ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2021

Ședința publică din data de 12 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2018, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară contestație împotriva Rezoluției de clasare emisă în dosarul nr. x/2018 al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru judecători.

Prin cerere, petenta și-a exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Timișoara, al Tribunalului Timiș și al Curții de Apel Timișoara.

Pârâta Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea și inadmisibilitatea cererii de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5589 din 12 decembrie 2018, a a dmis excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, invocată de intimata Inspecția Judiciară și, pe cele de consecință, a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

În argumentele expuse în susținera soluției, instanța a rețiut că, în lipsa unei reglementări exprese și, având în vedere caracterul de act administrativ al rezoluției, act emis de o autoritate publică centrală (Inspecția Judiciară), prin analogie cu dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, conform principiului ubi eadem ratio, ibi idem jus, indiferent de soluția dispusă prin rezoluție (clasarea, respectiv respingerea sesizării), Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să soluționeze contestația introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Bcurești, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 676 din 25 octombrie 2019, a respins cererea privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că Inspecția Judiciară nu are competența de a interveni în soluționarea unei cauze, iar prin sesizarea Inspecției Judiciare și, ulterior, prin contestația formulată împotriva rezoluției de clasare, nu se poate proceda la verificarea măsurilor dispuse într-un dosar, întrucât această activitate excede competențelor pârâtei, respectiv ale instanței de contencios administrativ și ar constitui o încălcare a principiului independenței judecătorului.

Pe cale de consecință, reține instanța de fond, în mod corect, s-a apreciat prin rezoluția de clasare că nemulțumirile exprimate de petentă în cuprinsul sesizării excedează limitelor legale ale controlului de natură administrativă al Inspecției Judiciare.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta A..

Prin cererea de recurs recurenta a nu a indicat care dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. este incident în cauză.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nemotivatea recursului,invocată de pârâtă Inspecția Judiciară a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. art. 486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar articolul 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Se reține că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a criticilor care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege sunt de natură a determina nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Așadar, textele de lege expuse dau expresie principiilor generale aplicabile în materia termenului de recurs.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenta- reclamantă nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția prin care Curtea de Apel București a respins cererea, ca neîntemeiată.

Simpla indicare a prevederilor art. 488 C. proc. civ. nu poate atrage nelegalitatea sentinței recurate, întrucât motivarea recursului presupune evocarea cazurilor de nelegalitate care justifică exercitarea acestei căi extraordinare de atac și dezvoltarea lor printr-o argumentare, în fapt și în drept, a greșelilor pretins săvârșite prin hotărârea atacată.

Având în vedere că recurenta - reclamantă nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale sentinței atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță, din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

II. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Așa fiind, cum recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate care se grefează pe conținutul sentinței atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de către intimata - pârâtă Inspecția Judiciară.

Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 676 din 25 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.