ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 14 martie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 22 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea rezoluțiilor de clasare nr. 2080/A, emisă la 09 iulie 2020 și nr. 2033/A/06.07.2020, emise în dosarele nr. x și nr. x și a rezoluției de respingere a plângerii în lucrarea nr. Cx/12.10.2020 și în lucrarea nr. C20-1236/02.10.2020, ambele date de Inspecția Judiciară, comunicate în datele de 08 octombrie 2020 și de 15 octombrie 2020.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 1212 din 14 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a respins excepția tardivității formulării cererii completatoare, ca nefondată;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acești pârâți;
- a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004;
- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 1212 din 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se dispună menținerea sentinței recurate în ceea ce privește excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de reclamantul A. a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Prin citația comunicată recurentului-reclamant la data de 24 februarie 2024, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurentul nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 14 martie 2024.
Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă prin încheierea din data de 26 ianuarie 2023.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 14 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2024.