ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 934/2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 2812/A din 15 septembrie 2020, emisă în dosarul nr. 20-3024 al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru procurori, precum și împotriva rezoluției nr. C20-1367 din 2 noiembrie 2020, emisă de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, solicitând desființarea acestora.

Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ceea ce privește soluționarea prezentei cereri, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în raport de dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și republicată.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în ceea ce privește judecarea pe fond a prezentei contestații, excepție invocată de intimata Inspecția Judiciară, Înalta Curte reține următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

În cauza de față, reclamantul A. a supus controlului instanței de contencios administrativ rezoluția de clasare nr. 2812/A/15.09.2020, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de acesta, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, și rezoluția nr. C20-1367/02.11.2020, prin care inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a respins plângerea formulată de petent împotriva măsurii de clasare dispuse.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1)-(4) din Legea nr. 317/2004,

"(1) Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

(2) În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează și se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare. Rezoluția de clasare este supusă confirmării inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor.

(…)"

De asemenea, potrivit art. 45

1

alin. (1)-(3) din același act normativ,

"(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate;

b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.

(…)"

Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt contestate rezoluția de clasare, emisă de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, și rezoluția inspectorului-șef prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare, formulată în temeiul art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, iar în ceea ce privește contestația formulată de persoana care a formulat sesizarea, art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 stabilește în mod expres competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București pentru soluționarea acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 96 pct. 1 din același cod și coroborat cu art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de pârâta Inspecția Judiciară.

Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.