ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 809/2024 din 14 martie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția nulității și anulată, ca nemotivată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 206/2024 din 29.01.2024 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatul ISU Matei Basarab Olt.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, contestatorul A. a declarat recurs.

Intimatul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al jud. Olt a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului pentru lipsa semnăturii, excepției nulității recursului pentru lipsa motivării, excepției inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, cererile ulterioare formulate de recurent și excepțiile invocate de intimat, în ordinea priorității acestora, în funcție de efectele pe care le produce modul lor de soluționare, Înalta Curte constată:

a) În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul a fost formulat de A. prin e-mail, la data de 17 mai 2024, însă fără să fie semnat de acesta.

Însă, la data de 28 mai 2025, recurentul a depus cererea de recurs semnată olograf.

În acest context, excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată prin întâmpinare de intimatul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Matei Basarab" al jud. Olt, a rămas fără obiect.

b) În continuare, examinând, cu prioritate, excepția tardivității motivelor de recurs, invocată din oficiu, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, regimul căii de atac este reglementat de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

Astfel, art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar art. 470 alin. (5) din același cod arată că:

"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Așadar, în principiu, în ceea ce privește calea de atac a apelului/recursului, termenul de declarare și de motivare curge de la comunicarea hotărârii.

În speță, recursul declarat de recurent împotriva deciziei nr. 809/2024 a Curții de Apel Craiova a fost depus separat de motivele de recurs.

Or, în condițiile în care decizia atacată a fost comunicată recurentului la data de 18 aprilie 2024, iar motivele de recurs au fost depuse abia la data de 28 mai 2025, Înalta Curte constată că motivarea căii de atac s-a făcut cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicare, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 470 alin. (5) și art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite excepția tardivității motivelor de recurs, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 809/2024 din data de 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv motivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității motivelor de recurs, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 809/2024 din data de 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv motivat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 mai 2025.