ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4282/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4282/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub numărul x/2017, reclamanta Inspecția Judiciară a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea acestuia la emiterea unei hotărâri, de către Plenul său, prin care să se soluționeze cererea privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a unor inspectori judiciari având în vedere propunerea formulată de inspectorul șef al IJ și înregistrată la cabinetul președintelui Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x din 19 aprilie 2017.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2782 din 03 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta Inspecția Judiciară, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
A fost obligat pârâtul C.S.M. la emiterea unei hotărâri, de către Plenul său, prin care să soluționeze cererea privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a unor inspectori judiciari.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a arătat că nu se poate reține o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere motivele obiective ce au stat la baza amânării analizării propunerii inspectorului-șef al Inspecției Judiciare. În cauza de față au fost respectate exigențele soluționării cererii într-un termen rezonabil.
A mai arătat că rațiunea legiuitorului a fost aceea de a organiza eficient aplicarea noii legi, atunci când a instituit obligația inspectorului-șef de a propune spre aprobare Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, și nu aceea de a acorda o exclusivitate în modificarea acestui regulament numai inspectorului-șef.
Suspendarea executării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 633/25.05.2017 nu înlătură efectele acestui act normativ care a intrat în vigoare, determinând doar inaplicabilitatea sa temporară și, în nici un caz, suspendarea nu are ca efect aplicabilitatea dispozițiilor anterioare supuse modificării, deoarece prin intrarea în vigoare a Hotărârii nr. 633/25.05.2017 acestea au fost în mod definitiv abrogate.
În aceste condiții, este justificată amânarea de către Plen a soluționării propuneri inspectorului-șef al Inspecției Judiciare privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari, dată fiind suspendarea executării actului administrativ normativ referitor la organizarea și desfășurarea respectivului concurs.
A menționat recurentul că un alt argument pentru nesoluționarea cererii formulate de Inspecția Judiciară privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a unor inspectori judiciari, la propunerea formulată de inspectorul-șef a fost reprezentat și de lipsa raportului de audit, document necesar declanșării procedurii în discuție în raport de art. 68 din Legea nr. 317/2004.
În concluzie, a apreciat că adoptarea Hotărârii Plenului nr. 633/2017 nu a condus la afectarea capacității funcționale a Inspecției Judiciare și la imposibilitatea ocupării posturilor vacante la nivelul Inspecției Judiciare, ci a prevăzut ca desfășurarea concursului să se realizeze în cadrul altei proceduri decât cea anterioară modificării normative, sens în care amânarea cererii formulate de Inspecția Judiciară privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a unor inspectori judiciari, la propunerea formulată de inspectorul-șef, a fost justificată de necesitatea modificării Regulamentului de concurs și, pe cale de consecință, a organizării concursului, potrivit procedurii prevăzute de noua reglementare.
Apărările intimatei
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Alte aspecte procesuale
Intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei precizări, la solicitarea instanței, arătând că după data înregistrării recursului a fost organizat concurs în vederea organizării ocupării a 14 posturi vacante de inspectori judiciari în perioada 15.09.2017-15.01.2018, iar prin Ordinul inspectorului-șef nr. 131/04.12.2018 a fost aprobat noul Regulament de organizare și desfășurare a concursului pentru numirea în funcție a inspectorilor judiciari.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.,
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri, de către Plenul său, prin care să se soluționeze cererea privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a unor inspectori judiciari având în vedere propunerea formulată de inspectorul șef al IJ și înregistrată la cabinetul președintelui Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x din 19 aprilie 2017.
Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de părți la dosarul cauzei, în perioada 15 septembrie 2017 - 15 ianuarie 2018 a fost organizat concurs în vederea ocupării a 14 posturi vacante de inspectori judiciari: 5 posturi în cadrul Direcției de inspecție pentru judecători și 9 posturi în cadrul Direcției de inspecție pentru procurori.
Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantei și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la soluționarea cererii privind organizarea concursului pentru numirea în funcție a unor inspectori judiciari având în vedere propunerea formulată de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, înregistrată la cabinetul președintelui Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/19.04.2017, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 2782 din 03 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 2782 din 03 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând:
Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.