ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3795/2024

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.02.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: [1] în principal, suspendarea Deciziei Comisiei de examinare și a Deciziei f.n. din data de 31.01.2024 a Comisiei de reexaminare psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 7 iulie 2023 - 6 martie 2024, prin care i s-a acordat calificativul "respins", suspendare solicitată cu privire la toți candidații, iar, în subsidiar, cu privire la reclamantă; [2] obligarea pârâtului să-i permită acesteia să participe la interviul care se va desfășura în perioada 3 - 17 februarie 2024.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, la data de 05.02.2024, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, solicitând, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 07.02.2024, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a menționat că actele administrative a căror suspendare o solicită sunt: Decizia Comisiei de reexaminare prin care a fost respinsă la testarea psihologică, concretizată în Raportul de evaluare psihocomportamentală întocmit de cei 3 psihologi (raport fără dată), precum și Decizia Comisiei de examinare concretizată în Raportul psihologului examinator inițial, domnul B..

Prin sentința civilă nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Împotriva sentinței civile nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat recurs, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident.

3.1 Recurenta-reclamantă A., prin cererea de recurs formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat nelegalitatea soluției din perspectiva încălcării art. 19 din C. proc. civ., respectiv încălcarea principiului continuității.

Astfel, cererea de chemare în judecată a fost repartizată completului CI5 fond din cadrul secției a IX - a contencios administrativ și fiscal al cărui titular era doamna judecător C., grefier fiind doamna D.. La termenul de judecată din data de 08.02.2024 ședința a fost prezidată de doamna judecător E.. Cererea reclamantei adresată conducerii secției a IX - a contencios administrativ și fiscal de comunicare a titularului completului CI5 a fost transmisă Biroului Relații cu Publicul, care nu i-a comunicat niciun răspuns.

De asemenea, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a reprezentantului pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.

A susținut că la termenul de judecată din data de 08.02.2024 pârâtul a fost reprezentat de doamna judecător F., în cuprinsul hotărârii consemnându-se că aceasta ar fi personal de specialitate asimilat magistraților. Consemnarea din cuprinsul hotărârii recurate în prezenta cauză este contrară realității, doamna F. fiind judecător. Or, persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, făcând trimitere la art. 233 alin. (3) din Legea nr. 303/2022. Astfel, doamna judecător F. a reprezentat CSM prin încălcarea legii.

Recurenta a mai suțșinut că instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, niciuna dintre criticile reclamantei neprobând existența acestuia, rețineri care sunt eronate, fiind incident motivul de casare privind încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în opinia sa, prima instanța a reținut, în contra evidențelor, că susținerile reclamantei privind aplicarea Metodologiei intrate în vigoare la data de 31.02.2024, după susținerea testării psihologice sunt nefondate. Instanța a apreciat a fi neîntemeiată critica privind aplicarea unui test nedestinat magistraților, cu motivarea că acest aspect nu ar fi necesar. Această susținere a instanței este nefondată, fiind enumerați explicit destinatarii testului, pe categorii, nefiind un test de aplicabilitate generală. Totodată, faptul că testul a fost avizat de Colegiul Psihologilor din România nu îi extinde domeniul de aplicabilitate, testul fiind avizat pentru domeniile explicit enumerate de către chiar cei care l-au adaptat pentru România.

Judecătorul fondului nu a înlăturat susținerea reclamantei referitoare la nelegalitatea Raportului întocmit de către psihologii din cadrul Comisiei de reexaminare raportat la inexistența semnăturilor pe actul întocmit, dar a apreciat că ar cuprinde parafa psihologilor examinatori. Cu privire la nerespectarea timpului minim de 30 de minute pentru fiecare candidat în cadrul interviului instanța nu a analizat aceste aspecte. Referitor la faptul că unii candidați ar fi intrat în posesia testelor și răspunsurilor la acestea anterior desfășurării probei, instanța, în mod de neînțeles, a apreciat că nu ar avea niciun efect în ceea ce o privește, ignorând răspunderea psihologilor din această perspectivă și incidența art. 304 C. pen., respectiv divulgarea informațiilor secrete sau nepublice.

Cu privire la criticile formulate din perspectiva încălcării Directivei nr. 80/181/CEE instanța a apreciat că nu înlătură prezumția de legalitate a Rapoartelor, fără a oferi vreo motivare în acest sens.

În fine, a arătat că instanța de fond nu a înlăturat susținerile reclamantei privind faptul că sunt diametral opuse concluziile celor două Rapoarte în privința unora dintre criterii și copy paste în privința celorlalte, oferind o motivare contradictorie, respectiv susținând că diferențele semnificative sunt în regulă pentru că Rapoartele sunt întocmite la interval de câteva zile și sunt, de asemenea, în regulă și cele copy paste pentru că legea nu interzice și e vorba de același subiect.

Pentru toate aceste motive, recurenta a apreciat că există o îndoială serioasă privind legalitatea Rapoartelor contestate, fiind în prezența unui caz bine justificat.

Totodată, în opinia sa, este îndeplinită și condiția pagubei iminente, arătând că în situația în care nu va participa la proba interviului va fi declarată respinsă, nu va mai putea valorifica rezultatele de la probele privind cunoștințele juridice.

3.2 Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin cererea de recurs incident formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii formulate de recurenta-reclamantă A., cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, respectiv a admiterii excepției lipsei de interes în formularea prezentei cereri, cu consecința respingerii recursului ca lipsit de interes.

Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, prin care a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata taxelor judiciare de timbru achitate de acesta.

În ceea ce privește excepția invocată, a arătat că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 42/21.03.2024 s-a dispus validarea rezultatelor concursului de admitere în magistratură (07.07.2023-06.03.2024)

A mai susținut că, în lipsa unui calificativ de "apt", o eventuală suspendare a executării celor două rapoarte nu poate avea ca efect obligarea CSM să îi permită participarea la următoarea probă a examenului prin raportare la art. 74 din Legea nr. 303/2022. O eventuală suspendare a deciziilor Comisiei de examinare și reexaminare psihologică nu duce la constatarea ca fiind îndeplinită de către recurenta-reclamantă a condiției de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției în vederea susținerii următoarelor probe din cadrul concursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 12 septembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 15.04.2024, recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea recursului.

Totodată, a solicitat anularea recursului propriu ca netimbrat, înțelegând să nu achite taxa de timbru, întrucât până la momentul înregistrării cauzei la Înalta Curte, acesta a rămas fără obiect. A solicitat și respingerea recursului incident ca rămas fără efect.

Această cerere a fost comunicată recurentului-pârât la data de 19.04.2024.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de reclamantă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererrea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 8 martie 2024, conform dovezii aflată la dosar, recurenta precizând în ședință publică că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:"Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Conform dispozițiilor art. 472 C. proc. civ.:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Având în vedere aceste dispoziții legale și soluția data recursului principal, care a fost anulat ca netimbrat, soluție care nu implică cercetarea fondului, Înalta Curte va constata că recursul formulat de pârât este rămas fără efect.

Astfel, potrivit art. 453 C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Înalta Curte, constată că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a fost chemat în fața instanței de control judiciar pentru soluționarea recursului formulat de reclamantă, înțelegând, la rândul său, să formuleze recurs incident, pentru care a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON, ulterior recurenta-reclamantă arătând expres că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru datorată pentru soluționarea propriului recurs, care a fost anulat, ca netimbrat.

Prin urmare, având în vedere această soluție, prevederile legale antereferite și faptul că inițiativa recurentei-reclamante a determinat o cheltuială inutilă pentru recurentul-pârât, neprezentând relevanță susținerea recurentei-reclamante în sensul că cererea de renunțare la judecată datează din 15.04.2024, anterior formulării cererii recurentului-pârât, prioritară fiind legalitatea învestirii instanței cu cererea de recurs care a determinat înregistrarea dosarului pe rolul instanței de control judiciar, Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 453 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamanta A., ca netimbrat, va constata ca fiind rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Constată rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 187 din 8 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.