ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2022

Ședința publică din data de 03 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, inițial, la data de 10.12.2018, sub nr. x/2018, iar ulterior, la data de 19.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 293/20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a validat rezultatul concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, desfășurat în perioada 1 noiembrie 2017-5 martie 2018;

- în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, invalidarea în parte a concursului, în ce o privește pe reclamantă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor prevăzute de Regulamentul menționat pentru desfășurarea probei interviului din cadrul acestui concurs, a constatării caracterului arbitrar al procedurii de acordare a punctajului de către membrii comisiei de examinare și exercitării dreptului de apreciere al acestora cu exces de putere;

- reluarea probei interviului, în ce o privește pe reclamantă, și luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalității.

La termenul de judecată din data de 03.04.2019, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a menționat că în prezenta cauză solicită, în principal:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 293/20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a validat rezultatul concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, desfășurat în perioada 1 noiembrie 2017 - martie 2018 și invalidarea în parte a concursului, în ce o privește pe reclamantă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor prevăzute de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru desfășurarea probe: interviului din cadrul acestui concurs,

- constatarea caracterului arbitrar al procedurii de acordare a punctajului de către membrii comisiei de examinare și exercitarea dreptului de apreciere al acestora cu exces de putere;

- să se constate obținerea notei pentru declararea reclamantei ca admisă la proba interviului și a notei finale pentru promovarea concursului și, în consecință, să fie obligată pârâta Inspecția Judiciară să o numească în funcția de inspector judiciar;

În subsidiar, a solicitat următoarele:

- pentru capătul 3 al cererii, reluarea probei interviului, în ceea ce o privește pe reclamantă, și luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalității;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 357 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii din 15 mai 2019 și a sentinței civile nr. 357 din 10 iulie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta a susținut următoarele:

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin cererea formulată reclamanta a invocat nelegalitatea Hotărârii nr. 293/20 martie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sub două aspecte: primul dintre acesta ca urmare a nesoluționării cererii sale depuse anterior validării, înregistrată sub nr. x/05.03.2018 la Inspecția Judiciară și înaintată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat comunicarea borderourilor individuale de notare și a adus în discuție eventualitatea unei erori de calcul, iar cel de-al doilea vizând nerespectarea dispozițiilor prevăzute de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru desfășurarea probei interviului din cadrul acestui concurs, caracterul arbitrar al procedurii de acordare a punctajului de către membrii comisiei de examinare și exercitarea dreptului de apreciere al acestora cu exces de putere.

Din considerentele hotărârii atacate reiese ca primul aspect nu a fost deloc analizat.

Astfel, deși instanța reține că a depus cererea menționată și că i-au fost comunicate înscrisurile solicitate ulterior hotărârii pe care a atacat-o, după reiterarea cererii, iar aceste chestiuni au fost invocate expres ca motive de nelegalitate în cererea de chemare în judecată, instanța de fond nu a examinat deloc această critică de nelegalitate, neexistând în expunerea motivelor de fapt și de drept care au fundamentat soluția niciun argument care s-ar circumscrie aspectelor pe care le-a invocat.

Se mai pretinde că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Pornind de la cererea pe care a formulat-o în ziua următoare desfășurării probei interviului și continuând cu cererile adresate Consiliului Superior al Magistraturii și ulterior prin cererea de probatorii adresată instanției, fiind implicată în această procedură de concurs, reclamanta este direct interesată să ia cunoștință de înscrisurile care sunt în principal contestate în această procedură, respectiv borderourile individuale de notare.

Reclamanta a invocat în fața instanței de fond împrejurarea că acestea nu i-au fost comunicate decât după ce a formulat o revenire în acest sens, după pronunțarea hotărârii de validare a rezultatului concursului, iar forma în care i-au fost astfel comunicate este incompletă, lipsind numele inspectorilor judiciari care au procedat la notare, precum și semnăturile acestora.

A solicitat prin chiar cererea de chemare în judecată ca instanța să pună în vedere pârâtei Inspecția Judiciară să depună borderourile individuale de notare complete, conținând inclusiv numele inspectorilor judiciari, neexistând un temei legal care sa impună anonimizarea înscrisurilor folosite în procedurile judiciare.

De asemenea, prin nota de probatorii susținută în ședința publică din data de 15.05.2019 reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor Inspecția Judiciară/Consiliul Superior al Magistraturii să depună borderourile individuale de notare complete, conținând inclusiv numele inspectorilor judiciari și semnăturile acestora pentru a se verifica dacă fiecare dintre cei cinci inspectori desemnați a face parte din comisia de examinare au procedat în mod corespunzător la notare.

Instanța a respins această solicitare ca inutilă în raport de dispozițiile art. 255 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că numele inspectorilor nu sunt relevante în aprecierea modului în care s-a notat această probă, borderourile conținând punctajul fiind suficiente pentru ca instanța să își formeze o părere asupra legalității desfășurării acestei probe.

Consideră că prin această măsură instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 174 alin. (3) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ., producându-i reclamantei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și a încheierii prin care a fost respinsă proba și administrarea probei cu respectarea cerințelor legale.

Depunerea înscrisurilor în formă completă nu ține de utilitatea probei, ci de însăși legalitatea administrării acesteia.

Astfel, art. 150 alin. (2) C. proc. civ. impune depunerea înscrisurilor de care părțile se folosesc în copii certificate pentru conformitatea cu originalul.

Instanța a examinat procedura de notare în cadrul probei interviului plecând de la premisa că înscrisurile depuse de Consiliul Superior al Magistraturii sunt chiar cele întocmite în cadrul procedurii de concurs, fără a permite verificarea acestora și depunerea înscrisurilor complete, ceea ce, în opinia reclamantei, dă naștere unor serioase îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului cauzei și la respectarea de către acesta a dreptului la un proces echitabil în componenta acestuia referitoare la egalitatea armelor, luând în considerare actele depuse de Consiliul Superior al Magistraturii într-o variantă neasumată prin semnătură de membrii comisiei de examinare și necertificate de partea care le-a depus pentru conformitatea cu originalul, înscrisuri care nu prezintă niciun fel de garanție că s-ar referi la respectiva procedură de concurs sau că ar emana de la membrii comisiei de examinare care au fost desemnați prin ordin al inspectorului șef, dar care au fost considerate de instanță ca având deplină forță probatorie.

Se consideră că instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii sale trebuia să pronunțe hotărârea pe baza acestor înscrisuri depuse procedural, numele inspectorilor judiciari și semnăturile nefiind date confidențiale ci, dimpotrivă, fiind esențiale pentru validitatea actelor emise de comisia de examinare.

Se susține, în final, că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu ignorarea normelor de drept material specifice, respectiv art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la art. 11 și art. 24 din același Regulament.

Atât Consiliul Superior al Magistraturii, în procedura de validare și în întâmpinarea formulată, cât și instanța de fond, după cum reiese din lectura motivării respingerii cererii de chemare în judecată, au pornit de la premisa că reclamanta a contestat notarea acordată de comisia de examinare la proba interviului.

Reclamanta pretinde că nu a cerut să i se mărească nota acordată, ci să se observe ca întreaga manieră de desfășurare a probei în privința ei nu a avut loc în conformitate cu regulamentul de concurs.

Din analiza manierei de punctare, se poate observa că, independent de răspunsurile sale, nu s-a urmărit altceva decât "ciupirea" unor sutimi, astfel încât să rezulte o medie imediat sub baremul minim (nota 2). De ce a fost depunctată, chiar drastic, la criteriul rezolvarea în termenul legal a lucrărilor în condițiile în care în toată cariera sa în calitate de inspector judiciar de circa 10 ani nu a fost în postura de a încălca termenele legale? De ce a fost depunctată la conduită în condițiile în care nu a existat nici cel mai mic indiciu care să susțină abaterea sa de la cele mai înalte standarde morale și profesionale? Cum se poate aprecia farmaceutic, chirurgical conduita în societate încât să se ajungă la note de genul 0,22, 0,23?

Trebuie observat că potrivit "Metodologiei de realizare a interviului - concurs declanșat la data de 01.11.2017 pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari" întocmită de comisia de examinare, semnificația notelor acordate este: 1. Prezintă deficiențe semnificative; 2. în general corespunde cerințelor, cu foarte puține excepții; 3. Corespunde pe deplin cerințelor profesionale.

Dacă sunt examinate notele acordate doar la cele două criterii profesionale, respectiv Conduita și Deontologia profesională și se observă care sunt elementele care trebuie evaluate sub aceste criterii, astfel cum sunt precizate în Regulament, dar și în metodologia de realizare a interviului, se consideră că reiese în mod evident caracterul arbitrar, dincolo de orice putere de apreciere a evaluatorilor, a căror activitate trebuie să reflecte obiectivitate și bună credință.

Astfel, făcând referire la notele de 0,20 acordate de unul dintre membrii comisiei de evaluare (12) atât la criteriul nr. 8 "Conduita", cât și la criteriul nr. 9 "Deontologia profesională", ceea ce echivalează cu nota 6,66 pe o scală de la 1 la 10, în lipsa oricăror elemente care să justifice o atare depunctare.

Potrivit metodologiei, nota reflectă existența unor deficiențe considerabile la aceste criterii, care nu sunt relevate nici de raportul de evaluare și de actele depuse la dosarul pe baza căruia a fost întocmit și nici nu se fundamentează pe vreun element constatat în cadrul interviului.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaște dreptul de a contesta legalitatea procedurii de concurs, dar aceasta nu se poate rezuma, așa cum simplist se reține în motivare, în a spune că existau comisii, s-au dat candidaților note de la 0 la 3 și că acestea au fost afișate pe pagina de internet. Ceea ce reclamanta pretinde că a dedus judecății este faptul că a avut loc, sub aparența interviului, un simulacru cu rezultat prestabilit. Iar) proba în acest sens rezultă din modul de punctare.

Practic, reclamanta a fost întrebată ce părere are despre un anumit subiect (spre exemplu, modul în care un alt magistrat a acționat într-o anumită situație) și apoi am fost depunctată la criteriul conduită ori deontologie ori respectarea termenelor pentru acea opinie, ceea ce în mod evident nu se circumscrie puterii discreționare a comisiei de examinare.

Instanța fond în considerentele hotărârii atacate, într-o frază de o maximă generalizare, conchide că întrebările ce i-au fost adresate vizează aspecte complexe care acoperă criteriile de notare, inclusiv aspectele de etică și deontologie, fără însă a stabili în mod clar situația de fapt și a lămuri care dintre întrebările/chestiunile antamate în timpul interviului puteau fi încadrate în aceste criterii. Din această perspectivă consideră că sunt incidente și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea fiind practic nemotivată.

Un alt aspect care trebuie analizat și care este invocat este acela că instanța constituțională, pornind de la o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului din 1986, preluată apoi și de Înalta Curte de Casație și Justiție, statuează că testarea cunoștințelor nu poate forma obiect al controlului judecătoresc.

A spune și a accepta cu pasivitate și indiferență că o comisie de examinare are un drept discreționar de apreciere înseamnă a abdica de la rolul constituțional al judecătorului. Dacă nu i s-au adresat întrebări la anumite criterii și apoi a fost depunctată drastic la criteriile respective, în absența oricăror alte probe scrise ce puteau fi la dosarul de candidatură în acest sens, aceasta nu înseamnă apreciere discreționară, ci abuz, adică încălcarea procedurii de desfășurare a concursului.

În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 801/2012, în forma în vigoare la data faptelor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea și desfășurarea concursului.

"A se desfășura" are în vedere evoluția succesivă a unor etape/momente în vederea realizării unei activități sau acțiuni. Modul în care a fost chestionată și, ulterior, punctată face parte din desfășurarea concursului. Așadar, există temei legal pentru efectuarea de verificări de către o instanță de judecată privind conformitatea cu legea și celelalte acte normative subsecvente a procedurii de intervievare.

1.4. Apărările formulate de intimați

Prin întâmpinările formulate pârâții - intimați Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea instanței de fond răspunde exigențelor referitoare la motivare acesteia, este dată cu respectarea normelor de procedură și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat pentru argumentele care vor fi expuse în cele ce urmează:

Învestită fiind a cerceta legalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 293/20.03.2018 prin care s-a validat rezultatele concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari desfășurat în perioada 1 noiembrie 2017-5 martie 2018, prima instanță a dispus respingerea acțiunii reclamantei în aprecierea generală că la adoptarea acestui act administrativ au fost respectate normele legale edictate pentru valida sa emitere iar cenzurarea modului în care membrii comisiei de examinare au acordat reclamantei punctajul la proba interviului excede controlului de legalitate care se exercită de instanța de contencios administrativ.

O primă critică adusă hotărârii instanței de fond se referă la împrejurarea că instanța de fond nu analizat hotărârea de validare atacată și din perspectiva motivului nesoluționării cererii sale depuse anterior validării, înregistrată sub nr. x/05.03.2018 la Inspecția Judiciară și înaintată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat comunicarea borderourilor individuale de notare și a adus în discuție eventualitatea unei erori de calcul, aspect care în opinia recurentei s-ar circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților, fiind afectată de viciu nelegalității hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Se constată, în acest context, că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților împrocesuate.

Împrejurarea că instanța de fond nu a analizat unele critici particulare, care în fapt nu erau veritabile aspecte de nelegalitate a actului administrativ supus controlului de legalitate în cauză, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În această privință, reclamanta a considerat nelegală validarea concursului, întrucât prin considerentele actului administrativ atacat s-a apreciat că nu au fost înregistrate contestații împotriva modului de organizare și desfășurare a concursului și nu s-au înregistrat incidente care să pună în discuție legalitatea procedurii, în condițiile în care cererea sa, cu obiectul anterior identificat, putea fi apreciată ca fiind o contestație la proba interviului. Această cerere putea fi calificată contestație și putea fi luată în considerare ca atare în analiza legalității Hotărârii nr. 293/20.03.2018, pentru lipsa mențiunilor corespunzătoare, numai dacă era prevăzută de lege. Însă, potrivit art. 24 alin. (5) din Regulament, nota acordată la interviu este definitivă, neexistând posibilitatea legală pentru reanalizarea înregistrărilor sau reexaminarea candidaților de către o altă comisie sau de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că nemenționarea demersului administrativ al reclamantei, nu constituie un motiv veritabil de nelegalitate, astfel că neanalizarea acestui aspect de instanța de fond nu reprezintă o nemotivare parțială a hotărârii instanței de fond.

Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.

Nu sunt fondate nici criticile circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concret, reclamanta a susținut referitor la acest motiv de nelegalitate că în mod greșit prima instanță a apreciat ca inutilă cererea de obligarea a pârâtelor Inspecția Judiciară/Consiliul Superior al Magistraturii să depună borderourile individuale de notare complete, conținând inclusiv numele inspectorilor judiciari și semnăturile acestora pentru a se verifica dacă fiecare dintre cei cinci inspectori desemnați a face parte din comisia de examinare au procedat în mod corespunzător la notare, considerând că identificarea inspectorilor nu este relevantă în aprecierea modului în care s-a notat această probă, întrucât borderourile conțin punctajul care este suficient pentru ca instanța să își formeze o părere asupra legalității desfășurării acestei probe.

Aprecierea instanței de fond este corectă. Reclamanta în susținerea nelegalității actului administrativ contestat nu s-a prevalat de greșita sau nelegala compunere ori constituire a comisiei de interviu, situație în care identificarea magistraților membri ai comisiei era relevantă pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Reclamanta a pretins numai nelegala sa evaluare la proba interviului situație în care, așa cum a susținut judecătorul fondului, borderourile care conțin punctajul acordat reclamantei la această probă, erau necesare și suficiente în aprecierea nelegalității afirmate.

Sub aspectul criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta - recurentă se prevalează de împrejurarea că instanța de fond a ignorat normele de drept material specifice, respectiv art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, aprobat prin Hotărârea nr. 801/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, raportat la art. 11 și art. 24 din același Regulament.

Însă la argumentarea în concret a acestui motiv de nelegalitate, deși se subliniază că nu s-a contestat notarea acordată de comisia de examinare la proba interviului, premisă de la care ar fi plecat în construcția apărării și cele două intimate, argumentație însușită de instanța de fond, reclamanta fără a face vreo referire la modalitatea în care normele de care s-a prevalat nu au fost aplicate, invită instanța de control judiciar la analiza manierei de punctare, solicitând a se constata că, independent de răspunsurile sale, nu s-a urmărit altceva decât diminuarea notelor, astfel încât să rezulte o medie imediat sub baremul minim. În aceast sens, prin intermediul unor întrebări retorice, recurenta tinde a evidenția subevaluarea sa la unele criterii de evaluare, unde conduita sa s-ar fi situat la alte standarde, evident superioare, decât cele sugerate prin punctajul acordat.

Însă, așa cum a subliniat instanța de fond, cercetarea și constatarea validității oricărui concurs de numire sau de promovare exclude, verificarea baremului notării sau corespondența dintre nota obținută și prestația persoanei evaluate, pentru că comisiile de concurs au drept de apreciere discreționar în domeniul sau în disciplina lor de specialitate, astfel încât instanțele de judecată învestite cu controlul de legalitate al acestor proceduri nu sunt îndreptățite a stabili răspunsul corect.

Că este așa, nu rezultă numai din jurisprudența constantă a instanței supreme, ci și din jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, și Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 unde s-a statuat constant că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești. Așadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce privește controlul legalității procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv".

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan împotriva Franței, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Eisenberg împotriva Franței, și prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunțată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a apreciat că cenzurarea modului în care membrii comisiei de examinare au acordat reclamantei punctajul la proba interviului excede competenței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și controlului de legalitate care se exercită de instanța de contencios administrativ.

Cu toate acestea, controlul de legalitate administrativ efectuat de instanțele judecătorești nu exclude verificarea respectării competențelor, termenelor și condițiilor legale ori regulamentare de către comisia respectivă în procesul de derulare a interviului, aspecte asupra cărora reclamanta nu a ridicat vreo obiecție, deși se raportează formal la normele referitoare la procedura de desfășurare a acestei etape a concursului.

Însă și în aceste circumstanțe ale cadrului procesual, instanța de fond a analizat și procedura de derulare a interviului, constatând în mod just, că răspunde exigențelor de legalitate prescrise prin normele juridice invocate de recurentă.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate concluziona decât că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 293/20.03.2018 este legală prin prisma criticilor formulate de reclamantă, astfel că hotărârea instanței de fond care a validat-o este motivată, fiind dată cu aplicare corectă a normelor procesuale și de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 și a sentinței civile nr. 357 din 10 iulie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 15 mai 2019 și a sentinței civile nr. 357 din 10 iulie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2022.