ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2022, pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2022, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- revocarea Deciziei nr. 267 din 3 martie 2022 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 97 din 19 ianuarie 2022 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care au fost rectificate dispozițiile art. 3 ale Deciziei nr. 593 din 11 noiembrie 2020 și nr. crt. 54 al Anexei nr. 1 la Decizia nr. 572 din 28 decembrie 2021 ale procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție;

- obligarea pârâților (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție) la plata, pentru fiecare lună în parte, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățită și venitul efectiv plătit pentru perioada 15 decembrie 2020 -1 ianuarie 2022, actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de Ia data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plătii efective, la nivelul stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor să aloce și să remită pârâților (Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție) fondurile necesare plății integrale a drepturilor bănești solicitate mai sus.

La data de 22.03.2023, reclamanta A. a depus precizări prin care a arătat următoarele:

Având în vedere că pentru perioada 15 decembrie 2020 - 1 ianuarie 2022, drepturile salariale cuvenite reclamantei au fost stabilite eronat în deciziile emise după nașterea acestui drept, drepturi de care a fost privată ca urmare a neacordării acestora timp de 1 an de zile, respectiv, începând cu data de 15 decembrie 2020 și totodată că plata efectivă a acestei diferențe a fost făcută la un an de la nașterea acestui drept, respectiv, la data de 11 februarie 2022, odată cu virarea salariului pe luna ianuarie 2022, a solicitat admiterea acțiunii doar cu privire la plata dobânzii și actualizarea cu indicele de inflație.

Daunele compensatorii au ca scop menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății (evitarea erodării valorii creanței prin inflație), care are caracter compensatoriu (pierderea suferită, dămnum emergens), iar în cazul dobânzii legale, daunele moratorii reprezintă câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență (fructele civile, câștigul nerealizat, lucrum cessans).

Totodată, prin cumularea celor două măsuri nu numai că nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului, potrivit principiului consfințit prin art. 1.385 și art. 1.531 din C. civ.

Așa cum a arătat, a apreciat că trebuie avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 724 din 21 aprilie 2023, a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să remită pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - București, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - București, fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

A obligat pârâtul Ministerul - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție la actualizarea diferențelor achitate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, in sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, într-o primă critică recurentul a arătat că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pentru care instanța a acordat dobânzile legale, instanța reținând doar că, prin Decizia ICCJ nr. 2/2014, s-a retinut că actualizarea unei sune datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul creditorului datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor.

În continuare, recurentul- pârât critică și soluția dată de prima instanță întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv condiția normativă de acordare a dobânzii legale. Cum nu există nicio dispoziție legală care să prevadă dobânda de drept, în analiza prezentei cereri, instanța are obligația, potrivit normelor de procedură civilă, să efectueze cercetarea judecătorească prin aplicarea principiului legalității.

Drept urmare, în prezenta cauză, pentru o corectă aplicare a normelor legale privitoare la dobândă și pentru crearea unei premise reale a silogismului judiciar față de cererea reclamantei, a apreciat că este necesar, în cauză, ca cercetarea să fie făcută cu coroborarea dispozițiilor C. civ., C. proc. civ. și a altor norme incidente în materia dobânzilor legale.

În fine, se susține că prin noțiunea de "dobândă" nu se înțelege doar sumele socotite în bani, cu acest titlu, ci și alte prestații cu orice titlu sau denumire la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinței capitalului. Dacă obligația este purtătoare de dobânzi (remuneratorii și/sau penalizatoare), se va plăti dobânda legală doar dacă părțile nu au stabilit expres, prin convenția lor, nivelul dobânzii.

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 267 din 3 martie 2022 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, solicitând obligarea pârâților (Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție) la plata, pentru fiecare lună în parte, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit pentru perioada 15 decembrie 2020 -1 ianuarie 2022, actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plătii efective, la nivelul stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare;

În apărare, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție a învederat că această plată a diferențelor bănești a fost efectuată la data de 13 februarie 2022 odată cu plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2022 și, ca atare, cererea reclamantei A. a rămas fără obiect.

Reclamanta și-a precizat cererea solicitând admiterea acțiunii doar cu privire la plata dobânzii și actualizarea cu indicele de inflație.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Din această perspectivă, critica recurentelor vizează insuficienta motivare a hotărârii.

Or, această critică nu poate fi primită.

În accepțiunea titularelor căii de atac, hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) și c), art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., dar și a art. 6 alin. (1) din Convenție, întrucât instanța de fond nu a analizat integral motivele acțiunii cu care a fost învestită.

În acest cadru, se impune precizarea că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză.

În jurisprudența sa constantă, instanța supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului".

Contrar alegațiilor recurentului Înalta Curte constată că prima instanță a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., sentința recurată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele expuse de părți, precum și elementele de fapt și de drept ale cauzei, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut că cererile cu soluționarea cărora a fost învestit este neîntemeiată.

Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este de natură să conducă la concluzia încălcării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului s-a pronunțat asupra întregii cereri cu care a fost învestit, fiind respectate prevederile art. 22 C. proc. civ., neputându-se reține, eventual, incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiat, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

În privința cererii de actualizare a sumei cu indicele de inflație precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, trebuie să amintim că prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Așadar, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din C. civ., că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Acestea au fost motivele pentru care judecătorul fondului a obligat pe pârâtul Ministerul - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție la actualizarea diferențelor achitate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare și până la data plății efective.

În prezentul dosar, soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 724 din 21 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.