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, față de capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, precum și față de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016 și a respins aceste capete de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Aceste dispoziții sunt criticate de reclamantă în prezenta cale de atac, constatând instanța de control judiciar caracterul fondat al criticii reclamantei.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de instanța de fond, față de capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, precum și față de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, Ministerul Sănătății - Direcția Financiară, a formulat, în baza art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 168 coroborat cu art. 182. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, și art. 367 și urmat, din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ("Legea nr. 95/2006"), cerere de chemare în judecată prin care solicită instanței:

3.obligarea Ministerului Sănătății la emiterea actului administrativ individual prin care să dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, reprezentând contribuția instituită prin art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006, în cuantum de 20.394.351 RON, precum și a dobânzilor fiscale aferente, calculate de la data achitării, până la restituirea efectivă, într-un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, conform art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

Prin sentința nr. 198/18.10.2022, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, invocată de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., a anulat actul administrativ nr. 1/30384, emis de Ministerul Sănătății - Direcția Financiară la data de 11.01.2022 și a obligat pârâtul la emiterea actului administrativ prin care să dispună restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 20.394.351 RON precum și a dobânzii fiscale aferente acestei sume calculate de la data fiecărei plăți și până la restituirea efectivă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Prin Decizia nr. 5833/06.12.2023, pronunțată în soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sus-menționate decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul acestei instituții, a casat, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Totodată, a menținut sentința în ceea ce privește soluția de respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului material la acțiune.

Având în vedere identitatea parțială de obiect, părți și cauză existentă între prezentul litigiu și cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, soluționat definitiv, față de prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., instanța fondului a admis excepția autorității de lucru judecat față de capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, precum și față de cel vizând obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la emiterea actului administrativ individual prin care să se dispună restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, și a respins în consecință aceste capete de cerere.

Constată Înalta Curte că, dacă în raport de pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, soluția de respingere a acțiunii este la adăpost de critică, nu aceeași este situația în privința pretențiilor pe care reclamanta le-a formulat împotriva DGAMC, cu privire la recunoașterea dreptului la restituirea contribuției instituite prin dispozițiile art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006 și a accesoriilor aferente contribuției, pentru anul 2016.

Se observă că în dosarul nr. x/2022 a avut calitatea de pârâtă Ministerul Sănătății - Direcția Financiară nu și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, astfel că soluția de respingere a pretențiilor reclamantei, de restituire contribuției instituite prin dispozițiile art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006 și a accesoriilor aferente contribuției, pentru anul 2016, are fundament numai în ceea ce privește cererea reiterată în cauza de față împotriva Ministerului Sănătății, nu și în privința acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta DGAMC.

Prin urmare, constatând că în privința cererii formulate în contradictoriu cu pârâta DGAMC în prezenta nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat, ce rezultă din Decizia nr. 5833/06.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, și va casa în parte sentința recurată, cu consecința respingerii, în rejudecare, a excepției autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de prima instanță, față de capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, raportat la pârâta DGAMC.

Având în vedere că instanța fondului nu a examinat pe fond pretențiile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta DGAMC, cu privire la recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, se impune, în temeiul art. 20 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 554/2004, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În ceea ce privește calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, instanța fondului a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a adresat ministerului două cereri de restituire, înregistrate sub nr. x.

Arată prima instanță că cele două cereri au fost redirecționate ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, spre competentă soluționare, iar reclamanta a fost înștiințată asupra acestei măsuri, prin adresele ANAF - Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare nr. PCV 5311/06.12.2022, nr. PCV 5398/19.12.2022 și nr. PCV 926/10.03.2023.

Prin urmare, având în vedere faptul că Ministerul Finanțelor a redirecționat în termen legal adresele reclamantei către ANAF - Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare, iar aceasta a înștiințat reclamanta, rezultă că Ministerul Finanțelor nu a refuzat să soluționeze cererile adresate de aceasta.

Având în vedere faptul că acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă se bazează pe un pretins refuz nejustificat al Ministerului Finanțelor de a-i restitui sumele de bani solicitate, urmare cererilor care i-au fost adresate, însă acestea din urmă au fost redirecționate în termen, iar reclamanta a fost înștiințată asupra acestei împrejurări, instanța fondului a considerat că, în temeiul art. 36 C. proc. civ., Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.

În acest sens, Înalta Curte subliniază faptul că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, între altele, cu o cerere având ca finalitate cenzurarea refuzului Ministerului Finanțelor Publice de a soluționa favorabil cererile de restituire, înregistrate sub nr. x.

Potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În contextul în care reclamanta dovedește faptul că a adresat pârâtului MFP cererile de restituire, înregistrate sub nr. x, Înalta Curte constată că există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios, ministerul fiind chemat în judecată, în calitatea de autoritate învestită cu cererile de restituire anterior menționate.

Chestiunea competenței de soluționare a cererilor de restituire a contribuției încasate în temeiul dispozițiilor art. 367 și următoarele din Legea nr. 95/2006 nu înlătură calitatea procesuală a pârâtului ci reprezintă o apărare de fond, astfel că, admițând recursul reclamantei și sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 554/2004, se impune trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea cererii formulate în de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești.

Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 287 din 11 iunie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, față de capătul de cerere privind recunoașterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor plătite pentru anul 2016, precum și a dobânzilor fiscale aferente, raportat la pârâta DGAMC și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și trimite cauza spre rejudecarea cererii formulate în contradictoriu cu această parte, la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.