ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3013/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 08 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția pentru Administrarea Participațiilor Statului, a solicitat:

- anularea procedurii de selecție a primilor membri ai organelor statutare ale Băncii de Investiții și Dezvoltare S.A.;

- obligarea pârâtei la refacerea acestei proceduri de selecție, în condițiile publicării în Monitorul Oficial a Ordinului Ministrului Finanțelor privind metodologia de selecție a candidaților pentru primii membri ai organelor statutare ale Băncii de Investiții și Dezvoltare S.A. și a pct. 14 din Anexa la H.G. nr. 1204/2002, în ceea ce privește anunțul selecției și al planului de interviu, toate cu respectarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal și transparenței și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 1427 din 10 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și a anulat cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția pentru Administrarea Participațiilor Statului, ca netimbrată.

Împotriva sentinței civile nr. 1427 din 10 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării capătului 1 din acțiune.

În motivare, acesta a arătat că, la data de 16 aprilie 2024, instanța de fond i-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON pentru fiecare capăt de cerere.

La data de 10 septembrie 2024 a fost înaintată cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON aferentă capătului 1 din cerere.

La același termen de judecată instanța a rămas în pronunțare pentru soluționarea excepției de netimbrare invocată din oficiu, excepție care a și fost admisă, iar cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată.

În termenul legal a declarat recurs în raport de identificarea taxei de timbru în cuantum de 50 RON depusă la dosar și a solicitat să se constate că soluția instanței trebuia să fie de admitere în parte a excepției și în niciun caz de anulare în tot a cererii, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, din care rezultă că, atunci când acțiunea are mai multe capete de cerere cu finalitate diferită, taxa judiciară se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte.

Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor - Direcția pentru Administrarea Participațiilor Statutului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din actele și lucrările de la dosarul cauzei.

Astfel, prin sentința recurată instanța de fond a admis excepția netimbrării acțiunii, invocată din oficiu, în condițiile în care, deși prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2024, i-a pus în vedere recurentului-reclamant să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, 50+50 pentru fiecare capăt de cerere, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, acesta nu a îndeplinit această obligație.

În acest sens, se mai reține și că la termenul de judecată din data de 16 aprilie 2024, apărătorul recurentului-reclamant a fost prezent, aspect consemnat și în cuprinsul încheierii de la acel termen, iar acesta nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

În acest context, Înalta Curte constată ca fiind nefondate și susținerile recurentului-reclamant potrivit cu care a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă primului capăt de cerere al cererii de chemare în judecată, în timp util pentru a fi avută în vedere la soluționarea excepției de netimbrare.

Astfel, din factura depusă de recurentul-reclamant rezultă că taxa judiciară de timbru a fost achitată pe data de 10 septembrie 2024 ora 11:56 și a fost transmisă instanței de judecată prin intermediul poștei electronice în aceeași zi la ora 12:16, respectiv la aproximativ 3 ore după încheierea dezbaterilor și după pronunțarea hotărârii în cauză, din conținutul e-mailului prin care a fost înaintată factura prin care s-a făcuta dovada achitării a 50 RON reieșind fără echivoc că recurentul-reclamant avea cunoștință de faptul că termenul stabilit pentru soluționarea dosarului a fost data de 10 septembrie 2024 ora 09:00, termen ce îi fusese de altfel adus la cunoștință și în data de 27 mai 2024, astfel cum rezultă din conținutul încheierii de ședință de la acel termen.

Nu în ultimul rând, se are în vedere că instanța de fond a efectuat și verificări în sistemul electronic Ecris, din care a rezultat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru .

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1427 din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1427 din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 29 mai 2025.