ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3631/2020

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 82 din 15 mai 2019 și obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre, prin care să dispună invalidarea concursului privind numirea în funcție a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare organizat în perioada 21 decembrie 2018-28 martie 2019.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea cererii ca lipsită de interes

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Cu privire la excepția necompetenței materiale

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în ceea ce privește judecarea pe fond a prezentei contestații, excepție invocată din oficiu, apreciază că este întemeiată pentru argumentele în continuare prezentate.

2.1.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorescă competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent", iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;".

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 reglementează calea de atac împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, termenul de formulare a acțiunii și instanța competentă.

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Înalta Curte, examinând obiectul cererii introductive, constată că este atacată o hotărâre a Plenului CSM, iar hotărârea contestată nu face parte din categoria celor care atrag competența specială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În susținerea necompetenței Înaltei Curți, instanța are în vedere dispozițiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în conformitate cu care pe durata exercitării mandatului de inspector, judecătorii și procurorii sunt suspendați de drept din aceste funcții. Ca urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată ar privi cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Înalta Curte reține că este competentă material și teritorial, în soluționarea litigiului dedus judecății curtea de apel, competență stabilită în raport de rangul autorității care a emis actul administrativ atacat și domiciliul/sediul reclamantei, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., și va constata că pricina este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va trimite cauza la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2020.