ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4428/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.06.2019, sub nr. x/2019, petentul A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției de clasare din 22 aprilie 2019 emisă în dosarul Inspecției Judiciare nr. 19-2110 de Direcția de inspecție judiciară pentru procurori.

Prin Decizia nr. 4947 pronunțată la data de 22 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că acest dosar a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 27.06.2019, dată ulterioră intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a constatat că, raportat la dispozițiile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data înregistrării cererii, competența de soluționare a contestației formulată de petentul A., împotriva Rezoluției de clasare emisă de inspectorul judiciar, revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare a admis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justișție, secția de contencios administrativ și fiscal, trimițând cauza spre competentă soluționare a contestației formulate de contestatorul A. împotriva Rezoluției nr. 1208/A din 22 aprilie 2019 pronunțată de Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Astfel, dosarul a fost înregistrat la data de 03.09.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub același număr unic de dosar, respectiv x/2019

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1106 din 06.11.2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, respingând cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A., solicitând rejudecarea dosarului.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că a formulat plângere prealabilă pe care a adresat-o inspectorului-șef și nu cunoaște cum de nu a ajuns la dosar, întrucât a trimis-o prin poștă cu scrisoare recomandată.

De asemenea, a mai solicitat instanței de recurs rejudecarea cauzei la o altă instanță din județul Dolj.

Totodată, a mai învederat că a solicitat Inspecției Judiciare să se înainteze în original de către Judecătoria Calafat dosarele sigilate și numerotate corect, însă nu s-a dorit acest lucru. În continuare, a susținut că pârâții nu au fost citați și interogați, întrucât în procesul civil se prevede ca pârâții să fie citați la proces.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă INSPECȚIA JUDICIARĂ a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocă dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul litigiului, susține, în esență, intimata -pârâtă că instanța de fond a reținut în mod corect și legal faptul că reclamantul nu s-a adresat inspectorului-șef al Inspecției Judiciare cu plângere împotriva rezoluției de clasare emise în dosarul nr. x, deși dispozițiile art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile. Totodată, a susținut că în mod judicios instanța de fond a reținut că aceste dispoziții legale sunt o transpunere specială a regulii de drept comun în materia contenciosului administrativ prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 184 din 6 martie 2007, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângerea formulată de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ nu conferă caracter neconstituțional textului de lege criticat, întrucât procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată nu împiedică și nu restrânge accesul celui în cauză la justiție. Dimpotrivă, această prevedere instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.

Mai mult, a susținut că obiectul acțiunii în contencios administrativ, potrivit stipulației exprese a legii, este reprezentat nu numai de rezoluția de clasare, ci și de rezoluția inspectorului-șef prin care a fost respinsă plângerea, ceea ce conferă un caracter imperativ acestei condiții de exercitare a acțiunii în contencios administrativ.

Pe cale de consecință, în mod temeinic și legal a constatat instanța de fond că acțiunea reclamantului, prin care acesta a solicitat în mod direct instanței de contencios administrativ anularea rezoluției de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 este inadmisibilă, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 03.02.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05.10.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

În prealabil, reamintește Înalta Curte că, în ceea ce privește excepția nulității recursului ce face obiectul judecății, astfel cum a fost invocată de intimata-pârâtă în cadrul întâmpinării depusă la dosar, a fost soluționată în ședința publică, înainte de închiderea dezbaterilor, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere de către instanță la pronunțarea acestei soluții fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Totodată, lecturând cererea de recurs reține Înalta Curte că, deși recurentul nu și-a întemeiat în drept recursul declarat, neîncadrând criticile sale în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din expunerea de motive pot fi identificate critici ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată însă ca fiind nefondate criticile recurentului, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (introdus prin Legea nr. 234/04.10.2018) în vigoare la data depunerii contestației din 22.06.2019.

Astfel, instanța de recurs constată că reclamantul A. a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune în anularea unei rezoluții de clasare a sesizării formulate de acesta, rezoluție emisă de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

La data inițierii prezentului demers judiciar, respectiv 22.06.2019 (data expedierii prin poștă a acțiunii), art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 (introdus prin Legea nr. 234/04.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018), care reglementa normele procesual civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, prevedea următoarele:

"(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară. (…)

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere. (…)"

Totodată, amintește instanța de recurs că potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 - norma generală de procedură în litigiile de contencios administrativ - prevăzând, de asemenea, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut judecătorul fondului că plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituție distinctă, cu regim și efecte proprii, fiind reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea sa este sancționată cu respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Or, așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, voința legiuitorului a fost aceea de a condiționa admisibilitatea acțiunii în justiție în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Prin urmare, această procedură a fost instituită tocmai pentru a oferi persoanelor interesate posibilitatea rezolvării într-un termen mai scurt și mai operativ a reclamației lor, organul administrativ sesizat fiind, în cadrul procedurii, singurul care are posibilitatea să revină asupra actului emis, reprezentând, așadar, un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat prin reexaminarea de către organul emitent sau de către organul ierarhic superior.

Contestarea rezoluției de clasare prevăzută la art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 la instanța de judecată a fost reglementată prin introducerea art. 45

1

prin Legea nr. 234/2018, în vederea asigurării accesului la justiție a persoanei care a formulat sesizarea la Inspecția Judiciară, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014 s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Astfel, în considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea de abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească".

Este adevărat că, deși s-a declarat neconstituționalitatea sintagmei "rezoluția de clasare este definitivă", în condițiile antereferite, textul de lege nu a fost modificat și nu a fost pus în acord cu cele statuate de instanța de control constituțional în termenul legal, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin soluția de principiu adoptată în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din data de 13 februarie 2017, stabilind că Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, însă, ulterior, prin introducerea prin Legea nr. 234/04.10.2018 a art. 45

1

, au fost reglementate normele procesual civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, care prevăd inclusiv procedura adresării cu plângere către inspectorul-șef (alin. (1), anterior sesizării instanței de judecată (alin. (3).

Întrucât la data de 22.06.2019, la care a fost sesizată instanța de judecată, era în vigoare art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care a fost introdus, prin Legea nr. 234/04.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 08.10.2018, în mod corect a fost reținută aplicabilitatea acestuia în cauza de față.

Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentului în sensul că a formulat plângere prealabilă pe care a adresat-o inspectorului-șef, întrucât din înscrisurile existente de la dosar nu rezultă acest aspect. Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "(1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Așadar, cum recurentul - reclamant nu a făcut dovada că, înainte de a învesti instanța de judecată, s-a adresat în prealabil Inspectorului -Șef cu o plângere împotriva Rezoluției de clasare emise de inspectorul judiciar, astfel cum impun dispozițiile art. 45

1

din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată și modificată, în forma în vigoare la data introducerii contestației (22.06.2019) în mod corect și legal judecătorul de primă jurisdicție a admis excepția inadmisibității acțiunii, invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1106 din 6 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.