ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.11.2020, sub nr. x/2020, petenta A., în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, a contestat rezoluția de clasare nr. 2235/A din 27 iulie 2020 emisă în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători și rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C20-1424 din 11 noiembrie 2020.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24.12.2020, intimata Inspecția Judiciară a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 45 și 45

1

din Legea nr. 317/2004.

Intimata a mai invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemaiată.

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în ceea ce privește judecarea pe fond a prezentei contestații, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, astfel încât instanța supremă poate fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

În cauza de față, reclamanta A. a supus controlului instanței de contencios administrativ rezoluția de clasare nr. 2235/A din 27 iulie 2020 emisă în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători și rezoluția inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C20-1424 din 11 noiembrie 2020.

Conform prevederilor art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit dispozițiilor art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004 "Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare."

Raportat la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale invocată de intimata Inspecția Judiciară și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secție de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimata Inspecția Judiciară prin întâmpinare.

Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară în favoarea Curții de Apel București – secție de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.